duminică, 20 septembrie 2015

PETRE STOICA - UN POTOP DE SIMPATII (1978)




















SCRISOARE

Mă întrebi ce fac aici
de toate
îngrijesc sănătatea iepurilor de casă
adnotez jurnalul cocoşului
mă adaptez ştii doar că vin din vestul ţării
iar aici în sud ceapa are alt gust
fac de toate
ţes covoare de mărar şi pătrunjel
schimb purici de pat pe purici de varză
admir limuzinele satului
şi serile îmi umplu pipa cu tutun
plecând într-o călătorie în jurul lumii
călare pe o cămilă de fum
nu e destul?



PE AICI...

Pe aici au trecut celebrii hoţi de cai
pe aici au trecut căutători de comori şi zlătari
pe aici a trecut un ridicător de greutăţi de la circ
a trecut un bătrân ursar melancolic
a trecut un vrăjitor cu mustăţi de crepdeşin
a trecut o carte cu tâlcuirea exactă a viselor
pe aici a trecut un dezertor cu eghileţi de ciulini
au trecut caleşti ţigări de foi şi păuni
au trecut butoaie cu sulf şi cu păcură
au trecut cocoşi de zahăr ars
a trecut o şaretă galbenă cu osii verzi
pe aici a trecut o tabacheră cu muzicuţă
şi o călimară cu cerneală violetă
a trecut o hartă întreagă
a trecut un oleandru şi un pinten de argint
au trecut calupuri de unt
a trecut
un măcelar un hangiu un rotar

pe aici a trecut un incendiu
urmele lui se văd şi astăzi pe mâini



SUNT MULTE AMINTIRI

La bufet ţăranii beau ţuică fiartă s-a adus şi bere
sunt multe amintiri din războiul ultim îl ştim
uneori după-amiaza treceau prin lanuri dulci de secară
lejer cu armele în bandulieră
pe cartuşe înfloreau lacrimi purtau în raniţă
mărunte creioane chimice scrisori blăniţe de iepure fotografii
unii au fost cavalerişti ageri unul a fost sergent sanitar
unii au rămas cu faţa lipită de rădăcini căştile lor
adăpostesc vietăţi subterane sau poate se dizolvă în săruri
albastre
cine ştie
dar sunt şi alte amintiri altele exprimate cu glas răguşit
până şi în acest bufet acaparat de fum dens
timpul deşartă diamante false şi diamante adevărate
oricum în zorii zilei vor începe cu toţii aceeaşi muncă
sub aripa îngheţată a pădurii şi uitând
tragedii secrete



SIMPATIE

Au băut rom
au mâncat peşte sărat
şi-au întins pe scaune hainele umezite
s-au închinat televizorului apoi s-au culcat
sughit în somn visează sunt cu toţii pe câmp
ară seamănă culeg şi ară din nou
trupul lor este roata anului care nu se opreşte niciodată
trupul lor este o cisternă cu inepuizabilă transpiraţie

sughit în somn şi visează
limba lunii linge romantică
noroiul de pe cizmele de cauciuc lăsate-n pridvor



TRUPURI

Trupuri încovoiate
peste toate naşterile grele ale pământului îndărătnic
trupuri încovoiate ziua şi noaptea încovoiate
pe vreme de frig şi de arşiţa înăbuşitoare
încovoiate până şi în clipele când norii
îşi deşartă butoaiele cu foc şi cu grindină

trupuri pentru care nu se croiesc niciodată
dolmane hlamide sau fracuri

trupuri care de milenii şi milenii caută aceiaşi comoara



IMN PENTRU UN FOC ANUMIT

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Focul din curte pentru dulceaţa fierturii de seară
focul din sobă pentru izgonirea curenţilor reci din plămâni
focul din vatră pentru ochi care mai ştiu să citească în jar legende şi semne ale timpului
focul de pe câmp pentru copt cartofi sau porumb cu fregezimi de fecioară
focul din ceaţă pentru îndepărtarea lupului din preajma tăcerii bănuitoare
focul de la marginea şanţului pentru mâinile culegătorilor rămaşi în noaptea umedă
focul din pădure pentru ceaiul tăietorilor de lemne
focul celor nevoiţi să aştepte zorile în zăpadă

focul de coceni focul de bălegar şi focul de mărăcini

foc fără umeri înalţi fără ameninţări tumultoase
foc fără salve sărbătoreşti
un foc menit să menţină şi un să doboare



SITUAŢIE OARECARE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Femeia îşi potriveşte broboadă cumpărată ieftin la târg
şi pune surcele pe foc va fierbe tocană de berbec
bărbatul ei lucrează pe şantierele oraşului a fost cândva ţăran
azi vine cu ultima cursă aduce o cunună de covrigi
aduce chenzina
focul arde lamentabil din fericire
acum pătrunjelul e vesel iar grădina mai oferă câteva cepe
femeia se grăbeşte trebuie să cumpere o sticlă de vermut
pentru bărbatul care vine să-şi petreacă duminica
între aracii viţei-de-vie sau pur şi simplu
numai să privească trecerea norilor şi aspră beţie
a ciorilor adunate pe mărunte ruini



VÂNTUL

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Vântul acesta nevăzut însufleţeşte cocoşul de tablă de pe casă
vântul acesta nevăzut descifrează literele soarelui de pe frunze
vântul acesta nevăzut desface nămolul în fragmente
vântul acesta nevăzut deformează geometria riguroasă a parcelelor de trifoi
vântul acesta nevăzut consimte să care polenul florilor
vântul acesta nevăzut aprinde cu tandreţe lămpile câmpului
vântul acesta nevăzut impune în văzduh o rigoare impecabilă
vântul acesta nevăzut umple vidul cu lichide albastre
vântul acesta nevazut cristalizează sudoarea de pe ceafa ţăranului
vântul acesta nevăzut pune catifele de de mânz pe mâinile îndrăgostiţilor
vântul acesta nevăzut soseşte cu salve în capitala sturzilor
vântul acesta nevăzut aduce în pădure dovezi de bunăvoinţă
vântul acesta nevăzut nu cunoaşte povara făinii pe care o deşartă cu atâta fervoare
vântul acesta nevăzut scutură şi smulge clopoţeii de hârtie din palmele morţilor

vântul acesta nevăzut determina gânduri germinaţii şi tristeţi
şi determină şi alte mii de sentimente
care pot oricând izbucni în subterane cetăţui de argint



PASTEL DE PRIMĂVARĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

O folie de plastic ruginie
pe verdele pur al câmpului în april -
privelişte amintindu-ţi scăpătura
ce-o lasă pe cearceaf un copil



MELODIA IZVOARELOR DE PRIMĂVARĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Scăpat din lanţ porcul răstoarnă albia putredă
bufnituri capra sare în fântână
pe prispă un cocoş înfuriat
pisează ceasul căzut din buzunarul
mortului venit spre dimineaţă în vizită
şi acolo unde gunoaiele iernii mai ard
copiii ciomăgesc voiniceşte
dulăul nimănui strecurat pe sub gard
atâtea fluierături şi înjurături şi mugete de taur
ce înăbuşă fără milă
melodia izvoarelor de primăvară
turnate din cer cu polonice de aur



IULIE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Ziua e lungă nu mai sfârşeşte nu mai sfârşeşte niciodată
fiecare secundă închide în ea glorioasă
un sughiţ de broască un muget de vacă
rostogolirea unei monezi găurite căscatul unui vătrai sub cenuşă
desprinderea unui sân fără lapte clămpănitul
unui copil care mănâncă pâine unsă cu marmeladă

salcâmi şi praf şi salcâmi
şi un autor de balade
venind voios de departe



PASTEL

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Tractoare
salcâmi carbonizaţi
un specialist
saci cu îngrăşăminte chimice

monumentul ultimului iepure



TIMP STRĂVECHI ŞI AER DULCE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Crengile sălciilor împreunate ca nişte rime elastice
o pisica moartă paie şi haine vechi plutesc pe apă
timp străvechi încremenit în scorburi inundaţiile
de altădată nisipul lustruieşte oasele înecaţilor
cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă rugină
aerul e dulce răsucesc uşor între degete ismă şi spun
e bine că pe aici va trece curând şi factorul poştal
vom descifra împreună adresele peştilor şi toată
semnificaţia liniştei



 ALT PASTEL

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Resturile stăvilarului din primul război
scheletul unui câine
cozorocul de la chipiul cantonierului mutat la oraş
cutii în care au fost cândva detergenţi
becuri arse zdrenţe coceni de porumb
o oală de noapte spartă creşte sub ea o floare de aur
elipsele unui fluture denmit amiral

şi pe celălalt mal
mii de sălcii plângătoare



LA ORA DOUĂSPREZECE ŞI UN SFERT

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Copiii ies de la şcoală
se împrăştie că potârnichile care nu mai există
scriu pe ziduri ştiţi voi ce
căţăraţi pe garduri fură corcoduşe verzi
trag cu praştia în coadă măgarului nomad
dau cu piciorul în cutii de conserve goale
spun la revedere stăncuţelor trezite din somn
vântul le împrăştie cărţile caietele
vine o ploaie acră
şi copiii intră în cisterne în scorburi
unde ascultă în transă basmele broscoilor
căsătoriţi cu fiice de regi



POEM IDILIC

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)


O femeie tricotează în stradă din când în când
intră în casă şi trage o duşcă de rachiu
un copil mână o capră cu burta plină de pietre
şi autobuzul lasă pe rănile gardurilor pansamente de praf
pe lângă moara părăsită de aproape două decenii
aleargă o coroană mortuară din flori de hârtie
profesorii fac naveta au în serviete usturoi şi caiete în care
crapii încurcă timpul prezent cu timpul trecut
soseşte şi după-amiaza toridă clipă în care nu mai tresări
şi toate au gust de motorină



ÎN ACEASTĂ VARĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

De-a lungul râului şerpuind verzui
trece domnişoara de la dispensar duce
un peşte lung sub braţ
se împiedică de-o buturugă şi totuşi cântă
oile pasc liniştite par a fi nişte baloturi de paie
în această vară multe cinteze
ciugulesc din palma unui grădinar aerian
suveran al depărtării
paznicul fermei îşi scarpină barba ţepoasă
care acum nu se vede păcat



PASTEL OARECARE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

O pisică alaptandu-şi puii slăbănogi
găini cu aripi cenusite dude negre ce cad
pe masa acoperită cu un ziar îngălbenit de un veac
sub masă ochelari  cu lentile ruginite şi alături
un lighean murdar solzi şi maţe de peşte
şi nici un zeu mânios nici unul nu vine
să alunge cu biciul din curte
această zi sprijinită pe picioare de iască



TOAMNĂ DUIOASĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Podul de lemn o căruţă încărcată cu saci
de sus copii scuipă în apă aşa am făcut şi eu
dacă nu mă înşel prin anii patruzeci
ţipătul gâştelor adunate pe grind vulpea
trece deasupra cu un helicopter zadarnic
aici până şi peştii sunt atenţi au periscoape
dar brusc se lasă seara şi difuzorul
anunţă sezonul albastru al prunelor



DUPĂ-MASĂ ÎN JURUL OREI CINCI

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Degetele caută în pământ coropişniţe râme
începe ora pescuitului cu undiţa
o pierdere de vreme spun nevestele
care dărăcesc lână sau pun porumbe la murat
bărbaţii fumează pe mal
şi în timp ce urmăresc lenea dopului
moartea le fură bicicletele iar peştii
citesc un ziar înmiresmat



 ŞI TOATE...

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Frunze de tutun atârnând sub streaşina neagră
albine lipite pe gura borcanului cu resturi de zahăr
treptnicul căzut în oala cu lapte bătut
curci picotând la umbra gardului aplecat
pe prispă muşcate prăfuite în cutii de conserve
şi un bătrân care se ţine cu mâna de burtă
trece curând autobuzul de seară şi toate
vor învia din morţi şi vor cere o picătură de apă



TRECE NELU FLUIERÂND

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Nucul romantic îşi scutură frunzele
drujba taie lungi lemne somnoroase
deasupra casei un nor de lână proaspăt scărmănată
oala de noapte pusă la zvântat
bunica desprinde capul cocoşului însemnat de jar
nici o pagubă prea cântase moartea
pe stradă trece Nelu fluierând
de grinda pridvorului atârnă un ciorap
şi o piele de iepure negru
iar între crengile grădinii
cade pleoapa soarelui bolnavă



OCTOMBRIE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Pe aici nu vine nici un tren
pâinea e adusă cu oarecare întârziere
o găină golaşă râcâie în bălegarul drumului
şi găseşte un cercel de argint
inginerul silvic mănâncă seminţe de dovleac
se apropie ziua nunţilor sărbătorile vagi
cu hârtie creponată naşii au căzut în fântână
şi sătenii beau din borcane vin nou
sau prind peşte din răul uşor oxidat

şi totuşi
uneori mai sosesc şi scrisori



DUPĂ MIEZUL NOPŢII

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Paşi târşâiţi pe podul de lemn
un mort de demult nu i se mai vede acum
decât fularul ţesut dintr-o lână aspră
cu acordeonul atârnat de umăr cineva
se îndreaptă spre o casă îngropată sub frunze
umezeală pădurii şi răcoarea albă a rufelor
uitate pe sfoară câte aripi de fantomă
huruitul brusc al tractorului lumina farurilor
absoarbe delicateţea nalbelor izbucnite lângă gard
şi paznicul comunal care tresare în vis
mânca lipie şi o ceapă cu inima dulce de crin

timp fără timp



SPRE DIMINEAŢă

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Zornăie capsulele macilor din grădina uscată
tocmai în clipa în care cineva trebuia să moară în linişte
până şi copilul tresare în somn un nebun îi smulgea sprâncenele de peţiol
grinda veche trozneste ruginită limba strigă după apă
fântâna e încă prea îndepărtată
dar o uşă se deschinde din uscioare curge nisip curge
hrana celor plecaţi pe cărări demult
zornăie capsulele macilor
curând cocoşul sparge culoarea neagră din hambare
şi soarele va înflori între coarnele taurului



PE ACESTE MELEAGURI DUIOASE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Cu securile atarnandu-le sub braţ
ies din pădure ies întunecaţi ca la o retragere
pe front în timpul războiului dar acum
pe aceste meleaguri duioase e pace şi-i bine
numai astfel ne putem scrie poemele idilice
părăsesc pădurea nici un cuvânt câte-o tuşe înfundată
câte-un gând izvorât din focuri umile mi-ar place
să-l rimez cu gândul meu purtat pe aripi înalte
rând pe rând se îndepărtează cu toţii de pădure
şi în urma lor rămâne geamătul stejarilor doborâţi
ce curge sub luna în lungi fâşii de şerpi



PRĂBUŞIRI DE FRUNZE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Fumul străpunge zidul cerului
prăbuşiri de frunze în fântâni aeriene
cântând din osii uscate
căruţe încărcate cu lemne părăsesc
basmele pădurii le întâmpina în sat
mirosul laptelui ars
coboară ceaţa densă atât de densă încât
factorul poştal
încurcă adresele viilor cu adresele morţilor



CAD ULTIMILE PORUMBE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Fericită vulpea intră în tufiş
strânge sub braţ o găină boghetă curând
îşi încălzeşte botul în aburii sângelui
de turla bisericii se izbesc sacii vântului plini
cad ultimile porumbe le culege vrabia
fiinţa cea mai săracă a pământului
cornul pădurarului vesteşte iarna
unii vor dormi după sobă alţii vor visa
bătălii câştigate



HIBERNALĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Lui Laurenţiu Ulici

Ninsoarea acoperă toate cărările
vulpea şi pădurea se îndepărtează
îmi înfăşur mai bine fularul la găt
brusc coboară seara din cartea ei esenţială
iese Paul din Alep
călătorul se miră şi apoi mă întreabă
schimbăm între noi felinare
şi plecăm împreună
la marile întruniri ale somnului



ÎN ARGINTUL SERII

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Corbii se rotesc deasupra cornutei
gata să cadă în adâncul zăpezii
înserare sidefie un pândar îmbrăcat în paie
se ceartă cu moartea victorios
îşi răsuceşte o ţigară confundă anii
şi aşteaptă o sanie să-l ducă acasă
din depărtare
se apropie un soldat venit în permisie
pentru el câmpul acum e numai o grădina de maci
de-abia aşteaptă să spargă alune în dinţi
simte dulci azimi în inima
corbii zboară spre alte cetăţi de zăpadă
şi argintul serii curge pe mâinile
însemnate de ger



 PROBABIL PRIN LUNA LUI DECEMBRIE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Bătrâna poartă în spinare o legătură de crengi uscate
cintezele îi pun felurite întrebări
întrebări fără noimă bunăoară
dacă a băut vreodată cafea neagră
dacă a mâncat vreodată castane coapte
dacă ştie din câte continente se compune raiul
şi aşa mai departe şi aşa mai departe
bătrâna îşi continuă drumul cocârjat
şi în gând aprinde focuri înalte
la care mâinile ei nu vor ajunge niciodată
cintezele proaste



PE CÂMP

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Pe câmp iepurii dansau în cinstea vânătorilor polca
o sanie cu patru cai o ducea la o nuntă pe zână pădurilor
în hăţiş un lup pansa şi mângâia o oaie rănită
în gura omului de zăpadă înflorea un trandafir
ciorile risipeau pretutindeni nuci învelite în staniol
soldaţi de promoroacă luptau cu soldaţi de turtă dulce
pe răul îngheţat o ştiucă învaţă patinaj artistic

şi bucuroasă de bucuria şi de minunarea copiilor
noaptea nu mai coborî niciodată



O DIMINEAŢă DE IARNĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Ninge cu fulgi mărunţi
pe drum o căruţă duce bidoane cu lapte
şuier aspru de bici prrr
o faţă roşie din care iese o pipă poate
fi un cârlig oarecare
stăncuţe dansează pe căciulă căruţaşului somnoros
trup obişnuit cu chingile frigului
roibilor mai mari decât plopii violeţi
un dulău le da bună-dimineaţă şi apoi
îşi linge laba în stil realist



 COTIDIANĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Tai lemne curăţ zăpada din curte
ciorile îmi canta duioase o odă
ascult şi mai aprind o pipă oricum
am timp destul nimeni nu mai vine să-mi ceară
sfaturi metafizice oricum odată cu seara
voi rămâne cu ciorile singur
foarte singur într-un mare tablou afumat
care poartă semnătura gerului



PE RÂUL ÎNGHEŢAT

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Cu aripi croite din paltoane
pe râul îngheţat planează şcolari gălăgioşi
cizme de cauciuc pantofi şi patine legate cu sfori
joacă hochei portarii şi-au pus pe cap jumătăţi de dovleac
pe mal şcolăriţele râd sau admiră jucătorii focoşi
îi arbitrează cioara de sus plata-i (la anul) în nuci
unul cade în copcă şi dispare hahaha
dispare şi puk-ul (un ştiulete de porumb) îl caută
prin buzunare îl caută în căciulă îl caută-n urechi
şi iată îl găsesc în blana dulăului luat după ei
hahaha
şi seara coboară o foiţă de indigo şi luna o portocală
şi la fel de gălăgioşi se îndreaptă cu toţii spre casă
se duc să înveţe poezia aia pentru mâine
hahaha şi ecoul  ha ha ha   haaaa



 BĂTRÂNII SATULUI

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

bătrânii îşi amintesc zeppelinul
bătrânii îşi amintesc radioul cu galenă
bătrânii îşi amintesc apariţia bicicletei în sat
bătrânii îşi amintesc lucrătura fină a şelarilor
bătrânii îşi amintesc şorţul de piele al fierarului ghebos
bătrânii îşi amintesc morarul îmbrăcat în pantaloni de făină
bătrânii îşi amintesc strănuturile băcanului din colţul străzii
bătrânii îşi amintesc gustul acadelei şi al roşcovei scorţoase
bătrânii îşi amintesc forma secerei şi cristalul năduşelii
bătrânii îşi amintesc jambierele jandarmului cu sprâncene stufoase
bătrânii îşi amintesc urechea tăiată a notarului cu diplomă de bacalaureat
bătrânii îşi amintesc scălămbăielile agentului C.A.M.
bătrânii îşi amintesc rotiţa brichetei făcută din cartuş
bătrânii îşi amintesc preţul exact al ţigărilor Plugar
bătrânii îşi amintesc arcul de triumf din Bucureşti
bătrânii îşi amintesc ravagiile ciunei din anul 1750
bătrânii îşi amintesc înecatul nici până azi identificat
bătrânii îşi amintesc fantasticele geruri ale bobotezei
bătrânii îşi amintesc prepeliţele iepurii berzele

bătrânii îşi amintesc întotdeuna totul
îşi amintesc mai cu seamă în zilele
când seceta roade cotoarele câmpului



CRONICĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Nimerindu-se adunaţi on jurul sticlei cu vin
îşi descriu învăţătorii din sat aşa cum erau

Unul avea un suflet bun şi nu trăgea niciodată copiii de urechi
sublocotenent de rezervă
a murit pe front în primul război
altul te punea în genunchi te bătea la fund te izbea de pereţi
fuma Naţionale una după alta
a murit de moarte naturală în ziua de Paşti
altul te punea să-i aduci găini şi urdă şi miere şi nuci
îşi lasă barbă şi era aşa şi aşa
a căzut de pe-o scară şi numaidecât a murit
altul era sever dar învaţă copiii cum arată ţara şi totodată
îi învaţă să-şi sufle nasul frumos îi îndemna
să-şi taie unghiile să-şi spele urechile
a murit bătrân într-un accident de tren şi l-au plâns
altul purta pantaloni bufanţi îi chinuia o nevastă beţivă
şi-l chinuia şi o gută
câteodată prin clasă alerga nervos după muşte
nu mai ştia cum a murit
altul era tare sărac şi nu cerea de la nimeni nimic
şi copiii îl iubeau îi ducea să culeagă flori
le citea poezii dintr-o carte cu file de iarbă
zică-se că suferea de ftizie
altul semăna la chip cu Rasputin a rămas puţin în sat
nevastă-sa avea fumuri de cucoană se mânjea cu
pudra şi umbla în mătăsuri
a murit? mai trăieşte?
altul juca domino cu notarul şi venea în clasă târziu
se acoperea cu pălărie de fetru şi era întotdeauna
vesel la violină cânta fără greş
a murit în război în ăstalalt
şi altul i-a învăţat pe săteni cum să prindă roiul de albine
cum să altoiască trandafirii i-a învăţat
şi alte lucruri utile
azi e pensionar şi umblă cu amintirea pe străzi

cam ăştia sunt toţi care au fost până la era nouă



LAUDĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Îi iubesc pe aceşti poeţi fără loc în istoriile literare
toată viaţă au fost chinuiţi de soţii cu pretenţii absurde
chinuiţi de copii cerând cu guri de broască
toată viaţa şi-au dorit o dragoste unică
toată viaţa şi-au dorit o ţigară de foi putina lavandă
şi-au dorit o clatorie măcar una singură
dicolo de orizontul satului în care slujeau
la primărie la poştă la şcoală

toată viata au trăit printre lucruri acoperite de praf

şi o Doamne nimeni nu-i îndreptăţeşte
nimeni
până şi poemul acesta de laudă
are durata unui băţ de chibrit aprins
o flacăra mică la care nu poţi descifra nimic
din sutele de mii de sonete transcrise cu cerneală violetă
şi seara citite cu glas tremurat
soţiilor absente şi cu pretenţii vechi absurde

îi iubesc pe aceşti pensionari nu mai aşteaptă gloria
aşteaptă numai vizita fiilor azi cu toţii
ingineri şi medici şi funcţionari cu mare răspundere
în birourile oraşului îndepărtat



COPIILOR

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Cândva
cândva existau abţibilduri
cândva existau bricege în formă de peşte
cândva existau soldaţi de plumb mustăcioşi
cândva existau pistoale cu dop nu cu apă ca azi
cândva existau tăbliţe cu ardezie cu limbi de burete
cândva existau călimări cu cerneală violetă şi sugative verzi
cândva existau păpuşi de turtă dulce îţi vedeai sprânceana în oglinda lor de pe piept
cândva existau zmeie de hârtie urcau spre făpturile norilor
cândva existau jocuri cu alabala portocala şi Gheorghiţă ieşea punctual la portiţă
cândva existau nişte fructe cu nume de roşcovă
cândva existau cărăbuşi existau berze şi iepuri de câmp
existau locomotive cu aburi şi sănii trase de cai
toate au intrat în burta largă a timpului

ştiu că nu mă credeţi dar eu va jur că ele existau
vă jur pe lira mea care v-a cântat de atâtea ori
vă jur şi pe iarna care întâmplător mai există



FĂRĂ TITLU

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Un centenar care plânge amintidu-şi cât de lungi şi cât de lucioase erau puştile altădată
o femeie care alungă flutrii parfumaţi din oala de lapte
un copil care azvârle şoricul din mână să poată ascultă poveştile clopotului
un alt copil care învaţă tabla înmulţirii într-un butoi dogit
o fecioară care se îmbracă lângă râu în petale de măcieş
un medic navetist care pansează piciorul unui biet carabus
un specialist local care construieşte sicrie cu motor
un nebun care întreţine o crescătorie de ciori
un crap care exersează la xilofon şi seara
joacă table cu ştiuca
o sfârlează

şi eu
în mijlocul acestui potop de simpatii



O CĂRUŢă

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

O căruţă care iese timidă în şosea
o căruţă cu puricei guiţând cu inflexiuni ameţitoare
o căruţă târând o vacă între coarnele ei doarme cocoşul din basm
o căruţă cu un sicriu aşezat în fânul de curând cosit
o căruţă cu un copil suflând în ocarina milenară
o căruţă cu cheflii şi cu instrumente muzicale specifice locului
o căruţă încărcată cu saci deasupra lor o stăncuţă îşi face de cap
o căruţă cu turbă şi cu lemne călărite de Barbă-cot
o căruţă cu un felinar cu un coviltir cu un câine
o căruţă de culoarea toamnei şi de vârsta iernii
o căruţă răguşită şi foarte somnoroasă
 o căruţă întregind gravura afumată a nopţii



 ÎN CURTE

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Vecina oacheşă pune varză la murat în borcane acolo sub dud
soacra ei freacă vasele cu nisip e-aproape oarbă
vede totuşi cercelul stăncuţei oprită-n pridvor
pe sârmă adie chiloţi şi cămăşi indigo
ardei iute cartofi şi morcovi de-a valma
porcul râmă caută aurul din gunoi
şi câinele linge cu sfinţenie blidul gol
parfumul crizantemelor duhoarea coteţelor romanţa albinei din radio
hei pe unde mai eşti dar copilul
doarme sub ugerul caprei visează
că bate la poarta basmelor din pădure hei nu mă auzi
mai cade o gutuie pocnind pe acoperişul de tablă
Saturn se clatină se îndreaptă spre pivniţă
ţinând în mână o cheie de lut şi un tâlv
mai bărbate nu ţi-a ajuns
scârţăitul portitei
intră un sol nevăzut
aduce o scrisoare va fi citită în somn
Doamne câte mai sunt până atunci de făcut



VECINA

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Se scoală cu noaptea în cap
şi alungă regina ciorilor din nuc
alergând prin curte îi cade un ciorap
coafează pisica răstoarnă troaca porcilor
şi strănută atât de tare încât
se sperie până şi raţele
culege ştevie azi îi vin nepoţii la masă
ne întâlnim la fântână şi-i dau bună-dimineaţă
mă întreabă cât o fi ora în iad
îi spun să asculte ticăitul din stupul albinelor
pleacă bosumflată şi strănută iarăşi
strănută atât de tare încât
îmi răstoarnă gardul de piatră



OASPEŢI

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Iată-i iată-i sunt aici dumnealor orăşenii iubiţi
daţi-vă la o parte daţi-vă la o parte
au sosit lumânările panglicile bradul
au sosit mai cu seamă naşul şi naşa
priviţi minunaţi-vă:
a sosit unchiul miresei inginerul
da mână cu unchiul miresei şi el inginer
a sosit o mătuşă cu ochi de brânduşă
a sosit finul fotbalist în divizia C
a sosit finul finului fumează numai Kent
a sosit un văr poet cu versuri refuzate pe nedrept
a sosit o vară asistentă medicală
au sosit un cumnat şi o cumnată cu cercei şi inele impozante
şi au sosit şi alte rude mai puţin importante:
un ofiţer un director în haină de piele şi o casieră cu perucă
un licean cu urechi clăpăuge un activist de la cultură
un inspector financiar cu umbrelă un sudor viguros
o studentă cu cap de pomieră un filatelist un păun
un casier cu borsetă un ceferist aproape blajin
au sosit totodată treizeci şi opt de copii
care plâng care râd care cer

bun venit tuturor

iată şi lăutarii
iată şi fotograful înarmat şi cu blitz

şi-au mai sosit:
praful
vântul
incendiul
şi ploaia



PE STRADĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Pe stradă clătinări de mici tranzistoare totodată
se plimbă cravate cu insolente cozi de păun
de la casa cu numărul unu până la cimitir
e miros de pudră de ardei şi de praf duminical
moda face adevărate ravagii ţăranii
s-au obişnuit câte nu răbda ei de dragul copiilor
iată soseşte autobuzul de seară duce
drojdia bucuriei sacoşe cu sticle pui fripţi înfăşuraţi în ziare
şi după ce părinţii se retrag din staţie
firele de romaniţa adorm în liniştea idilică
pe urmele broaştelor revenite la viaţă



 ÎN AUTOBUZ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

căscatul supravieţuitorilor de la nuntă
o ţigară de două zile stinsă între buze şi echipa
lăutarilor prăbuşiţi pe instrumente dezacordate demult
un veteran cu seminţe de cânepă în păr
o profesoară de gimnastică destul de simpatică
un paznic de noapte angajat la fabrica de sifon
copii în scutece să va trăiască
un paralitic şi un nas de beţiv
pantaloni evazaţi
o bluză din nylon argintiu
o pereche de mâini spălate cu odecolon
un ghiul inventat
şolduri curbate
spasme năduşeli tuse mângâieri dureri de rinichi
înghionteli să-ţi fie ruşine ba ţie
un cufăr de lemn pleacă fiul în armată
o frână pusă brusc
dovleacul turcesc cade în capul contabilului-şef
cufundat în lectură broşurii cu noi instrucţiuni
nu-i nimic se mai întâmplă
cimbru hrean usturoi şi mărar
snopi de tufănici
nuci
ţuică vişinată şi lapte de capră
serviete legate cu sfoară
sacoşe de plastic

în sfârşit se vede oraşul
vedeţi am ajuns spune veselă
raţa leşească trezită din somn



SEARĂ GLORIOASĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

La colţul străzii
dispuşi într-o formă circulară
fumează şi vorbesc vorbesc şi fumează
într-o mână un pachet cu marmeladă
pe un umăr un sac în sac o pupăză orfană
într-un buzunar o sticlă îşi scoate gâtul curioasă
într-un ziar un peşte sărat o pisică îi dă târcoale
se adaugă şi o puşcă de vânătoare astupată cu câlţi
fumează şi vorbesc vorbesc şi fumează
tund lâna neagră de pe oaia timpului
unul e slab altul e şchiop altul
e scund şi burtos altul înalt şi neras
se vede şi-un plasture adiind pe-un obraz
mai important e faptul că  frumzele cad
şi acoperă cenuşile zilei



 BUFETUL SEARA

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

Un ţambal care nu mai seamănă cu un ţambal
un acord de romanţă urmat de o tusa-nfundata
un tranzistor cu glas de broască
un câine fără o labă un cap de berbec o găină golaşă
un şoarece cu privirea extrem de duioasă
o duzină de purici de rasă
o sacoşă cu pâine destul de uscată
un ardei arzând în sfeşnicul solniţei
o lista de preţuri verificată de câteva muşte curioase
un buzunar cu seminţe de floarea-soarelui
un pix fără pastă
un nor de fum de ţigară în care se zbate o scrumbie afumată
un văr de la oraş are brichetă cu gaz
un contabil un străin de sat un surdo-mut un brici un versificator
un tractorist (fără başca) un mincinos un gropar un boiangiu un delegat un invalid un fântânar un zootehnician un mosor un prost un cleşte un pensionar şi alte persoane de seamă
o dezbatere pe teme piscicole
şi o discuţie despre bomba cu neutroni
negări şi tot atâtea afirmări
proverbe zicători ghicitori
amintiri fără rost
un picior în fund
sughiţuri
ciupituri
leapşa

şi în faţa intrării un cal în ploaia rece de toamnă



ÎN PREAJMA BUFETULUI

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

O băltoacă de motorină pe care plutesc
pene dopuri umflate cartofi stricaţi etichete
desprinse de pe sticle de bere chibrituri arse
chiştoace de ţigară trei sau patru timbre fiscale
şi un ceainic albastru rămas fără gât
toate plutesc spre limanuri de iad

deasupra băltoacei psalmodiile unui nor de albine



REUNIUNE FAMILIALĂ

Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)

cer albastru de nuanţa sticlei de sifon
sub gutuiul de curte se mănâncă febril
au venit neamurile dragi de la oraş
maşinile lor sunt expuse în faţa porţii aşa
ca vecinii să moară de ciudă
între pauzele bucăţele aşteptând să cadă pe masă
unii studiază armele secrete ale curcanului alţii
demontează cu privirile casetofonul mândria familiei
amintiri cuvenite de laudă mici viclenii
scuturat de un vânt uşor sosul galben sau roşu
curge pe cămaşa de nylon vai şi vai şi iar
amintiri cu iz de sulfină
ce mai face nepotul a ieşit din spital?
săptămâna trecută a decurs cu oarecare greutăţi
săptămâna viitoare va străluci ca un brad de crăciun
încă un pahar e destul drumul nostru e lung
cât de frumoasă e rochia ta de lame

seara coboară blajină
găinile urcă în copac înainte de-a adormi
îşi povestesc impresiile despre
aceşti vizitatori atât de minunat îmbrăcaţi

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Şerban Foarţă-Anno Domini 1966




  1. Pentru că scrisesem o recenzie laudativă, ba chiar entuziastă, despre o carte a lui Petre Stoica, acesta, în vizită, la Timişoara, ţinuse mult să ne cunoaştem. Venise cu Florian Potra (a cărui baştină era timisoareana) şi cu azi, uitatul, Benedict Ganescu, grafician de marcă, umorul căruia era irezistibil, - tus-trei în prestigiosul TEAM  AL "SECOLULUI XX"
  Fuseseră cazaţi la CINA, hotelul din buricul urbei, ce, la parter, avea un restaurant, select, cândva, cam ancrasat acum, când ne dadusem RENDEZ-VOUS acolo.
  Lumina,-n primul an-lumină al epocii de aur, era chioară. Nu chiar ca mai apoi, dar orisicatusi. Era, oricum, filtrată ca printr-un cenuşiu zăbranic, al cărui rol părea a fi de CACHE-MISERE.
  Semiobscurei noastre mese i s-a alăturat maestrul A. Demian, grafician, pe vremuri, al "Gândirii", un domn din cap până-n picioare. Fusese prieten cu Adrian Maniu şi un desăvârşit CAUSEUR, ne-a depănat un caier de aduceri aminte şi un ghem de ancdote.
  Petre Stoica mi-a propus să-i spun "Petrică"; şi Petrică a rămas până acum, - când nu mai este.
  A insistat, apoi, să stau la el, când pun picioru-n Bucureşti. la el sau, mai curând, la EI, alias Petrică şi Ileana, - "dual", aşa-zicând, fiind şi eu, că noncelibatar ce mă găseam.
  Am hotărât să-l vizităm la Bucureşti, Maria/Mia făcând slalom printre diverse "vechituri" (se purtau antichităţile şi KITSCH-ul), în scopul achiziţionării unor cadouri pe potrivă. Unul era un ornic Jugendstil, de perete, cu cadran pătrat şi alb, limbile-i mobile încă (graţie Miei, care l-a dus la reparat) fiind delicate ca o broderie)
  Un dar (din dar!), în fine, va fi un disc de gramofon, cu vocea marelui Caruso, de pe la '908, Columbia, cu şănţuleţe pe, numai, o parte, - ca, într-un fel, paradoxală carte a lui Borges, a cărei pagină de mijloc n-are verso! Era un unicat, ţineam la el; i l-am făcut, nu fără o strângere de inima, plocon. Recunosc şi-mi pun cenuşă-n cap.
  Am mai locuit, apoi, la ei, cu Mia sau de unul singur, încă de trei sau patru ori.
  Apartamentul lor din Balta Albă (ticsit de tomuri rare, pictură modernistă şi poterie populară de cea mai bună calitate, plus ustensile - era moda retro - de-un indicibil şarm al vetusteţii) i se părea unuia ca mine, vocaţia căruia-i de sedentar, la capătul lumii sau pe-aproape...
  Petrică dormea mult şi zdravăn. Culcandu-ne în zorii zilei, trezindu-ne pe la amiază (eu mai devreme, totdeauna), mai tăifăsuiam 3-4 ceasuri; pe urmă, cu troleul, haida-haida, la Casa Scriitorilor în care fiinţa redacţia "Secolului XX" (pe scurtătură: "Secolul") şi...Madam Candrea.
  I-am cunoscut, prin el, acolo, mai mult sau mai puţin, pe Petre Ţuţea (ne-, încă, - după Ivasiuc - "despuscariat"!), pe Petre Pandrea, pe N. Carandino, pe mateinul domn Tascu Gheorghiu, ca şi pe alţii, foarte mulţi.
  Numai Nichita mi-a rămas inabordabil, gazda mea fiind EN FROID cu el. - ATUNCI, tocmai ATUNCI!
  Întrevederile, apoi, ni s-au rărit. Eu veneam din an în paşti în capitală; Petrică,-n Timişoara, avea, acum, alţi prieteni.
  Nu pot, oricum, uita o vizită la noi, prelungită până după miezul nopţii: Max Demeter Peyfuss cu adorabila lui Sylvia, Nichita (cu care am improvizat, la patru mâini, un - vorba lui - "transfer de sentimente cu gândul la Bacovia"; Petrică, apoi, în mare vervă, pe Mihai Viteazul, bulevardul, dându-se peste cap, viteaz, de vreo trei ori, de-a lungul liniei albe de marcaj, - inspirându-i lui Nichita o sintagma, memorabilă, "omul ca roată", s.a.m.d.
  Anii trecând, după aceea, "mereu mai greu şi mai brutal" nu prea mai am nimic de povestit.
  Şi, totuşi, o "osebită anegdota", din, însă, vremurile bune, în sensul că eram mai tineri, mult mai tineri, şi mai crai. Petrică avea o muză blondă, cu ochi albaştri: o săsoaică. O aştepta, cu mine, la Nestor, la o masă; când, ea făcându-şi apariţia, mă prezintă: "Şerban Foarţă, exegetul meu!" - Nu ştiu nici azi de ce nu... sexeget?!
  Apoi, cum am mai spus-o, ne-a fost "mereu mai greu"; iar anii, ei, "trecut-au ca nouri lungi pe şesuri". Chiar pe... şest!
  Petrică s-a mutat la ţară.
  M-am bucurat să-l văd, în '90, pe baricada justă, pe Petrică; apoi, într-un târziu, la câţiva paşi, într-o Jimbolie nemaipatrulata, - sufletul căreia, o vreme, avea să fie Petre Stoica.
  Cu ocaziunea inauguratiunei cafenelei literare "Apunake", am improvizat un mic omagiu, în chipul unui text... apunakian:

Am depus smaragdul mării la o bancă din Zambezi
Udă, când te-aşezi pe dânsa, de zăpezile d'antan
(Urinatul este, însă, interzis la ceasu-amiezii
Când, în loc de geamandură, foloseşti un geamantan).

Orice zahăr tos devine, în amestec cu acela
Vanilat, un fel de mahăr enervant de vanitos,
Caruia maică-să îi spune zilnic: "De eşti tu acela
Nu-ţi sunt mumă eu; băiete, du-te-n trestie, sănătos!"
Zahărul o cam sfecleşte, - iar în birt, amicul Mache
Are-o veche-njurătură, "Glastnostul şi Perestroika!"

În concluzie: la Jimbolia se deschide Apunake,
Care stă pe două pietre: una-i Petre, alta-i Stoica.

  Dacă Petrică află-se, acum, pe partea invizibilă a Lunii, cred că nimic nu-i poate sta în cale să asculte şi să chiar audă ce cântă placa amintită, acupunctata pe reversu-i neted!

  2. Nimic nu e imprevizibil... Faptul că Petrică l-a tălmăcit, excelent, pe Trakl nu trebuie să nu suscite, şi a şi suscitat, discuţii suficiente; paralelisme, confruntări, filiaţii. Toate astea, în dezavantajul, când al poetului, când al traducerilor sale. Leneşă critică! De ce să compari versurile lui Trakl cu traducerile lui Petre Stoica, dacă poţi compara traducerile lui Petre Stoica cu versurile lui Petre Stoica? Un cronicar are impresia că Trakl este mai violent, şi, în absenţa citatelor, se poate să fie; deşi, în treacăt fie spus, expresionism traklian numai plebeu nu e. Iar critica germană recunoaşte, în poezia jună a lui Trakl, ceva din nobilele atitudini ale lui Hoffmannstahl (v. Walter Muschg, VON TRAKL ZU BRECHT, Sammlung Piper, Muenchen, 1963). De altfel, calmă e şi nebunia lui: "der sanfte Wahnsinn"! În fine... Căci înainte de a fi traducătorul, de-o viaţă, a lui Trakl, Petre Stoica e un foarte bun poet. Acest al patrulea volum al său mi-l reactualizează, - mai limpezit, mai unitar, mai sigur. În mare, universul lui poetic e acelaşi, orientat în două sensuri diametral opuse: solar, idilic, plini de beatitudini, la un capăt: ostil, grotesc, neliniştit şi neliniştitor, la celălalt. Primele poezii, intitulate la un loc ANOTIMPURI ŞI DRAGOSTE sunt nişte veritabile MUNCI ŞI ZILE (...)
  Poezia lui Petre Stoica cultivă, în zona aceasta, stările minore: nostalgia, regretul, desenul neglijent, ori caligrafia naivă, şi e de un indiscutabil farmec câmpenesc (...) Treptat, luăm cunoştinţă de sensul protestatar al odelor acestora, al refugiului în natură, - oraşul, interpretat expresionistic (şi, la o rigoare,-n notă FLOWER POWER) fiindu-i ostil poetului. Azilul său poetic în natură se termină cu ultimile zile ale verii, ceea ce echivalează cu o pierdere a paradisului, cu o foarte lungă hibernare, precum aceea a Marelui Hesiod. Subtil cititor de literatură expresionistă, panismul lui Petre Stoica e, pare-se, şi puţin livresc. O atitudine deliberată. Obligat, de clima hibernală să se retragă în sine, să se-nchida în podurile şi în cămările (ale amintirii mai ales, devoarate de o fauna grotescă: lilieci şi şoareci, poetul se regăseşte, aproape amuzat, într-o lume familiară câteva romanţe şi câteva DANSURI continuă ARHEOLOGIA BLANDA. Reapare "poezia duminicilor", biografiile umile. "Vecinul nostru, rudă îndepărtată a mamei, a fost marinar la Pola", are ceva din laconismul şi amărăciunea lui Edgar Lee Masters, rezumând un destin. MOMENT ROMANTIC e, mai degrabă, un APOCALIPS.  Să fie acesta infernul lui Petre Stoica? Da şi nu. Căci nu-mi vine a crede că poetul, mare colecţionar de gramofoane vechi, ceasuri cu cuc, pendule, împodobindu-şi murii reşedinţei cu picturi naive şi zugrăveli pe sticlă iar rafturile bibliotecii cu îngeraşi din gips, dintr-un rafinament puţin... pervers, nu i-ar face plăcere obiectele acestea demodate, de o poezie sui-generis. Ne aflăm, iarăşi, în prezenţa unui stil, de data asta, al desuetitudinii, poetul manifestând un remarcabil simţ al inactualităţii (...) Redusă la esenţa ei, poezia lui Petre Stoica exprimă o stare de gratitudine în faţa realului, pe care îl contemplă cu ochi mari, copilăreşti. - L-am citat pe Modest Morariu ("Viaţa Românească", 8/19966, p. 136), exeget fin şi entuziast al poemelor lui Petre Stoica.

ORIZONT 8/1968, pp 35-37

vineri, 18 septembrie 2015

Adrian Popescu "Şi vine noaptea lungă visul"


  "Şi vine noaptea lungă, visul" spune poetul MANEVRELOR DE TOAMNĂ, a venit deja pentru prietenul generos Petre Stoica, cel mutat dincolo de hotarele Jimboliei, ale Banatului, ale Europei Centrale, pe care a elogiat-o în poezia sa, amestec inspirat de memorie culturală, melancolie, retrospecţie şi simplitate profundă.
  Debutant în deceniile dificile, mai precis în 1957, cu POEME, urmat de PIETRE KILOMETRICE, temele poeziei sale se vor închega, treptat, după, pentru a se impune, apoi, decupând o lume aparte, a obiectelor vetuste, aparent, dar purtătoare de semne ale civilizaţiei de altă dată. Obiecte intens evocatoare, refăcând vieţi, destine, familii, comunităţi. Titlurile sunt grăitoare, iar cultul micilor îndeletniciri rurale contrastează cu elefantiazisul ideologic şi industrial al vremii. La fel, retorica zilei se vede contrazisă în subtext de un fermier bonom din Bulbucata anilor 70, 80. Petre Stoica îşi cultivă grădina, creşte iepuri, cum creştea poetul american capre, se bucură de zilele şi de nopţile provinciei, dar fără idilisme, e un Vergiliu dar şi un Ovidiu exilat, autoexilandu-se din cetatea unde lucrurile nu mai au un curs firesc. Un rebel? Nu chiar. Un om calm, crezând în echilibrul lumii, regăsit în natură, un contemplativ care stă deoparte, deocamdată, dar nu e absent, totuşi, trimiţând mesaje poetice senine, luminos-resemnate, cu un subtil rol subversiv, contrastant cu nebunia din jur. Ambianţa relativ favorabilă cultural a momentului imediat după 68, când ies în prin plan numele unor Nichita Stănescu, Ion Alexandru, Ana Blandiana, Matei Călinescu cu entuziasmantele OPINIILE LUI ZACHARIA LICHTER, romanele lui Nicolae Breban, sau cronicile neprotocolare ale lui Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Lucian Raicu, îl găsesc pe poet gata de memorabile fapte de cultură, dar discret, nu chiar sub lumina reflectoarelor, prieten cu Modest Morariu, cu Mircea Ivănescu, Mircea Tomuş.
  Pentru mulţi tineri care formau, atunci, prin deceniul 7, printre care şi noi cei de la revista ECHINOX, Dinu Flămând, Ion Mircea, sau ceva mai mari, ca Nicolae Prelipceanu, dorinţa de a citi marile voci lirice europene, dacă nu în original, cazul limbii franceze, sau italiene, în traduceri de calitate, traducerile lui Petre Stoica au fost aur curat, ploaie binefăcătoare după arşiţa proletcultistă. Bun cunoscător de nemţeşte, prieten cu vienezul Max Demeter Peyfuss, apreciat în spaţiul de limba germană ca un traducător profesionist, el ne-a deschis minunatele ferestre spre universul agonic, expresionist al lui Trakl, vezi 56 DE POEME, 1967, la ELU. Un alt Trakl e din 1980, TÂNGUIREA MIERLEI. Petre Stoica a influenţat, prin echivalenţele sale trakliene din 1967, o întreagă promoţie, să nu zic generaţie.
  Corectorul din 54 - 63 de la ESPLA, ELU, apoi redactorul de la SECOLUL XX, dar şi redactor al revistei STEAUA la Bucureşti, nu şi-a pierdut vremea, s-a aşternut gospodăreşte pe traduceri care umpleau un gol cultural. Şirul evenimentelor ctitorite de Petre Stoica a continuat spre folosul multora, cu densa POEZIE GERMANĂ MODERNĂ, 1968, ÎN BPT, cu strania POEZIE NORDICĂ MODERNĂ, sau rafinat-decadentă POEZIE AUSTRIACĂ MODERNĂ, 1970, cu Johannes Bobrowski, 1974, etc. Lucrări admirabile, temeinicie dar şi disponibilitate pentru discuţii amicale cu Doamna Candrea, voiajuri, volume de versuri noi, mai ales, care se remarcau prin originalitatea temelor, stilul elegant, marca inconfundabilă. Ţinută lui Petre Stoica din acei ani, asemeni poeziei lui, barbă îngrijită, dicţia impecabilă, demnitatea replicilor, stârneau admiraţii spontane, descopereau ceva de bun gust, neostentattiv, dar original, susţinut de un aer de libertate intelectuală. După 1989, conduce ziarul DREPTATEA, unde nu e doar un condei politic de prim rang, dar îşi invită confraţii să publice.
  Şi acum că nu mai e cu noi, el, omul care a visat un Muzeu european al presei la Jimbolia, a întemeiat o Fundaţie culturală ce-i poartă numele, a scris importante volume de versuri, a tălmăcit bogat şi metodic, a iubit lumea din jur şi pe cea de departe, să nu-i uităm zâmbetul.
  Ca într-o apă adâncă, în bibliotecă şi-n amintire, strălucirea pietrelor sale preţioase, a cărţilor, titluri, foşnete, glasuri, miros de iarbă proaspătă, de măghiran, de mărar, mugurii noului anotimp la începutul căruia a plecat Petre Stoica.

din Cornel Ungureanu- "Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale"(2010)




Adrian Popescu (n. 24 mai 1947, Cluj) este un poet, prozator și eseist român contemporan.
Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1971). Echinoxist din prima generație. A fost redactor al revistei literare „Steaua”, revistă lunară editată de Uniunea Scriitorilor din România, în prezent fiind redactor-șef. Debut absolut cu poezie în „Steaua“ (1964). I-au apărut volume traduse în limbile germană, maghiară, macedoneană și franceză

joi, 17 septembrie 2015

CORNEL UNGUREANU DIN "Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale" - fragment -



PORTRETUL POETULUI CA OM TÂNĂR (I)

NOUA SENSIBILITATE, AŞA CUM E AFIRMATĂ DE NOUL STATUT AL POETULUI : ACELA DE EXCLUS. Primul lucru pe care îl poţi spune despre tânărul Petre Stoica e că domnia sa e ALTFEL. În Bucureştii lumii literare a anilor '50, el alege boema. O boemă în care îl descoperă, îl protejează, îl admira pe Dimitrie Stelaru, liderul absolut al boemei româneşti, legendarul, inconfortabilul, antiburghezul Dimitrie Stelaru. Petre Stoica e biograful lui. În AMINTIRILE UNUI FOST CORECTOR îi va transcrie sfaturile, replicile, consideraţiile despre literatură. Stelaru este personajul ilustru al unui subsol - al unei subterane care mai adăposteşte un număr de literaţi tineri. Care trăiesc din credinţa în poezie, în vocaţia lor, în harul lor, dispreţuind lumea contemporană, spiritul achizitiv, înscrierea, încadrarea în ordinea vremii. Detestând momentul politic pe care îl traversează, ei sunt tinerii liberi ai unei lumi care receptează dureros instaurarea dictaturii, coruperea literaţilor, subordonarea cărturarilor. În subterana lor, ei trăiesc ceremoniile libertăţii. Imaginează universul paradisiac al creatorilor de frumos. Tinerii îşi trăiesc tinereţea trăiesc în cultul poeziei. Ea ar putea fi religia care i-ar ţine departe de spiritul utopizant al momentului. Într-un interviu acordat lui Robert Şerban (ORIZONT, 15 februarie 2001, GENERAŢIA MEA NU BÂRFEA) Petre Stoica nuanţează : "Noi am fost un grup. Aveam trei locuri de întâlnire, trei sedii. Unul era pe Gutemberg, la 16A, la etajul şase, o cameră cu mansardă foarte îngustă. Aici veneau Grigore Hagiu, Nichita Stănescu, care a şi dormit doi ani cu mine în cameră, soţia nu a suportat condiţiile alea, aveam copil pe care îl afumam... Modest Morariu, George Radu Chirovici, care mai târziu s-a dovedit până la urmă, un superticalos, Eugen Mihăescu, actualul consilier prezidenţial, Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, care a venit mai târziu. Iar peste drum, pe Pictor Stahl... alt sediu al nostru, într-o pivniţă, locuia Grigore Hagiu. Alt sediu al nostru. Era acolo şi foarte strâmt, iar Grigore de multe ori trebuia să doarmă pe jos fiindcă avea doi abonaţi permanenţi; Pavel Aioanei, care era non-stop beat şi Vasile Gorduz, marele sculptor. Aici aveau loc discuţii intermi-nabile. Pe lângă grupul acesta, mai veneau în vizită, câteodată, Florin Mugur, Fănuş Neagu".



Petre Stoica povesteşte cu plăcere, cu bucurie, cu farmec de câte ori are ocazia, iar după aşezarea la Jimbolia se ivesc foarte multe ocazii să povestească. Să-şi aducă aminte. E, ca şi Nichita Stănescu, "revărsat în afară" degustând victoriile generaţiei. Adaugă mereu superlative. Jurnalistul Şerban vrea să afle "cum s-a constituit grupul", iar Petre Stoica realizează altă blândă mişcare de arheolog : "Eu erma prieten cu Modest Morariu, Modest era prieten cu Matei Călinescu. Mi l-a prezentat mie. După debutul meu în TÂNĂRUL SCRIITOR, mi-a fost prezentat Chirovici, în Cişmigiu, Grigore Hagiu, care era îmbrăcat într-o bluză de marinar şi duhnea de la un kilometru a rom. M-a felicitat pentru poeziile apărute şi m-a invitat la el. Automat, am făcut cunoştinţă cu Eugen Mihăescu, cu Gorduz. Trebuie să fac o paranteză. L-am cunoscut pe Nichita în holul Universităţii, în 1955, când făceam anticariat şi când el mi-a cumpărat toate cărţile. Pe datorie. Eu l-am adus pe Nichita la Grigore Hagiu, pe Modest, pe Mircea Ivănescu, pe Călinescu. Nichita, la rândul lui, l-a adus pe Breban".



Bulgărele de zăpadă al generaţiei se rostogoleşte : "Al treilea sediu a fost pe Nerva Traian. Ne-am mutat la Breban, care avea o odaie mai mare. Astea erau cele trei puncte de întâlnire, în afară de locurile noastre preferate pe unde petreceam".



  Unde petreceau tinerii scriitori? Să scriem, pentru adevărurile istoriei literare, că în acele vremuri existau onorarii şi că succesul literar avea ecou. Era o sărbătoare! Petrecerea nu era inutilă - era un moment important în viaţă tânărului scriitor. Topografiile sunt memorabile, locurile petrecerii ţin de viaţa înaltă a oraşului : "Prima a fost Cireşica, era la doi paşi de Gutemberg. Veneau, seară de seară, Dabija cu Ciubotăraşu. Locul unde ne vedeam la prânz se numea "La caviar", era pe strada Enescu. Era un local foarte plăcut, curat, cu preţuri modice". "Am fost toţi, cei pe care i-am amintit mai înainte, vreo trei ani. Şi a fost un moment la care mă gândeam cu o nostalgie nemaipomenită, prin '60-'61, momentul "Mon Jardin". Era un local deosebit. Mâncarea era ieftină, dar vinul era foarte scump. Pe chestia cu vinul a apărut un articol în "Scânteia" şi, la scurt timp, băutura s-a ieftinit la un sfert. Dintr-odată ne-am dus acolo şi dacă aveam bani beam la douăzeci de litri de vin. Veneam cu soţii, cu logodnice, aveam "masa noastră". Tinerii alergau la fondul literar, împrumutau, achitau şi beau din nou pe datorie. Performanţele bahice ţin de legendele unei generaţii care inaugurează o altă lume, altă literatură, alt fel de a fi tânăr...

marți, 15 septembrie 2015

Ion Negoiţescu "...un indelebil sentiment de scârbă morală"





















Ion Negoiţescu
"...un indelebil sentiment de scârbă morală"
De-a lungul întregii maturităţi, de la CASETA CU ŞERPI(1970) la TANGO ŞI ALTE DANSURI(1989) poezia lui Petre Stoica e dominată de un indelebil sentiment de scârbă morală. Chiar şi atunci când acest sentiment prinde alură pregnant estetică, împodobind declinul(... )
Însă ce este mai specific şi mai plenar trăit de lirismul lui Petre Stoica se manifestă prin confruntarea jalnică a poetului cu mediocritatea vieţii, cu sensurile ei aptere, joase, încuiate, confruntări scăpărate de ironii la fel de neputincioase ca ea însăşi ("ce mai fac foştii mei colegi de grădiniţă? Mă bucur ştiindu-i cu mustăţi şi cu rosturi în lume") Ciclurile COPLEŞIT DE GLORIE(1980) şi PROGNOZĂ METEOROLOGICĂ(1981) strălucind totuşi prin poeme ca SCRISOARE SCHIMBATĂ, JURNAL IV, INTERVIU FINAL, NIMENI, NU LE POT DEFINI, în care vocaţia creatoare a poetului e de intensitate maximă. Aici, mai mult ca oriunde, ordinea diferenţiată şi caleidoscopică a naturii domestice, menite îndeobşte să o încânte pe cel ce o contemplă, îi apare de o banalitate împovărătoare(...)
Fadoarea faptelor domestice şi administrative fiind nu numai scrutată de ochiul sumbru al melancolicului, ci cu adevărat "cântată de cel menit să o suporte şi nu doar să o imagineze creator. Se cuvenea prin urmare ca această poezie problematică în esenţă ei, comportând atâtea întrebări - melancolice fiindcă nu produc răspunsuri, să fie implicit meditativă şi nu odată gânditoare. Exact acum se cheamă un poem din ciclul TANGO ŞI ALTE DANSURI, unde sub stigma stării pe loc, a repetiţiei, a veşnicei întoarceri, sugerată de banalităţi ce zgârcesc inima, filosofia istoriei cată să-şi facă vad cu tot cortegiul ei de nimicuri istovitoare. După cum poemul EMBLEME, din acelaşi ciclu, este de o claritate ce prin ostentaţie înfruntă misterul, claritate ce poate fi interpretată drept ca ironie: modalitate perfidă a neputinţei umane.

Ion Negoiţescu, SCRIITORI CONTEMPORANI,
Ediţie îngrijită de Dan Damaschin,
Editura "Dacia", 1994 p.p. 423-425


Ion Negoițescu (n. 10 august 1921, Cluj, d. 6 februarie 1993, München) a fost un critic și istoric literar român.
În anul 1979 a plecat la un festival de poezie în Belgia, și, beneficiind de diverse invitații și burse, și-a petrecut mai mulți ani în Occident. În 1983 a hotărât să nu se mai întoarcă în țară și s-a stabilit în Germania. Istoria literaturii române a fost publicată în 1991, la Editura Minerva din București, într-un proiect care ar fi trebuit să rivalizeze cu opera similară a lui G. Călinescu, dar cartea a fost considerată o cădere. Negoițescu se referă doar la literatura română scrisă în perioada 1800-1945; cartea sa, deși are o structură fragmentară, cuprinde foarte multe pasaje inspirate. În ultimii ani de viață a început să-și scrie Autobiografia, despre care credea că va fi marea lui operă, obsedat de gândul că nu va avea timp să o ducă la bun sfârșit. „Singurul eșec care mă mai poate aștepta – se confesa el în 1991 Martei Petreu – este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia”. A murit la 6 februarie 1993, la München.

Petre Stoica "COPLEŞIT DE GLORIE" (1980)



PRECIZĂRI PENTRU TOATE AGENŢIILE DE PRESĂ DIN LUME

Deşi sunt laureat al Premiului Nobel
deşi fac parte din clubul milionarilor
deşi mă bucur de toate privilegiile de care
se bucurau maharadjahii cândva
prefer să trăiesc retras într-un sat oarecare
plasat la marginea continentului aici
cuvintele rachiurile şi supa de chimen
mai păstrează acea savoare de pe vremea lui Noe
să dau şi alte explicaţii cred că nu e nevoie



 ÎN ACEASTĂ PRIVINŢA

În această privinţă nu mai încape nici o discuţie
sunt întru totul pentru noile dicţionare enciclopedice
în care bibliografia mea e tipărită cu majuscule
nu ştiu de ce vă deranjează faptul
că ţelinei i se acordă un spaţiu restrâns
numele eroilor de la
Salamina nici nu au fost amintite
ce să mai vorbim de o gravă eroare numărul
pe care îl port la pantof e menţionat greşit
vedeţi?




INTERVIU (I)

De ce trăiesc în mediul rural?
vedeţi aici mai există găini autentice
mărarul a rămas tot mărar
iar ciupercile sunt naturale
ca de altfel şi expresiile ţăranilor
da întreţin relaţii excelente în special
cu pădurarii
nu nu vă asigur
sunt de acord să trecem la altele
câte premii literare?
drept să vă spun nu-mi amintesc prea bine
mai importante cam vreo patru sute
desigur cel al crescătorilor de albine
m-a bucurat cel mai mult
primăm cum ingenii laude
cartea mea de căpătai?
trepetnicul
dintre fructele exotice prefer corcoduşele
nu pot răspunde scuzaţi-mă
eroare nu mă aflam în nici o cabină telefonică
mă aflam la Pago Pago
nu pot răspunde scuzaţi-mă
da da sunt absolut convins
azi nu mai fabrică nimeni arme de exterminare
evident cu excepţia viespilor
exact sunt foarte bogat
posed câteva creioane tocite şi mai multe flacoane
cu paciuli rude?
destule din păcate rude sărace
de unde aţi aflat?
bunica mea a murit de mult
într-adevăr îi plăceau acadelele
ce hobby?
ţînţarul adevărul praştia cu recul
şi eu va mulţumesc



 DE OBICEI

De obicei din istorie vin singur şi şchiop
pe drum întâlnesc vietăţi dintre cele mai bizare
de asta dată îmi iese în cale viitorul meu exeget
bem câte-un păhărel de rachiu şi-l sfătuiesc
să participe la cursuri de înot
cică o ia de nevastă pe fiica pândarului
descrierea vieţii mele rămână pe seama lăcustelor



 JURNAL

 (I)

Această primăvară mă găseşte
împovărat de glorie şi preocupat de gândul
că trebuie să-mi schimb roata de la bicicletă

mă simt atât de bine aici sunt înconjurat
de stima factorului poştal şi de dragostea unei cititoare
pe care am întâlnit-o la magazinul sătesc

insectele au ieşit din bezna lor milenară
prunii sunt gata să înflorească
în septembrie distilez rachiuri subtile o băutură
pentru zile falnice pentru clipa
când voi primi titlul de doctor honorius causa

diseară privesc un film despre leoparzi
apoi exersez la xilofon




DUIOŞIE


M-am întâlnit cu un sturz
ne-am dat bună-ziua aşa
cum cere buna-cuviinţă
sturzul m-a întrebat iar eu
i-am răspuns aşa cum cere
bună-cuviinţă apoi
ne-am despărţit asigurându-ne
că nu vom pactiza niciodată
cu acele femei cârcotaşe aşa
cum cere bună-cuviinţă



INTERVIU

  (II)

Petre Stoica din "COPLESIT DE GLORIE"(1980)

Problemele mele financiare sunt rezolvate de mult
va rog repetati intrebarea
da da si cele sentimentale
daca mai scriu?
imi alcatuiesc opera completa
cine ma ajuta? pandarii plasati langa sat
planuri de viitor?
sa invat patinajul artistic
deocamdata
mi-am comandat un zeppelin ca sa fac
zilnic inconjurul judetului meu preferat
daca ma tem?
nu m-am temut niciodata
exact impartasesc acelasi punct de vedere
pe care il exprimati si dumneavoastra :
omenirea mai are o sansa
ce parere am despre Shakespeare?
excelenta
despre poluare?
basme
nu inca nu mi-am facut testamentul
o!
dansul meu preferat?
acelasi tango
desigur ca sunt unul din marii adepti ai scoruselor
dar imi plac si scrumbiile afumate
ajunge ajunge a sosit si clipa
sa terminam sunt obosit
si la urma urmei mi s-a stins si pipa



RUGAMINTE PERSONALA

Petre Stoica din "COPLESIT DE GLORIE"(1980)

Acelui barbat cu frumoase barbi de crepdesin
conferiti-i ordinul Leusteanul cu spade din lemn
solemnitatea aiba loc in prezenta furnicilor
el a descoperit tactica retragerii elastice
din fata unui dusman inexistent



JURNAL

 (II)

Petre Stoica din "COPLESIT DE GLORIE"(1980)

Intamplator azi ma aflu departe
de maruntele intrigi de fumul restaurantului

in chilia mea de hommes de lettres
stau aplecat peste harta maritima a lumii
si caut o insula mai putin poluata

trag zavorul portii si gloriei mele ii ordon
sa se plimbe in pielea goala pe strada
la fel cum gainilor din curte
le ordon sa termine cu monotonul lor cotcodacit

aman pe maine vizitele la finii din sat
aman si raspunsul la mesajul numeroaselor mele iubite
si aman pe vesnicie taiatul unghiilor si al parului
azi am nevoie de concentrare deplina
caci stau aplecat peste harta si-i greu
cand nu ai in palma o busola



IAR VOUA

Petre Stoica din "COPLESIT DE GLORIE"(1980)

In timp ce in bucatarie curat cartofii
ma gandesc la gloria tuturor zilelor mele
afara ploua traditional mocaneste
ploua exact ca-n momentul in care
Napoleon a stranutat pentru ultima data
iar voua mocofanilor nici nu va pasa



  INTERVIU

  (III)

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Bine ati venit si va rog
luati loc in hamac
ha-ha-ha
dupa cum vedeti
locuiesc prinre purici gaste si scaieti
as! e secretul meu
va inselati nu ma plictisesc niciodata
si nici guma de sters Elefant n-o mai intrebuintez
hai sa zicem si totusi
bunica m-a apreciat
la ce lucrez in prezent?
la un studiu despre
comportamentul caprei in fata cutitului
ma bucur ca va place vinul meu
denumit pe aceste meleaguri molan
popice? jucam candva cu elan
le-am abandonat de drasgul
plimbarilor cu sareta
de acord asadar
sa trecem la subiect
eroare
nu am fost niciodata cultivator de marar
as!
pentru mine poezia nu-i fete de l'intelect
e doar un felinar in ceata
cum?
sau un fluture pe degetul indragostitului
ce cred despre Valery?
fiecare vers al sau este un sicriu de cristal
de cand scriu?
de cand ma stiu
ce intrebare!
nu intrebuintez mescalina
la magazinul nostru satesc nu se vinde asa ceva
beau doar votca atat cat incape
in degetarul matusii mele
eu?! zvonuri lansate
de fostele mele amante
va inselati profund
iarna nu port chipiu cel mult
cateva decoratii
ha-ha-ha am glumit
nu detin Premiul Pulitzer
sunt doar un poet inghesuit la coltul mesei
informatii false localnicii
ma apreciaza doar pentru ca uneori
le compun petitii si scurte scrisori
nu ma ascund dupa deget intr-adevar
imi place varza murata
da da deocamdata
ce sa comunicati Europei?
ca intr-o zi voi trece cu trotineta
sub arcurile ei de triumf
cam asta e tot si
a binetot



REPORTAJ DUIOS

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Prin binoclul sustras din cotetul gainilor
vad cum maresalul acela pervers
isi scoate chipiul acadeaua si tunica
apoi il mai vad cum isi numara
firele de par inradacinate in nas
dar vine furtuna si maresalul acela pervers
intra solemn in gaura cheii



JURNAL

 (III)

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

iata au sosit si calmele ore ale verii
corcodesele se coc intr-o caldura specifica locului
daca subtilii mei prieteni din Santo Domingo
ar sti cate vitamine pretioase contin aceste fructe umile
azi i-as vedea inebuniti langa mine

bine ca nu ma plictiseste nimeni
invatatoarele sunt plecate in tabara
iar puricii au fost ucisi cu detete

cuclcat in iarba meditez la soarta omenirii
cascatul unui caine ma smulge din liniste

nea Costica vine sa-mi tunda oile

dupa trecerea autobuzului imi pun chilotii de baie
si ma arunc in apele adanci ale Neajlovului
ca de obicei inot impotriva curentului

se lasa racoarea de pretutindeni vine miros de balegar
seara la bufet beau whisky and soda
si discut cu satenii probleme ecologice

aici exista un mare interes pentru teme contemporane

satisfacut de realizarile zilei
rasfoiesc presa literara vai
azi nu se scrie nimic despre mine
maine dau un telefon sa ma plang

noaptea ma visez ridicat cu macaraua pe soclu



 PENTRU DREPTUL DE A SPUNE DESCHIS

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Eu cel înfrăţit cu gloria eu cel onorat
cu râvnitele ordine ale epocii noastre
participant la numeroase bătălii
pentru deplina libertate a tuturor rozătoarelor
angajate să distrugă filosofia verzişului
în această noapte de iarnă suavă
privesc cum praful îmi citeşte memoriile
dar adorm şi visez o bătălie şi mai cumplită
de asta dată pentru dreptul de a spune deschis
nu şi nu scafandrului care coboară grăbit



SCRISOARE NETIMBRATA

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Nu mai sunt mohorât
dar tu?
afurisitul de guturai mi-a trecut
unghia de la picior mi-a crescut la loc
aşadar pot dansa fără grijă
în grădină toate se desfăşoară
conform programului dinainte stabilit
cartofii au răsărit la timp
curând voi semăna dovleceii şi fasolea
s-ar putea să-mi cumpăr un berbec
după cum vezi e bine
ieri mi-am plătit şi impozitul pe casă
azi am fost anunţat că foarte curând
voi fi numit profesor de poetică
după orele de prânz citesc Boston Star sau joc domino
cu agentul sanitar pe care dealtfel
îl iniţiez în mesmerism
tu cum te mai distrezi?
îmi spui să nu-mi fac griji
ai dreptate noul tip de submarin atomic
e doar o sperietoare de ciori
la treburi din astea mă pricep
ce mai fac foştii mei colegi de la grădiniţă?
mă bucur ştiindu-i cu mustăţi şi cu rosturi în lume
numai eu am rămas
acelaşi copil care se joacă cu focul
te rog iartă-mă aici mă opresc
vine ploaia şi trebuie să-mi adun manuscrisele



BARICADAT ÎNTRE LITERE

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Va asigur nu sunt martir sunt doar
un harnic cercetător al vieţii termitelor
aşadar lăsaţi-mă să intru solemn
în istoria universală baricadat între litere
voi milita împotriva focului voi susţine
cauza tuturor ciupercilor



JURNAL

 (IV)

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Ninge peste această localitate idilică despre care
se spune că avea şi un telefon

cât de frumoasă e iarna la noi în Balcani
emblema ei e şoricul de porc

stau la fereastră şi privesc ţurţurii de gheaţă
iată-mă iarăşi în colivia copilăriei
când mâncam compot de prune afumate şi doream
să ajung ofiţer de marină

acum sunt un bătrân ponosit căruia la bufet
sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet
nu eu mi-am ales o asemenea meserie stupidă
sunt victima parcelor

orătăniile dorm de mult
amintirea se spulberă şi apa îngheaţă

în soba mea ţărănească focul e-o limbă de aur
ce şuieră fraze de basm
Paulina se piaptănă bem ţuică fiartă şi discutăm
despre structuralism şi despre viitoarea mea crescătorie de melci

liniştea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere
dar mie îmi vine să casc şi treptat treptat
adorm visând cum o sanie mă duce
spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic tot bat



MARTIE

 Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Vine un vânt dinspre mari abatoare
mângâi floarea ieşită din gura zăpezii
se spune că nu aş fi niciodată
până şi butoiul acela dogit e gravat
în dicţionarul literaturii universale
tot ce se poate eu însă ştiu
că vine un vânt dinspre mari abatoare



DOUĂZECI ŞI UNA DE VISE

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

1.
Am visat că dorm în patul unei dulci regine

2.
am visat că arunc pe fereastră un milion de dolari

3.
am visat că ştiu să rezolv subtile probleme de matematică

4.
am visat că îi bat la fund pe copiii unui dictator obez

5.
am visat că vulturul meu sfâşie lampasurile generalilor războinici

6.
am visat că trag cu pistolul în inima neagră a lumii

7.
am visat că ofer o floare otrăvită unui călău care întâmplător mă cunoaşte

8.
am visat că joc ţintar cu şambelanul unui împărat din secolul trecut

9.
am visat că mă însor cu fata unui băcan care mai păstrează amintirea roşcovei

10.
am visat că alterego-ul meu se plimbă la umbră cu ochelari de soare

11.
am visat ca ma aflu in prezenta unui orologiu care macina orisice

12.
am visat că port pantaloni de făină cămaşă de apă şi pălărie de foc

13.
am visat că dansez pe plaja mării pe cap cu o lumânare aprinsă

14.
am visat că ies marţial dintr-o oglindă înrămată cu urzici

15.
am visat că îmi dăruiesc de ziua mea un imens buchet de leuştean

16.
am visat că dirijez circulaţia oraşului în sens invers

17.
am visat că sunt acceptat aşa cum sunt într-adevăr

18.
am visat că sughit şi că strănut într-un mod ideal

19.
am visat că mă aflu expus într-un sicriu cu aripi de liliac

20.
am visat că mă lasă milenarele dureri de dinţi

21.
totodată am visat că posed
cele mai elastice bretele din lume



DE ZIUA RAPIŢEI

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

De ziua rapiţei sînt iarăşi în mijlocul vostru
vom cîntă şi vom dansa alunelu alunelu
vom invocă trecutul suav al radioului cu galenă
spre seară cu dulceaţa cuvintelor voastre în inimă
voi pleca să împrăştii pe toate meridianele lumii
credinţă bogomililor şi tehnica jocului de biliard



SFATURI PENTRU CEL CARE VTEA SĂ-ŞI SCHIMBE MODUL DE VIAŢă

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Taie-ţi unghiile ca în nopţile de germinaţie să nu zgârii chipul soţiei
dacă suferi de podagră aşteaptă revizuirea manualelor de botanică
fierbe ceai de sunătoare pentru orele când sosesc în vizită fantomele
retează capul curcanului ca acest mareşal senil să nu mai întreprindă niciodată nimic
construieşte-ţi un sicriu cu motor să poţi ajunge la înhumare în condiţii optime
fii familiar cu viespile care te înţeapă şi nu le fura dreptul la opţiune
sparge oglinzile moştenite întrucât în adâncul lor viermuiesc imagini meschine
pe drumul încercării înfrăţeşte-te cu morile de vânt ele croşetează şi iarnă
în faţa îndepărtării fii curajos există ceritutdini şi în burta rechinilor
în toate împrejurările vieţii consideră mărarul drept plantă universală
nu te lasă la cheremul lămpii cu acetilenă şi goleşte-ţi singur buzunarele
descalţă-te fără teamă şi dansează polcă pe covorul de mărăcini
adună ban cu ban şi plin de încredere cumpără operele mele complete
ascultă-mi sfaturile cu înflăcărarea specifică plopilor în vânt
iar încântătoarea ta trădare să aibă loc pe vreme de ploaie autenticăDOUĂZECI ŞI UNA DE VISE

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

1.
Am visat că dorm în patul unei dulci regine

2.
am visat că arunc pe fereastră un milion de dolari

3.
am visat că ştiu să rezolv subtile probleme de matematică

4.
am visat că îi bat la fund pe copiii unui dictator obez

5.
am visat că vulturul meu sfâşie lampasurile generalilor războinici

6.
am visat că trag cu pistolul în inima neagră a lumii

7.
am visat că ofer o floare otrăvită unui călău care întâmplător mă cunoaşte

8.
am visat că joc ţintar cu şambelanul unui împărat din secolul trecut

9.
am visat că mă însor cu fata unui băcan care mai păstrează amintirea roşcovei

10.
am visat că alterego-ul meu se plimbă la umbră cu ochelari de soare

11.
am visat ca ma aflu in prezenta unui orologiu care macina orisice

12.
am visat că port pantaloni de făină cămaşă de apă şi pălărie de foc

13.
am visat că dansez pe plaja mării pe cap cu o lumânare aprinsă

14.
am visat că ies marţial dintr-o oglindă înrămată cu urzici

15.
am visat că îmi dăruiesc de ziua mea un imens buchet de leuştean

16.
am visat că dirijez circulaţia oraşului în sens invers

17.
am visat că sunt acceptat aşa cum sunt într-adevăr

18.
am visat că sughit şi că strănut într-un mod ideal

19.
am visat că mă aflu expus într-un sicriu cu aripi de liliac

20.
am visat că mă lasă milenarele dureri de dinţi

21.
totodată am visat că posed
cele mai elastice bretele din lume



DE ZIUA RAPIŢEI

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

De ziua rapiţei sînt iarăşi în mijlocul vostru
vom cîntă şi vom dansa alunelu alunelu
vom invocă trecutul suav al radioului cu galenă
spre seară cu dulceaţa cuvintelor voastre în inimă
voi pleca să împrăştii pe toate meridianele lumii
credinţă bogomililor şi tehnica jocului de biliard



SFATURI PENTRU CEL CARE VREA SĂ-ŞI SCHIMBE MODUL DE VIAŢA

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Taie-ţi unghiile ca în nopţile de germinaţie să nu zgârii chipul soţiei
dacă suferi de podagră aşteaptă revizuirea manualelor de botanică
fierbe ceai de sunătoare pentru orele când sosesc în vizită fantomele
retează capul curcanului ca acest mareşal senil să nu mai întreprindă niciodată nimic
construieşte-ţi un sicriu cu motor să poţi ajunge la înhumare în condiţii optime
fii familiar cu viespile care te înţeapă şi nu le fura dreptul la opţiune
sparge oglinzile moştenite întrucât în adâncul lor viermuiesc imagini meschine
pe drumul încercării înfrăţeşte-te cu morile de vânt ele croşetează şi iarnă
în faţa îndepărtării fii curajos există ceritutdini şi în burta rechinilor
în toate împrejurările vieţii consideră mărarul drept plantă universală
nu te lasă la cheremul lămpii cu acetilenă şi goleşte-ţi singur buzunarele
descalţă-te fără teamă şi dansează polcă pe covorul de mărăcini
adună ban cu ban şi plin de încredere cumpără operele mele complete
ascultă-mi sfaturile cu înflăcărarea specifică plopilor în vânt
iar încântătoarea ta trădare să aibă loc pe vreme de ploaie autentică



 SFATURI PENTRU CEL CARE NU VREA SĂ-ŞI SCHIMBE MODUL DE VIAŢA

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)


Încrede-te în cifra unu semnul începutului sfârşitul melancoliei
 sprijină cazmaua detrunchiul copacului şi ascultă sublima tânguire a norilor
când te săruţi în oglindă gândeşte-te la forme mai puţin abstracte
salută gratia adolescentei când îşi scoate mănuşile ninse
bărbierindu-te uită cu desăvârşire malul prin care ai trecut odinioară
ia asupra ta mirodenii şi lasă-te purtat de aripa vântului
descoperind o piele de capră admiră-i misterul şi semnele de alungat furtună pe care îl conţine
nu te lasă ademenit de melodia venită din adâncimea palmelor
 îndepărtează rugina ceasornicelor niciodată obţinute în somn
 fii seniorul acelor păsări care aduc răcoarea amintirii
 priveşte cu ochii închişi miracolul şi mierea lucernei existente
 când rupi o floare ai în vedere faptul că aceste sfaturi dezinteresate
sunt date în urma unor temeinice experienţe
câştigate de mine în urmă convieţuirii cu fluturii de pe meleaguri
care nu au avut şi nu vor avea niciodată conture precise



CU SUFLETUL LA GURĂ

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Va rog să mă anunţaţi din timp
vreau să particip la dizolvarea cuvântului ţipirig
voi veni pe patine cu roţi ava ava strigând
apoi vom mânca tradiţională tocană de berbec
vom bea brunderschaft cu ultimul şelar autentic
aştept cu sufletul la gură
deocamdată lucrez la o prelegere savantă
despre otrava din rădăcinile odei ava ava



SFATURI PENTRU CEL CARE DOREŞTE SĂ LOCUIASCĂ PE ACEEAŞI STRADĂ CU MINE

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Aspiră la gesturi decolorate şi ignoră piperul fin măcinat
nu evita niciodată izvoarele subterane care au aspect familiar
surprins de furtună lasă-ţi fruntea pe creanga cea mai solemnă
în prezenţa furnicilor uită amărăciunea zilei fără ceasornic autentic
fii sigur că fluturele acestei după-amiezi va ajunge în neant
nu te lasă niciodată înşelat de criminalul somn al oglinzii
retras în clopotniţa păsărilor ia asupra ta povara albăstrimii
apară modelul acelei grădini pe care am propus-o cândva în vis
roagă-te zilnic pentru misterul refugiat în pianul din pod
de ce să te laşi sedus de nonşalanţă şi fragilitatea moliei?
dă la o parte malul depus de sâmburele dulce al adevărului
ai în vedere faptul că tăişul ruginei este necruţător
înainte de a vorbi despre mine ia referinţe de la florile de câmp
şi niciodată nu stă la cheremul gărgăriţei refulate



SFATURI PENTRU CEL CARE DOREŞTE SĂ BOXEZE CU MINE

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)


Înmoaie-ţi mustaţă verde în răcoarea găleţii cu muştar
dacă te crezi mai puternic decât mine îngenunchează imediat
cea mai bună reţeta de fabricat calomnii este cea descoperită de tine însuţi
nu te lasă înşelat de aparentă umilinţă a sticlelor golite în grabă
loveşte-mă cu ură în cazul că ura ta are rotunjimea mărului
fii cordial cu zorile care îndeobşte digeră meschinăriile nopţii
să ştii că în pumnii mei creşte forţa pauperilor de după colţul străzii
 adevărul tău are nuanţa ciupercilor otrăvitoare dar mie nu-mi pasă
modelul oferit de mine diferă substanţial de toate modelele omologate
 te sperii că ninge? aruncă prosopul la picioarele mele wagneriene
şi spune că vulturului îi place libertatea desfăşurării



SEMNALMENTE

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Sunt de statură potrivită port barbă
şi am o concepţie de viaţă perfect asamblată
ceea ce înseamnă că îmi plac gogoşarii în oţet
şi mai cu seamă îmi place să va pun sub nas
adevăruri pline cu praf de strănutat



SFATURI PENTRU CEL HOTĂRÂT SĂ TRĂIASCĂ ÎN MIJLOCUL NATURII


Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Aminteşte-i groparului că este o creatură perfect asimetrică
dojeneşte norii ce trec nepăsători deasupra copilăriei noastre dizolvate
identică fie mila ta cu mila mierlei care nu ne cunoaşte intenţiile
recunoscându-te beoţian ridică în continuare popicele esteţilor
uită osânda măcelarului care deşiră zilnic mărgele purpurii
adormi pe braţe adânci de licheni şi uită moliciunea dragostei seara
după destrămarea negurei admiră lenea oilor atitudinea lor filosofică
meditează mereu la taina din inima suveicii şlefuită în văpăi selenare
soarbe numai din izvoarele ce-ţi oferă întâlniri cu spaima ancestrală
în ceaţă orientează-te neapărat după vechiul manual de geometrie
înmoaie câlţi în smoală şi astupă gura balaurului de la răspântie
de-ţi iese în cale un roi de viespi alege în grabă un spaţiu delimitat
şi îngenunchează în faţa răsăritului de soare la fel
cum ai îngenunchea în faţa unui martir decapitat lângă rău



SFATURI PENTRU CEL CARE DOREŞTE SĂ NAVIGHEZE ÎN AFARA CONTINENTULUI NOSTRU

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Pune-ţi o pălăriuţă cu motoraşe menite să acţioneze fără constrângere
ia cu tine amintirea bunicii ea îşi purta pantalonaşii cu demnitate
în timp ce priveşti anumite monumente istorice înghite ulei de ricină
salata de andive s-o mănânci numai în prezenţa unui fost căpitan de husari
indicatoarele drumurilor sunt inversate ca atare trimite-mi bezele
te înşeli profund închipuindu-ţi că primele zăpezi ar avea o candoare specifică
cine ţi-a spus că Mississippi e soţia soldatului coborât cu avalanşele din munţi?
şi totuşi locomotivele cu aburi rămân în conştiinţa culegătorului de afine
o dată ajuns în faţa ecluzei ridicate plângi asemenea mie
ceea ce nu înseamnă că trebuie să regreţi o singura clipă
dulceaţa bobului de grâu strivit între dinţi



DECLARAŢIE

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Aş fi vrut să scriu un studiu
ornat cu patrujel şi mărar
declarându-mi astfel simpatia
pentru calendarul gregorian
cum însă preocupările sportive
sunt veşnic la modă
mă retrag în vioara din care
într-o seară de vară
voi ieşi în armură de fluturi



SFATURI PENTRU CEL CARE EXERSEAZĂ TEHNICA SPECTACOLULUI LA TROMPETĂ

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

În calea auditorului ieşi întotdeauna în chip de statuie ecvestră
fără milă ia-te în răspăr cu furtuna acestui anotimp zevzec
sâmburii mărului scuipandu-i cu scârba patinatorului eşuat
aruncă-te în rău şi diferenţa plăteşte-o cu boabe de ienupăr
somnul tău fie o treaptă spre limpezimea grădinii îngheţate
păstrează vie amintirea acelui foşnet izbucnit din rândurile galeriei
treci prin tunele cât mai lungi la capătul lor vei auzi sunetul ideal
din existenţa ta fă un miracol care să-i sperie pe nepoţii vidanjorului
de ce te laşi sedus de liniştea burniţei de melodia lupului răguşit?
îndeobşte aura pipirigului traduce bucuria convorbirii cu neantul
lărgimea hainelor tale să nu depăşească lărgimea tăcerii nupţiale
în preajma unei băltoace uită-ţi vârsta senilă şi totodată
pogoară-ţi fruntea în aşteptarea zeului cu mustăţi năpârlite



SFATURI PENTRU CEL CARE STUDIAZĂ SEMIOTICĂ

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Apucă semnele de chică şi aruncă-le pe tobă să sfaraie ca racii pe jar
salută destinul termitelor dar nu te îndepărta de inocenţa clopoţelului
cifrul obiectelor să stea întotdeuna pe fruntea ta de somnambul
fii conciliant şi nu condamna weltanschauung-ul culegătorului de bureţi
după lecturi istovitoare aruncă-te în patul iubitei ca un foc bubuitor
urcă în copac şi nu regreta dispariţia subtilelor aerostate cu heliu
numai eu ştiu că imnul broaştei încununa aerul serilor noastre viciate
înainte de a intra în biblioteca mucegăită spală-ţi urechile clăpăuge
ceaiul de sunătoare să-l bei cu gândul că toate pasiunile sunt relative
află stimabile că şi puricii au dreptul la o viaţă mai demnă
pe blazonul tău de viitor savant aşează un corset trandafiriu
dar nu ocoli acest lighean în care clocotesc viermişorii silabele



POEM GRAV

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Bunicul meu a avut
cele mai frmoase mustăţi din lume
şi totuşi vasul Titanic s-a scufundat



 SFATURI PENTRU CEL CARE FACE ÎMPACHETĂRI CU NĂMOL

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Fii demnitatea punctul alb de pe negrul pietrei de domino
intreagă noastră existenţa e formată din grăunţe adunate la întâmplare
nu uita că aceste lipitori vin compacte din straturile preistoriei
află de la mine că noţiunea de gutapercă are conţinut metafizic
smulge-ţi masca balului solar şi dansează pe plajă copilărosul cadril
pe colegii tăi de suferinţă convinge-i să nu-mi aduleze poemele
atâta mitologie îţi transformă capul într-o cutie de conserve
îndulceşte-ţi rănile citind filosofi dintre cei mai plictisitori
stând prea mult în poziţie verticală devii o lampă cu gaz aerian
în cazul că vine o ploaie neprevăzută scoate-ţi mănuşile de cioclu
bivolii pe care tocami îi admiri sunt umbra adâncimilor inefabile
alungă din preajma-ţi rebelii învesmântaţi în chiciură de sare
cu ciomagul în mână urmează acest convoi aceste umbre cleioase
şi înlătură ferm piedicile din calea ta spre noul izvor de catran



SFATURI PENTRU CEL CARE ÎNDRĂGEŞTE SUFLETUL OBIECTELOR

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Cu trabucul în gură leagănă-te între timpul trecut şi timpul prezent
improvizeza un cântec menit să amintească popasul dorobanţilor sub ulmi
învaţă răbdarea portretelor ce ne privesc din adâncimea secolelor
există o poezie ce creşte cu capete de hidră deasupra prafului maroniu
rostind cuvântul majolică gândeşte-te la îngerii lunecând desculţi prin salon
eliberează de dată somnul cuibărit în atâtea cufere de piele tocită
rămăşiţe calme rămăşiţe blegi oricum rămăşiţe cu petale căzute
deschide ultimul sertar şi împrăştie nuanţele mărgelelor gălăgioase
crezi oare că biata garniţă din pod nu ar merita un pic de compasiune?
mi-e sete de sângele timpului prefăcut acum în timp de nisip
imaginaţia ta are picioare de gazelă treci însă încet printre smalţuri
fii sigur că şi aceste obiecte asurzite vor cunoaşte ziua învierii
până atunci aşează-te lângă foc singur şi fără aduceri aminte



RECUNOSC

Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Recunosc toate au avut o desfăşurare solemnă
în timp ce căutăm dimineaţă din smeură
cisternele nopţii se răsturnau în şanţ
tipăriţi un manual cu ilustraţii mai clare
fie ce-o fi eu rămân şi azi şi rămân totdeauna
marele dirijor al mişcării feministe pipa
mi-o sting în momentul când ajungem acolo
dar numai atunci



SFATURI PENTRU CEL CARE SE LOGODEŞTE CU SCRISUL


Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Reţine faptul că butoaiele odată golite îşi pierd personalitatea
lasă-te înduioşat de fluturii depuşi pe felinarele de odinioară
aprinde un băţ de chibrit şi iluminează noaptea poemului eşuat
când fiul tău îţi pune o piedică admiră fotografiile trase la dagherotip
ia în mână o bucată de lapislazuli şi coboară în abisul amintirii
privind podoabele cerului nu uita de existenţa lăzilor de gunoi
fraternizează cu numele celor nevoiţi să doarmă în pădurea jilava
acoperă-ţi goliciunea cu o blană de promoroacă şi fredonează aria calomniei
află că poemele mele au fost şi vor rămâne întotdeauna incendii solemne
acceptă doar acele mistere ce nu depăşesc profunzimea oglinzii
scriind aforisme ai în vedere faptul că urzicile au dinţişori de lapte
deschide o carte veche cu gândul că există o mulţime de soluţii
sau pur-şi-simplu ascunde în cuta mantiei tale o flăcăruie
şi cu primul prilej culcă-te în stogul de paie ce-ţi iese în cale



SFATURI PENTRU CEL RĂTĂCIT ÎN PREAJMA LUPULUI


Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Nu te mai gândi dacă ştii sau nu să joci biliard
aruncă din portofel alunele şi pionezele agonisite pe drum
răsuceşte-ţi mustaţa şi lasă pe seama vântului plăcerea hârjoanei
pune pe genunchi o hârtie şi caligrafiază literele care te-au obsedat în somn
aminteşte-ţi anii copilăriei clipele când mâncai cu fervoare dude
deschide o carte şi meditează profund asupra unui cuvânt nebulos
fii tolerant cu melcul pornit spre zări cu miros de benzină
scoate-ţi mănuşile de mătasă şi ascultă bolborisirea verde a broaştelor
ignoră neprihănirile de care eşti uneori capabil
nu te crampona de trecutul tău rămas sub lentile pătate de muşte
recită cu pioşenie din mizerabilele mele versuri de debut
intreaba-te dacă nu ai greşit hrănind speranţa cu mere pădureţe şi apoi
stinge felinarul şi aşteaptă întâlnirea cu nuanţa sublimului



DIALOG DUIOS


Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Discut cu domnia-sa cocoşul vecinului
mi se plânge de felul în care decurg
lucrurile în curte ca atare
mă roagă să-l ajut la revizuirea calendarului
îi spun că mă tem de curenţii marini
cică habar nu am



SFATURI PENTRU CEL CARE PROFESEAZĂ MESERIA DE CRITIC LITERAR


Petre Stoica din "COPLEŞIT DE GLORIE"(1980)

Pune lebăda la fezandat ea nu mai este de mult sinonimă cu poezia
din frunza de varză alcătuieşte rochia gândului tău poznaş
peisajul zărit printre degete se divide în peisaje cerând nuanţe suplimentare
naufragiind în verdele grădinii agaţă-te imediat de picioruşele fluturelui
printre versurile maeştrilor invalizi valsează cu o reţinere specifică
cârtiţa este un derbedeu care sapă căutăndu-şi întruna memoria
intră în somnul după-amiezii precum o frunză atinsă de mâna îngerului
conştiinţa ta să fie un batiscaf coborât în oceanul abstracţiunilor
declinul pădurilor rămână de-a pururi în amintirea ta răzvrătită
din aluaturile noastre fine împleteşte covrigul banalităţii compacte
elogiază cu patos virtuţile superioare ale leuşteanului cultivat de mine
ia în spinare marmita cu limonadă şi urcă golgota profesiunii tale
reţine oda măcelarului el ştie exact cât de gingaşi sunt ochii viţelului
pentru evitarea uscăciunii dezonorante lansează un strigat răguşit
iar atunci când opera ţi-e încheiată culcă-te în aşternut cu viespile