Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

AŞTEPTARE

    (I)

Cerul
îşi destramă ţesătura oglinzii
nespus de albastră

o piatră suspină în apă

o lacrimă de mercur
pe ciocul stăncuţei
plutind în amurg

poate fi şi lacrima mea

tresărirea papurei arătătoarele ceasului
oprite cu tremur de iarbă uscată

şi dincolo de aceste mâini care aşteaptă limpezimea mâinilor tale
şi dincolo de pleoapele acestea lăsate
prăbuşirea zgomotoasă a frunzei
pe cercurile de sare ale nopţii
mereu mai apropiate



ATÂTEA ARIPI

Atâtea aripi se ridică
din această prea lungă
tăcere ce-ţi sfâşie
carnea care totuşi aude



AŞTEPTARE

   (II)

Răsuflare oprită

auzi înotând în primele ape
peşti zburând în văzduhuri uşor împenate

auzi
chei răsucite în lacăte mari de pământ

auzi
scrijelitura vântului pe frunze de ardezie lungi

auzi
creşterea brânduşei sub un clopot de lemn

îţi auzi răsuflarea oprită



 O BUCURIE

o bucurie fără nume
într-un chenar de aur alb
nu privi prea mult
s-ar putea să mori
sub aripa porumbelului bocitor



PENTRU ACESTE BUCURII

Pentru bucuria de-a călători pe alte nisipuri
pentru bucuria de a cunoaşte fulgere mai blânde
pentru bucuria de a simti pe limbă dulceaţa
unor fructe coapte în climatul lichenilor înstelaţi
pentru bucuria de a rade în ploaia scânteietoare a verii
pentru bucuria de a privi în lumina suferinţele beznei
pentru bucuria de a sorbi din nimbul fluturelui
pornit după-amiază spre neant
pentru bucuria de a dormi pe blana berbecului
căzut din zodiac
pentru bucuria de-a asculta la focuri albe
basme tăinuite în fântâna copilăriei
pentru bucuria de a insufla viaţă omului de zăpadă
pentru bucuria de a mângâia un mânz cu aripi
de trandafiri învolburaţi

pentru bucuria de a muri şi totodată
de a reînvia la subsuoara unui pui de rozmarin

pentru aceste bucurii ai venit draga mea



SĂRBĂTORI FĂRĂ VÂRSTĂ

Toate înfloresc la atingerea mâinilor noastre

dulce ne curge lacrima se îmbată
sturzul dacă soarbe din ea
până şi cele douăsprezece inimi ale ceasornicului
privindu-ne se auresc şi măsoară
timpuri prielnice

toate ni se nasc în sărbători fără vârstă
toate



ÎMBRĂŢIŞÂNDU-MĂ

Mâinile tale
au deschis atâtea uşi
spre lampa izvoarelor îndărătnice?
spre clopotele somnoaroase trezindu-le?
spre lespezi sub care
alţi trandafiri înfloresc?

mâinile tale?



AMIAZĂ TÂRZIE

din  Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

O creangă apropiinsu-se de-o altă creangă
freamătul sărutărilor
nemişcarea aerului
un cerc pe apă
saltul veveriţei
şi apoi o nouă durere

nemişcarea aerului
şi aromele mentei uitată între degete



MELANCOLIE CU DISC DE LUNA ROŞIE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Un disc de lună roşie
tăiat în două
de spada peştelui
evadat din visele noastre

şi dedesubt
odihna acelei furtuni
primitoare
după trecerea zorilor



ÎMPLINIRE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

O furtună de vise
reunite melancolic în ordine



PRIN MÂINILE NOASTRE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Prin mâinile noastre împreunate
creşte în taină creşte ziua şi noaptea
o spadă

grea şi mare va fi
spada suind ca un lujer de crin

şi în clipa în care nici nu bănuim
ne decapitează în vis



ŞI SEARA

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Cuvântul tău se apropia de cuvântul meu
născând o pasăre fără oase
fruntea ta se apropia de fruntea mea
născând focurile de promoroacă ale cerului
mâinile tale se apropiau de mâinile mele
născând un pui de animal devorator
ochii tăi se apropiau de ochii mei doritori
născând extazul fulgerului

şi seara
umbra trupurilor noastre amintindu-şi că o clipă
au fost două arătătoare de ceas suprapuse
două aripi de fluture unite în culoarea eternităţii

sub noi cânta o fântână adâncă



DINTR-O VARĂ

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Îţi mângâiam coapsele brune
şi palmele mele se bucurau
de atâţia struguei copţi
mi-am culcat fruntea între sănii tăi
şi am dormit în cuibul lor de liliac
până ai spus acum e noapte
apoi ţi-a fost frig

nu ştiu de ce
hainele noastre pluteau în lună



NOAPTEA CÂND DORMI

Cineva îmi taie trandafirii şi nu-l văd
cineva îmi pregăteşte mantie de paie şi nu-l văd
cineva mă îngenunchează în faţă unui sicriu de copil şi iată nu-l văd

cineva

draga mea
cheamă-ţi vulturii din vis să mă apere



 CURÂND

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Orb
copilul caută poarta basmului
în oglindă umbra de ieri se dilată şi naşte o floare moartă
degetele tale pier cu moliciune în faldurile perdelei
duhul Ofeliei revine însoţit de cântecul tău inserat
şi fără să ştii în grădină
vulpea îşi încălzeşte botul în pântecul pasarei
vântul îţi aduce pene de aur la uşă

nu ştiu de ce mi-e dat să mă bucur pentru toate
nu ştiu de ce mi-e dat să sufăr pentru toate

curând deasupra acestei case cu acoperiş de turtă dulce
soarele va atârna
cu aripi de cocoş decapitat

urmează o zi cu aşteptări mai duioase



ŞI GÂNDUL

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

S-au uscat ciulinii prietenii prafului
pleacă păsările nu mi-au lăsat nimic în sertarele pădurii
ora toamnei e totuşi un ou de argint
din care iese golaşă speranţa astfel
îmi clădesc o casă de paie aduc o sobă de hârtie
şi gândul mă poartă spre lunile de iarnă
când voi hrăni din belşug copiii poemelor
pe toţi aceşti copii orfani
făcuţi cu tine acolo departe
sub colinele verzi ale verii



VÂNTUL

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Vântul îţi cunoaşte numele cu rezonanţă de spice răscoapte
vântul îţi cunoaşte somnul pieptănătură ta de dimineaţă
atât de simplă
vântul îţi cunoaşte căldura coapselor nava trupului tău cu toate luminile deschise
vântul îţi cunoaşte timpul tânăr de pe buze şi iată îl sărută
vântul îţi cunoaşte intenţiile sângele lor coagulat deznădejdile
vântul îţi cunoaşte mărturiile fixate sub roţi de frunze spulbertate
vântul îţi cunoaşte vocea şi-o absoarbe încet

vântul care te părăseşte după tragerea oblonului după orbirea lămpii
vântul care te lasă goală asemeni statuilor



ÎN CĂUTAREA TA

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Pornesc în căutarea ta
toamna spală verdele drumurilor
norul ansoarbe luna şi stelele
vântul deschide piatra somnului

obosit mă opresc la marginea pădurii
mănânc mere acre
beau ploaie dulce

te-ai ascuns sub o frunză



ALTORA

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Copiii spun e toamnă e toamnă într-adevăr
soarele îşi depune cu duioşie trompeta şi mierea
pe tufele de răsură ce cad în genunchi e toamnă e toamnă
altora le aparţin bucuriile aromele nucilor coapte
mie mi se cuvine această necuprinsă tăcere sărată
născând inele de negru pământ pentru logodnă cu ploile
născând cupe de ceaţă pentru dulcea sărbătoare de nuntă
în patul adânc al zăpezii şi mie şi mie totodată
mi se cuvine aripa care nu mai poate pleca sufletul
zburătoarei lovite de gloanţele de sticlă ale tuturor fericiţilor
cântând răguşit e toamnă e toamnă



CÂNDVA

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Am umblat cândva prin pădure
tăiam crengi cu boabe roşii
sau negre dacă nu mă înşel

veselă Diana pândea

lângă răul pădurii de şes
veşmintele ne-au rămas
pe umerii răpitoarelor

dorm o mie de ani în licheni

pe locul unde iarba vremii
întinerea la căldura şoaptelor noastre
zace moartă o pasăre

singur trec prin pădure
Diana se piaptănă căruntă-i până şi ea

vin curând şi nopţile iernii
ne vom căuta prin zăpadă din vis



MADRIGAL PRĂFUIT

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

În inima mea sângerează cu tandreţe
o creangă ruptă sub greutatea
privirilor tale odinioară
atât de mirate



AI PLECAT

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Un greiere
iese din cearcănul nopţii
şi îndoliază distanţa
dintre tine şi mine



DINCOLO DE ORIZONT

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Părăsită
ca o creangă de liliac
între două săbii ruginite

părăsit
ca o sabie ruginită
între două crengi de liliac

părăsiţi



LINIŞTEA IERNII

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Liniştea iernii şi aripioarele peştilor sub crustă de gheaţă
liniştea iernii şi şoaptele jarului sub cenuşă
liniştea iernii şi tainică cifra sub cartea de joc
liniştea iernii şi pleoapa timpului ruginind sub arcada podeţului
liniştea iernii şi silueta ta descrescând în zare

liniştea iernii şi inima mea



 DINTR-ODATĂ

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Dintr-odată tăcerea şi negura şi umbrele
dintr-odată răcoarea braţelor căutăndu-se
dintr-odată noaptea din ochii pietrelor

dintr-odată amintirea - un lup
care îmi devora cu plictiseală inima



ULTIMII PE PLAJĂ

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Ultimul val care se sparge cu fervoare
pleacă străinii cu buchete de soare pe gură
autobuze nichelate aparate de filmat adio adio
pleacă şi prietenii
adună cearceafurile îşi adună trupurile adio şi lor
cu limbi sărate la toamnă vor povesti
întâlnirea cu sprayul cu alchimia certitudinilor
vor poveşti despre romanele lor construite cu evlavie
toate au avut un final salubru
ultimul val se sparge şi melodia
una paloma blanca
scaune răsturnate pe masă scrisori fără litere
resturi de ţigară cu urme de buze extatice una
paloma blanca
sunt trase şi obloanele barăcilor de tras la ţintă
nu am nimerit inima de metal
nu am câştigat niciodată nimic
leagăne goale
e frig
noi doi rămânem ultimii pe plajă
în braţe cu un pescăruş muribund
singurul nostru trofeu
singura noastră căldură



SUVENIR

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Agrafa de aur descoperită în nisipul plajei
scheletul peştelui ţesut într-un covor marin
măruntele resturi ale unui vechi naufragiu
o piatră din care zboară fluturi
o carte deschisă pe cearceaf o ţigară
o sticlă o batistă o monedă

atâtea lucruri rămase în ceaţă
toate poartă numele tău



ŞTIU O CUM SĂ NU ŞTIU

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Ştiu că un tren cu fantome ale mării goneşte acum spre tine
ştiu că o pasăre cântând că o lampă cu feştilă nouă zboară acum spre tine să-ţi pună pe frunte
pudra valurilor însorite
ştiu că iedera viperă lungă din fereastră
se furişează acum în pat
sorbindu-ţi dulce sănii încă bronzaţi
ştiu că un scafandru se ridică acum din adâncimea somnului tău aducându-ţi
umbra mea cu ochi de mărgean

ştiu că o melodie te trezeşte acum simfonia neagră a zarurilor
pe care le arunc mereu şi mereu cu speranţa să câştig
nisipul sarea şi lumina din trecutul pierdut

ştiu o cât de bine ştiu că odată cu zorile reci
în memoria ta marea revine opacă depărtată şi desigur defunctă
cum să nu ştiu că ziua ta reîncepe ostilă durerii



LA ORELE NOPŢII

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Preţul nisipului mângâiat de palmele noastre preţul
melodiilor albastre şi albe ascultate seara pe plajă
nu-l putem plăti cu adevărat niciodată
şi plângem lacrimi pe aşternuturi de ceară fierbinte
plângem
la orele nopţii când vântul toamnei venit pe sub uşă
croncăne croncăne amintindu-ne
scadenţa timpului cu miez de cărbune



ÎNTR-O SEARĂ

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Am lăsat pe plajă
o carte deschisă la cuvântul iubire
sâmburi de piersică în sicriu de hârtie
rugina de pe tabachera înecatului
amonite şi dintele unui faraon anonim
borangicuri de sare
totemuri de nylon
tifon şi cioburi de sticlă
şi semnături în nisip
am lăsat într-o seară
pe plajă

averi şi averi
pentru alţi naufragiaţi care vin



REMEMORARE UMILĂ

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Nu ştiu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea
era caldă şi limpede şi mănuşile de pe masă încă erau
pline de somnul degetelor tale şi clopoţelul
adus când afară fulguia mereu şi mereu ne spunea
poveşti cu portocale cu pescăruşi cu o fotografie
în care urma să ne aşezăm unul lângă altul pe ţărm
privind o corabie mică îndreptată spre noi

şi s-a făcut dimineaţă geroasă

nu ştiu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea
era caldă şi limpede



CREDEAM

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Sare şi cruste de nisip pe urmele mângâierilor noastre

credeam cu adevărat într-o călătorie fără sfârşit
spre climaturi de alabastru

dincolo de orizont sunt numai crabi
sunt numai sepii sunt numai
oase sculptate de rechini uriaşi

rămâne sarea rămân crustele de nisip
şi rămâne steagul depărtării o neagră eşarfă
din fereastra lunii adiind deasupra marii pe care
plutesc în derivă epavele intenţiilor noastre



LĂUDATĂ FIE

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Fiecare îşi are frumoasa lui singurătate
sopârla fluturele lăcusta şi lupul
îşi au frumoasa lor singurătate
drumeţul creanga şi piatra
şi fulgul de zăpadă şi-o are

lăudată fie şi singurătatea celui
care plânge pe tarmul mării
şi zadarnic aşteaptă în ceaţă
revenirea acelei melodii



AMINTIREA

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Rânjetul de pe figura galionului trufas
depus în muzeul adânc al oceanului



         III



LA UŞA MEA

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

La uşa mea nu se mai bate
nu mai aştept pe nimeni
pe masă mere ceapă şi o bucată mică de carne uscată
voi împărţi totul cu şoarecii
beau puţin din votca oraşului
versurile se târăsc îngheţate

nu mai aştept pe nimeni
afară cineva taie lemne curând
cade ninsoarea voi ieşi în curte
să ascult clopotul din sat îmi cântă viitorul
azi e vineri sau luni sau nu e nici o zi

la uşa mea nu se mai bate
noaptea când dorm
luna îmi pune sub uşă o scrisoare parfumată
s-o citească geana ta de altădată



DINCOLO

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Dincolo de această oglinda zgâriată de aripa moliei
dincolo de această uşă cu balamale de ger
dincolo de acest creion mâncat de carii cumplite
dincolo de acest tablou între culorile căruia părul meu încărunţeşte mereu

dincolo departe dincolo
e soarele e vântul şi nisipul şi marea
e pururea marea



DUPĂ DESPĂRŢIRE, I

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Mucegai în pietre
rugină în buzunare
cuţite în păsări

şi acolo departe
în ceaţa mării departe
o lampă care închide şi deschide o rană



SCURTĂ ELEGIE

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

E frig în cărţi
e frig în unghii
e frig în pahare

e frig în harta oraşului în care
nu-ţi mai găsesc strada



DUPĂ DESPĂRŢIRE

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

După despărţire
rămâne o tristeţe de sabie ruginită
sarea din pâine se întunecă
lumina din floare putrezeşte
şi rămâne un spaţiu nemărginit
plin de oglinzi care te înghit mereu şi mereu

rămâne o tristeţe de sabie ruginită



ELEGIE UMILĂ

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Am adus împreună lemnele din pădure
am stivuit împreună lemnele despicate
am aprins împreună lemnele uscate
o mie de ani ne-am încălzit împreună

singur am ramas langa muntele de cenuşă
şi singur veghiez lalaeaua neagră trecutul



ZI DE IARNĂ

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Ninge peste cana mea de vin uitată în curte
ninge peste atâtea şi atâtea lucruri
pe care uneori le-am avut
dar somnul meu e profund
visul meu e-o sanie împodobită cu trandafiri
mă duce pe un drum luminos
mă trezesc şi privesc împrejur
cade un corb în zăpadă
adăugându-se la cele ce au fost



DUPĂ DESPĂRŢIRE, III

Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Cine va câştigă împăcarea şi liniştea
şi cine va fi osândit
să-şi culce tâmpla fierbinte
pe un pisc de urzici?

se apropie aminirea şi aud
rugăciunea unui pui de lup



ACUM

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Curge acum nisip din dulapuri
leneşe moliile citesc în cartea de versuri
inima de turtă dulce sângerează
romul din pahare se înnegreşte
un mort îmbracă bluza ta uitată pe scaun
au trecut atâtea anotimpuri atâtea

şi nimeni nu deschide fereastra



INSOMNIE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

S-a terminat şi ultima ţigară
ce vei face acum
lângă singurătatea lalelei
şi în negura coborând
din tabloul atârnat de perete?



DUPĂ PLECAREA TA

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Camera mea fără ferestre
camera mea fără uşă
camera mea fără lampă şi fără sobă
camera mea fără masă şi fără solniţă
camera mea fără pomieră şi fără tapete
camera mea fără scrumieră şi fără dantele
camera mea fără lavandă şi fără mănuşi


camera mea fără fântâni subterane


camera mea
fără surâsul tău fără
căldura ta de portocali şi de pui de pisică
camera mea invadată de trecut şi golită de prezent


camera mea pe temelii de cenuşă
camera mea cu tavan de ceaţă


camera mea din care nu pot ieşi
mă strânge un cerc de iarbă
mă loveşte un ciocan de aer
mă cântă o gură de pleavă


camera mea umplută cu boabe de orez
o boabă o hrană pentru zilele iernii
când vei veni să mâncăm pe săturate
când vei veni să valsăm
după melodiile ciorilor


camera mea de fum în care aştept



 SOMN

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Din tăcerea ta descreşti în altă tăcere
în ziduri se răsuceşte cheia trecutului orb
dar cum să auzi?
în aripile cocoşului trosneşte vălvătaia zilei ce va fi
dar cum să auzi?

pietre nasc cuvintele tale
rugină spun buzele tale acum



APROAPE O ELEGIE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Vultur cu aripi deschise ţi-am fost
cârlionţ de miel şi val de lapte ţi-am fost
coapsă de chitară moale ţi-am fost
chitară şi smirnă şi smochină ţi-am fost
amnar pentru iască acerbă ţi-am fost
ploaie de mărgean pe brazdă ţi-am fost
floare de oleandru pe sân ţi-am fost
corabie lina şi neîncăpătoare ţi-am fost
ancora în profunzimea mierii ţi-am fost
odgon din fir de mătase ţi-am fost
cătuşă eliberatoare ţi-am fost
etcetera etcetera ţi-am fost
un scorpion fantastic ţi-am fost
un coş cu roiuri de viespi ţi-am fost
gheară de liliac în păr ţi-am fost
cactus pe gură ţi-am fost
arici pe sâni ţi-am fost
osuar de crabi în aşternut ţi-am fost
hidoasă umbră de sepie în somn ţi-am fost
zgură şi smoală topită pe unghii ţi-am fost
o carte ruptă şi pătată cu vinuri ţi-am fost
suc de mătrăgună ţi-am fost
etcetera etcetera ţi-am fost.



ÎNTRE TINE ŞI MINE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

De ce să mă tem
între tine şi mine nu există nici o distanţă
nu există nici o apă înşelătoare într-adevăr
nu există nici o confuzie cu patru
sau zece aripioare de fluturi

de ce să mă tem
între tine şi viitorul meu e numai şi numai
trandafirul crescut împreună trandafirul
care se desfasoaie sigur şi lent



OPTIMISM

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Ultimile ţigări
ultima înghiţitură de rom
o dezordine de iarnă în aşternuturi de primăvară
vorbesc la telefon
cu prietenul meu Modigliani
mă aşteaptă

dar tu draga mea
de la ce etaj te arunci?



POEM DUIOS

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Memoria mea de azi şi memoria mea de mâine
este o mare limpede
în ea înoţi aurie zveltă şi tânără

înoţi departe în larg
şi dispari în ziua în care
câini însetaţi
îmi vor sorbi memoria



INUTIL

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Inutil să plângi
pretutideni pe unde am trecut
cu mentă şi căline în mâini
acum e foarte târziu
cu fruntea frumos aplecată
plimbă-te pe ţărmuri părăsite
piaptănă melcii din părul Ofeliei
vprbeste-i ca unei surori
trezindu-se o să-ţi spună
cât valorează clipa în cetatea racilor

inutil să plângi
lasă-te legănată de scranciobul somnului


pretutindeni pe unde am umblat
cu mentă şi căline în mâini
acum e foarte târziu
trecutul a îngheţat în burta pietrelor

inutil



MI-E CRANIUL

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Mi-e craniul o cădelniţa de aur în vifor
balang balang
o ghiulea fumegând peste întinderi
presărate cu vise ce-au fost
zăpada acoperă urmele vechi
urmele tale
şi iarna îmi spune cu graţia fulgilor
pazeste amintirea ei ultimul miel



ŞI TRECI MAI DEPARTE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Şi treci mai departe prin timpul meu năpădit
de arşiţa unui timp demult
limba care te strigă e iască
braţele care te caută
se despoaie de iarbă

şi vocea ta din mine
e-un clopot care vesteşte mereu
o naştere    o naştere
        o moarte

1975



AJUNGE

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Acum ajunge
în orologiul tău şoarecii fredonează melodii de toamnă
în hainele tale ponosite citesc poeme lipsite de sens
pe casa ta adie un steag de urzică

acum ajunge
ai iubit câte puţin şi ai fost iubit câte puţin

e timpul
ia-ţi pălăria şi trecutul şi ieşi în grădină
liliacul alb
va înflori şi pentru mâinile tale



O NUNTĂ DE CENUŞă

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Ce măşti privesc din nori şi întunecă fereastra
măştile toamnei măşti scorojite
nu mai sosesc mesaje cu păsări din cărţi de staniol
rămâi îndărătul altei perdele
cu lacrimi ştergi
umbrele mele din oglindă
şi-n cadră apar lenevite conture
rostind o depărtată nelinişte
şi o mână cu cinci petale de mac negru
îţi acoperă pieptul
care încă tresare frumos

zadarnic zadarnic întrebi
măştile străine dispar odată cu rotirile iernii
măştile toamnei măşti scorojite

şi rămâne o nuntă de cenuşă
o piatră albă pe un val de mireasă



ÎNTRE CE PEREŢI

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Între ce pereţi au încăput
atâtea oaze pentru mângâieri febrile
atâtea temple pentru jurăminte de credinţă
atâtea basme cu miez de smochină şi smirnă
atâtea veşminte de aur pentru pajii din somn
atâtea arcuri de triumf pentru zilele şi nopţile
ce treceau cu morişti de trandafiri în mână

între ce pereţi

dar vulturul zeilor tace
retras pe cuibul de pe insula altora tace



ACUM

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Acum când trefla iubirii e jucată pe masa uitării
acum când melancolia vuieşte în inima perlei
acum când timpul acela e prefăcut în timp de nisip
acum când te hrăneşti cu memoria memoriei

acum când priveşti în abisul oglinzii



ÎNTOTDEUNA

 Petre Stoica "O nuntă de cenuşă"(1977)-poezii de dragoste

Întotdeauna întotdeauna
oriunde am fi
departe sau aproape
oriunde
cu lămpi în mână
cu întuneric umilior pe frunte
cu frunze şi fără frunze pe ochi

întotdeauna
ne vom privi