vineri, 29 iulie 2011

FACHIRUL CU SEPCUTA DE APAS

Stau deseori la masa lui Florin Puca, genialul creator al unei fabuloase lumi surprinse in tus, omul cu figura de diavol, de Rasputin, de bau-bau, de cascador in retragere, de fachir cu sepcuta de apas, de jongler cu stele. Blandetea, gingasia si humorul ii sunt proverbiale, nu numai la restaurant, ci si printre batranelecartierului pe care il paraseste dimineata, dupa vanzarea laptelui. Intre mine si el exista simetria armoniei. Avem aceleasi gusturi (in materie de etilice) si aceiasi Weltanschauung, cum se spune in limba Majestatii-Sale Goethe. Indeobste, el tace ca o libelula oprita pe firul de iarba de la malul lacului acoperit cu broderii de lumina. Uneori insa isi deschide aripioarele albastre si ma completeaza. Ne cunoastem de un sfert de veac, ba mai mult. Semnam condica de prezenta la fosta fabrica de carti(E.S.P.L.A.) de pe Bulevardul Ana Ipatescu, eu in functie de franar la vagoanele de greseli tipografice, el ca retusor al imaginilor iesite din aparatul fotografic cu si fara burduf-exista si o asemenea meserie pe vremea copilariei noastre nevinovate. Purtam deci uniforma umililor, cu galoane de papadie iesite din oul asfaltului. Azi ne mandrim cu chiulul pe care l-am tras si invocam superiorii cu darul iertarii. Dar amintirile ne sunt altele. Eu ii vorbesc de Adrian Maniu, de Stelaru, de Baconsjy, prietenul Puca de cei pe care i-a cunoscut prea bine: Marin Preda, Teodor Paca, Teodor Mazilu-fiinte cu sufletul colindand acum printre stele si candele. Florinel da din cap, cu mana isi matura barba inmuiata in smoala noptilor, apoi isi zvanta lacrima. deunazi am adus vorba despre Baconsky. "Ma , ma intampina el, iesind din mutenie, stii ce mi-a spus intr-o zi la Uniune? Domnule Puca, esti foarte talentat, de ce nu te duci la Paris? Eu i-o intorc cu n-am pantaloni. Raspunsul lui Baconsky: Brancusi a pornit-o spre Paris pe jos". In aceasta farama de dialog, l-am recunoscut pe marele poet, inegalabil in replici, ca de altfel in atatea. Dar si Florin Puca este inegalabil in replici sau in redarea unor evenimente si depanari de anecdote. Eu mai uit unele, el pezevenghiul, retine tot. Nu uita pataniile frumoase, ti le povesteste cu glas pe portativul melancoliei. Pe cele apasate de ghiara tristetii, le ocoleste. De ce? De ce sa nu vorbeasca de mai-marii breslei sale, care pun coroane de hartie ceruita pe fruntile tinerilor genii in ametitoare ecloziune, pe el, artistul nascut iar nu facut, gonindu-l din bastionul lor. Gonindu-l spre rusinea lumii-pentru ca, vezi Doamne, ar fi inactiv, adica si-ar pierde vremea uitand sa deschida vreo expozitie( a avut, totusi, cititi, cinci la numar!) fie chiar si intr-un gang cu scarna de pisici si foi de curechi plimbate de muste. Cum, te intrebi, o carte ilustrata (si cate a ilustrat regal Florin!) n-ar fi si ea o expozitie, si inca permanenta? Si de ce sa nu vorbeasca si de altele, asa, sa ne putem mira de cate se petrec pe pamant. Dar tac, sa nu-i trezesc anumite ceasuri pe care le vrea moarte. La urma urmelor, important e ca Florin Puca are numerosi prieteni. Ei ii sustin arta ajunsa la treapta vulturilor, ii sustin cu silaba incurajatoare, caci bani nu prea au sa-i cumpere tablourile care pe straini i-ar incanta sa le aiba pe pereti. Si la fel de important e faptul ca il gasesc oricand, sanatos si voinic la aceasi masa de la Casa Scriitorlor, unde putem povesti, eu in stilul meu zgomotos, el in limbajul libelulelor.
(1981)


Din vol. Caligrafie si culori, Ed.Cartea Romaneasca, 1984

Fragmente de jurnal(4 Martie-7 Martie)

4 martie

Procur trei braduti. Doar pe astia i-am gasit in pepiniera Teisorului. Drum lung si anevoios.

C. (care e si responsabilul cooperativei de tesut covoare); "Am luat de la biblioteca poeziile lui Eminescu, Alecsandri si Cosbuc, sa le citesc fetelor in timp ce tes. Sa nu mai aiba timp de vorbit prostii...".

Imi beau ceaiul in tihna si privesc ceasul, asteptand ora noua si jumatate ca sa ascult stirile. mai e putin timp si deschid "Scanteia". Pe cand parcurg titlurile principale, aud zgomote de iad. Am senzatia ca-n imediata mea apropiere s-a prabusit un avion. Vazand cum salta lucrurile in jur, trag concluzia ca nu poate fi decat cutremur de pamant. Navalesc fulgerator in curte. Luminile se sting brusc iar dinspre Capitala tasneste o flacara uriasa. Nucul se leagana si vine catre mine, cladirea de vizavi salta din temelii. Tasnesc in strada clatinandu-ma. N-am timp sa ma gandesc la moarte. De pe acoperisul fostei scoli curg olanele, caramizile cosurilor zboara in stanga si-n dreapta. Caruselul materiei ia cu sine efemerul. Urletele cainilor si cotcodacitul gainilor din sat alcatuiesc corul apocalipsei. Hohotul strafundurilor pamantului are durata vesniciei. Si totusi, se inscauneaza linistea. Vazduhul pute. A ce pute? Intru calm in casa si aprind lampa cu petrol, insfac fanarul. Verific boxele iepurilor, temeliile casei, peretii,. Retin cateva fisuri, boxele etajate s-au deplasat, in camara dau de borcane sparte. treptat, treptat lumea iese buimacita din case, mana spre primarie. Unii apar desculti sau doar in izmene. Palcurile fantomatice se ingroasa. Prima impresie: " A fost mai grozav ca in patruzeci". Intrebare generala: "Ce o fi in Bucuresti?" Dupa aproximativ un ceas rasare o masina. Este oprita prin zeci de maini ridicate. Posesorul masinii: "Toate cartierele noi sunt distruse, n-a mai ramas caramida pe caramida". Gasesc exagerat. Lugubra veste dezlantuie urlete, tipete, comentarii ciudate:
-Of, lume!
-La ce ne-am mai nascut...
-Ai auzit, ma?
-Ce sa aud?
-Ca Bucurestiul e una cu pamantul.
-Nenorocire, vai maica, vai...
-Ce-or face ai nostri?
-S-au prapadit cu totii, presimt.
-Le-am spus sa nu se mute la bloc.
-Mai taca-ti gura.
-De-o saptamana mi s-a zbatut ochiul stang.
-Ca sa vezi...
-Ce ziceti de flacara aia?
-Explozie.
-Cati morti or fi?
-Sute de mii.
Dialogul comic descreteste o clipa fruntea:
-Mai vecine, ia-ti cosul din curte, mi-a strivit closetul.
-Zau, ma?
-Vin' sa vezi!
-Las' pe dimineata, ca mai apare un cutremur...
Se iveste o alta masina. Lumea baricadeaza drumul.
-Ce se aude?
-S-au daramat mai multe cladiri vechi. Dezastrul e in centru.
-Cum e cu blocurile noi?
-Venim din Balta Alba. Acolo nu s-a daramat nici un bloc.
-Tot e bine.
-Sa traiesti taica, multumim pentru vesti.
Ma linistesc cat de cat. Masinile incep sa circule si in sens invers. Profit de ocazie si o iau spre Bucuresti, innebunit la gandul ca s-ar fi putut intampla ceva cu ai mei.

5 martie

Dupa o adevarata odisee, ajung acasa. Ileana cu radu(tocmai sosit in permisie) s-au refugiat in apartamentul vecinilor. I-am gasit la lumina lumanarilor. Atmosfera de priveghi. In apartamentul nostru numai cioburi de sticla si obiecte rasturnate. Toate farfuriile si paharele sunt faramate, ceasurile smulse de pe perete(ce timp sa mai masoare?), televizorul zace in mijlocul sufrageriei. O acuarela de Baconsky a poposit in hol, greu de explicat cum a fost proiectata acolo. Usa bibliotecii este blocata de rafturi dislocate si de carti. Dorm doua ore.

Trecem cu masina prin centrul orasului. Inaintam anevoie, exista putine zone de acces. Cladiri turtite ca niste raclite sub talpa lui Golem, vitrine sparte, pereti desprinsi, ziduri cascate, moloz si iarasi moloz. Hidoase sculpturi suprarealiste. Restrictii de circulatie, echipe de interventie, soldati cu fete galbejite de oboseala. Daca s-ar auzi plansul inimii....

Ileana ma readuce la Bulbucata.

Hranesc in fuga iepurii si plec la primarie, dornic sa pipai pulsul satului. Acolo discutiile converg in jurul singurei teme posibile in aceste momente de groaza: efectele cutremurului.
Primarul intreaba daca miscarile seismice nu pot fi prevazute. Sunt exprimate pareri timide. ma indeamna dracul sa vorbesc despre anumite persoane, extrem de rare, capabile sa vesteasca din timp cutremurele de pamant, ca bunaoara Goethe in trecut. Invoc mediumnitatea, insusire ce o poseda destui oameni, una insa de calitate redusa, cea mai puternica avand-o Iisus Hristos. "Expunerea" mea, insuficient documentata si bazata pe lecturi foarte vechi, este ascultata cu interes, pana intervine unul, barbat tanar, cam afumat:-Il bag in p.... ma-si pe Hristos.
Lumea pleaca, stanjenita, capetele. Profesorul Relu, amicul individului cu injuratura, il apostrofeaza:
-Ce, ma? Asa vorbeste un comunist?

6 martie

Incerc sa reintroduc ordinea in gospodarie. Lucrez fara tragere de inima. Ma urmareste cosmarul celor vazute in Capitala.

Imi imaginez drame, am in fata ochilor numai cadavre.

In sat pagubele sunt relativ mici. Observ ziduri fisurate, puzderie de cosuri desprinse. Se vorbeste de un grajd prabusit si de cai morti. Vizitez ferma, splendida ei cladire principala este zguduita. Directorul ordona masuri de consolidare.

Avem iarasi curent electric.

Dupa ce am scapat cu viata, iata-ne numarand farfuriile sparte.

7 martie

Beau pana in zorii zilei, cot la cot cu D> si cu V> Asa, ca sa uit.
In mintea mea se deruleaza, secunda cu secunda(pentru a cata oara?), filmul cutremurului. reinvie o secventa hazlie, ce o uitasem.Tasnind din curte, era cat pe ce sa iau in picioare un betiv, tolanit sub gardul casei, care mormaia: "Mai, ca am tremurici, nu gluma! nevasta, vin' de ma ia ca am tremurici"

Fiecare jura ca a presimtit cutremurul de pamant. Fiecare a deslusit semne ciudate: la animale, la plante, in vazduh si Dumnezeu mai stie unde.

(va urma)

Muzica sufletului meu(16)-Gilbert Bécaud : Et maintenant (« Champs-Elysée » 1987)

Poezia de vineri(XIV)-Bunica se aseaza in fotoliu, Ed. Cartea Romaneasca, 1971








duminică, 24 iulie 2011

Mircea Cărtărescu: Astăzi l-am lăsa pe Eminescu să moară de foame

Poetul deplânge soarta scriitorului în România contemporană:

“Nimeni nu mai ştie azi un nume de autor în viaţă, şi nici nu-i mai pasă de ei. Copiii nu mai citesc, nici noi nu mai citim, înnebuniţi de greutatea vieţii de zi cu zi. În orice caz nu mai citim poezie, artă care a fost dintotdeauna miezul de aur al culturii româneşti. Nu avem în mijlocul vieţii naţionale vreun multi-miliardar sau vreo starletă, ci un poet, pe Eminescu. Ţipăm ca din gură de şarpe de câte ori ni se pare că se atinge cineva de el, dar azi l-am lăsa cu cinism să moară de foame, cum îi lăsăm pe poeţii de-acum......."

Henry Millon de Montherlant(20 April 1895 – 21 September 1972)

"Singura solutie: sa creezi opere frumoase. Dupa aceea, fie ce o fi"

sâmbătă, 23 iulie 2011

Vizita maestrului de vanatoare-Ed. Vinea, 2002(2)

STIRE BANALA

pe neasteptate gulliver
a intrat in sala de sedinta a parlamentului

unii au tresarit din somn altii
au incremenit cu ziarul in mana altuia
i-a ramas broasca discursului in gat
altuia i-a plesnit soricul feselor

gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa
a ras in hohote apoi
a plecat insotit de huiduieli

mai tarziu a fost in unanimitate votata
o lege menita sa pedepseasca sever
imixtiunea presei scrise
in viata basicilor cu pantaloni si cravata

PRIVESC SI ASCULT

sa-mi suflu tandru nasul in batista
spre a nu tulbura niciodata liturghia prostiei
cadelnita cu fum de balega autohtona

ajunge am obosit

spun politicos noapte buna fumaraiei
si astept intalnirea cu somnul care vindeca

PRIMAVARA

strivind gaza intre degete
copilul zgarie diamantul universului

Vizita maestrului de vanatoare-Ed. Vinea, 2002(1)

FAPT DIVERS

au pornit sa prinda marele peste
vietatea vazuta de intreaga obste

seara barbatii s-au intors cu mainile goale
imbatraniti si garbovi
si cu optiunile politice schimbate

DUPA RISIPIREA NEGUREI

o negura densa
imbratisa intregul tinut

mesagerii vestilor bune
ratacind au ajuns in alt tinut

dupa risipirea negurei
nu ne-am mai recunoscut

eram cu totii
democrati surdo-muti

LOCALITATE IDEALA

patru sute de oratori ocazionali
patru sute de directori generali
patru sute de politisti nervosi
patru sute de consilieri comunali
patru sute de contabili miopi
patru sute de scorpioni
patru sute ori patru sute
de interdictii de taxe de amenzi

si patru sute de contribuabili

vineri, 22 iulie 2011

Fragmente de jurnal(27 feb.-3 martie)

27 februarie

Stancutele, dragele, cum se mai bat intre ele pentru coaja de paine descoperita in spatele magaziei! aidoma noua oamenilor....

Pornit in cautarea lui Vergila pomiculorul 9mi-a fagaduit doua carti de specialitate), poposesc la Mitu. In casa lui, amaraciune. netrebnicul lui de vecin ii injura nevasta, o cuipa, o blestema. Nitelus inainte de popasul meu holodrontul o facuse pe nevasta-sa albie de porci. Nici mitu nu-i iertat. Ura oarba pornita de la "conflictul" unor copilasi de 4-5 ani, mai precis, intre nepotelul lor si fetita vecinului. Incerc sa-i calmez asigurandu-le ajutorul. De indata ce ma despart de ei, plec la postul de militie unde iau legatura cu sergentul-major Botezatu. Ii descriu cazul. Botezatu noteaza date si ma asigura ca preia problema.

Desi ar trebui sa ma ocrotesc(temperatura mea oscileaza, junghiurile cedeaza greu), apuc foarfecele si ferastraul si ies la coafatul pomilor. Vremea s-a stricat, totusi, merge. Coroanele merilor saditi la descalecatul meu in Bulbucata au luat-o razna (se cereau disciplinati anul trecut, taman cand ma gaseam la Berlin), asa ca acum intampin greutati cu fasonatul lor. Nici caisii nu se prezinta prea stralucit, unii au cate doua sau trei tulpini. Din pacate, imi lipseste o scara de gradina, ajung anevoie la varfurile pomilor batrani.

28 februarie

S-a asezat pe fulguiala. Maine sunt Babele.

Vizavi de cladirea fostei scoli primare, azi adapostind cooperativa de covoare, e un loc viran cu trecut "istoric". In urma luptelor din 1916, purtate cu darzenie pe aceste meleaguri ale tarisoarei noastre, in preajma satului cazusera numerosi soldati germani. In valtoarea luptelor sase dintre acestia fusesera abandonati in groapa cu gunoi de pe terenul amintit si dezhumati prin anii 1919, 1920 spre a fi ingrijiti crestineste in cimitirul eroilor din Balaria. Mare surpriza cu prilejul acelei lucrari de dezhumare: invelisul de gunoi ii pastrase perfect intacti, de credeai ca statusera intr-un frigorifer!

Chestionar. Doamna Georgescu: " Cum s-au purtat nemtii in timpul primului razboi mondial?" Coana Firica: " Rau, dom' Stoica", Sora-sa, Coana Leana: " Bine, cel mai bine turcii, rau de tot(bulgarii). Era un turc, unu' batran, m-a luat in brate si mi-a aratat pe degete ca are sase copii. M-a invatat sa numar turceste, stiu si azi pana la o suta optzeci si sase( In casa unde-i magazinul alimentar erau raniti, treceau peste ei sobolani flamanzi ca rusii".)

29 februarie

Baba Dochia. Ziua babei celei rautacioase, pedepsita de Dumnezeu ca si-a persecutat nora cerand sa-i aduca fragi taman in luna lui faurar. Mai strasnica mi se pare mizeria aratata nurorii expediind-o la apa, lana alba s-o faca neagra, pe cea neagra, alba. Prin Moldova se spune ca Baba Dochia a fost fiica lui Decebal!!!

1 martie

In unele curti de crengile ciresilor atarna panglicute rosii. Frumos obiceiul, conservat prin nu stiu ce minune.

Pe alocuri gospodinele golesc casa, chitesc odaile. Batranii carpesc gardurile, cotele porcilor. Unii, mai zelosi, consolideaza santul din fata casei.

2 martie

Smuls dintr-un vis minunat (preacurveam cu printesa Soraya....) imi inaugurez ziua sub semnul ghinionului. In cusca Bubulinei descopar un pui inghetat, apoi constat o pana de curent electric. Ma consolez repede si plec la cantonul silvic din Teisor, unde am intalnire cu Mitus a lu' Basina. In sfarsit, imi zic, voi avea moliftul. Sunt intampinat de un dulau feroce si de o nevasta ingalata. Mitus a sters-o la Bucuresti...Om de cuvant si asta!

Cu nea Costica elimin cei doi meri inutili dinspre fatada casei, stramutam totodata visinul aflat in calea viitoarei magazii. In rastimp ii expediez lui Mitu materialele pentru injghebarea custilor.

Langa ghereta cu paine se instalaza o caruta cu pasari. Vanzatorul striga cat il tin bojocii: " Ia gaini, vanzare potolita, vanzare potolita!" Ce-o fi insemnand "vanzare potolit"?

3 martie

Cearta la paine. Aud un satean: " Ia te uita, cica am fost legionar...Eu, legionar?"

Vizita lui Mariete, dulgherul colectivei. Urmeaza sa-mi alcatuiasca "oborul" pasarilor. Deocamdata masoara si promite.

Coana Firica:
-A venit preotul cu botezul...Poate ar fi trebuit sa treaca si pe la dumneavoastra.
-De ce nu i-ati spus?
-Pai credeam ca dormiti
-Ma scol in jurul lui sapte...
-Pacat, vad ca aveti si calendar bisericesc de parete...
-Cat i-ati pus parintelui in caldarusa?
-Patru lei.
Zgarcita: patru lei!

(va urma)

Poezia de vineri(XIII)-La scufundarea vasului Titanic(antologie)

PANA DIMINEATA

lui Mircea Ivanescu

praful intra in camera papusilor de ceara
buna-seara marchiza in crinolina voioasa
papusa face un pas de menuet si face altul
se dezlantuie cutia muzicala tiling tiling
din urechea lunii ies fluturi de noapte
incaperea se umple cu mii de miracole
si saxofonul modern ramane departe, departe
chiar si in clipa cand radioul anunta
aparitia unei farfurii zburatoare tiling
pana dimineata cand toate in preajma
se lasa patrunse de-o mare ploaie banala

SLOW-FOX

Strugurii atarnau
ca liliecii de grinda.
Fluturii cautau disperati
paradisul din preajma
lampilor mari "Petromax"

Transpirati, dansatorii
se scufundau in fluviul de jungla
al melodiilor. "Domnisoara,
inima mea va apartine."

Serpi-boa de hartie viu colorata
incolaceau regina balului
delicata ca o petala de mac.

de-a lungul peretilor
mamele grijulii
pareau pinguini pe banchiza.

Intr-un colt, cu pusca mannlicher
stransa bine intre genunchi
tanarul jandarm
visa cum umbla prin padure
dupa flori si ciuperci.

Aplauze, tipete:- o tombola
cu bucurii de carton sub nori de odecolon
(Era o sala-acvariu cu apa de fum,
pluteau in ea
siluete fara contur,

era ceva
intre toamna si iarna. Amin.)

IN CURTE

Pe fundalul alb si albastru-deschis
fanarele prinse de grinda
sunt inconjurate cu cercuri de vis;

zorile se strecoara tiptil prin gradina-
asemenea demonilor umbrele fug
subtiate-n lumina.

Calatorii, in drum spre oras,
privesc la falnicele coloane de fum
ce cresc dedesubtul cazanului
salutand inceputul de zi.

Pe masa adusa-n sopron
se afla sare, cimbru, cutite fierbinti;
vantul isi opreste motoarele
si ninsoarea creste monoton, monoton
pe degete, pe scurtele noi de molton.

Pretutindeni in curte sunt urme de pasi
indreptati spre fantan, spre usi
iar sangele scurs pe zapada
este o flacara tintuita deodata
in cuie de gheata.

Tata e-un zeu
cu barba lucind de grasime

Cuibarite sub stresini
vrabiile viseaza gamalii de mohor.

Usor
din orele bucuriei picura miere
si ochii contempla-n tacere
carnea roza a porcului atarnat
de doua carlige sub dud.

In mijlocul zilei
cand alte zgomote se aud
soarele despica norii molatici
risipind peste curte
fainisuri de aur......

joi, 21 iulie 2011

Muzica sufletului meu(17)-Baryshnikov dances Sinatra

Muzica sufletului meu(16)-Koni priveredlivii - Vysotsky Vladimir

A murit Mircea Ivanescu! Dumnezeu sa-l odihneasca!

Mircea Ivănescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi români, pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est, a murit joi, la Sibiu, la vârsta de 80 de ani, în urma unei lungi suferinţe, informează editura Cartea Românească, potrivit Mediafax.

Poetul s-a născut pe 26 martie 1931 şi a ajuns să contribuie esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor '60 şi din anii '70.

Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.

Ivănescu este cunoscut ca scriitor, eseist şi traducător. Printre volumele publicate de el se numără "Poeme nouă" (Cartea Românească, 1983), "Alte poeme nouă" (Cartea Românească, 1986), "Versuri vechi, nouă" (Eminescu, 1988), "Poeme alese" (1966-1989), "Poeme vechi, nouă" (Cartea Românească, 1989), "Versuri" (Eminescu, 1996).

Miercuri, Mircea Ivănescu a fost nominalizat la premiile Prometheus pentru Opera Omnia pe 2011, la secţiunea Literatură.


De la volumul de debut din 1968 şi până la versurile recente, incluse în selecţia „din periodice şi inedite” a antologiei de autor Poesii vechi şi nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.

Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est. Este recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici traducători români. A tradus romane ca Ulysse al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română, la care se adaugă traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder sau F. Scott Fitzgerald. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.

A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70. A tradus masiv din poezia americană (Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace Stevens, T. S. Eliot, Sylvia Plath etc.), cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.

Unii critici români sunt de părere că Ivănescu ar putea fi un prim laureat român al Premiului Nobel pentru Literatură, problema majoră fiind însă lipsa traducerilor suficiente din opera sa în alte limbi de circulaţie mondială.

luni, 18 iulie 2011

Parca-i prea mult

Adrian Suciu

blogul unui scriitor

Uniunea Scriitorilor de rîsul curcilor
Scrisoare deschisă către Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România, convocat pentru astăzi, 18 iulie 2011.
Subsemnatul, Suciu Adrian, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, prin prezenta vă aduc la cunoştinţă faptul că l-am notificat, prin intermediul avocatului meu, Stoian George Bogdan, pe dl. Horia Gârbea, în legătură cu încălcarea gravă a drepturilor mele statutare, ca act premergător apelării la instanţele de judecată.
Î n fapt, la data de 21.06.2011, conform art. 15, cap. 4 din Statutul USR, am depus o Cerere de transfer, motivată prin schimbarea de domiciliu, înregistrată oficial, prin ştampilare şi înscriere în Registrul de intrări-ieşiri al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. Prin rezoluţie olografă, dl. Horia Gârbea solicită „acordul explicit al filialei Sibiu” pentru finalizarea transferului. Preşedintele filialei Sibiu a USR se bagă în seamă şi refuză să-şi dea acordul pentru transfer pe motiv că Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există şi el nu recunoaşte valabilitatea unui document pe care apare ştampila cu inscripţia „Asociaţia Scriitorilor Bucureşti”; Întrucît nu pot furniza un document ştampilat oficial cu inscripţia „Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti”, pe motivul, altfel banal, că o asemenea ştampilă nu există, cel puţin pînă astăzi, 18. iulie 2011;
Vă rog să luaţi act de faptul că sînt pus în imposibilitatea practică de a uza de un drept statutar. De-asemenea, vă rog să luaţi act de faptul că, în situaţia în care dl. Preşedinte Ioan Radu Văcărescu are dreptate şi ştampila cu inscripţia „Asociaţia Scriitorilor Bucureşti” aplicată pe un document este motiv de invalidare a acestuia, toate documentele emise purtînd această ştampilă sînt lovite de nulitate, în condiţiile Legii, lucru pe care rămîne să-l constate instanţele de judecată. Vă rog să luaţi act de faptul că sîntem în procedură, întrucît am înregistrat, cu data de astăzi, Notificarea în acest sens prin intermediul avocatului care mă va reprezenta în raporturile cu Uniunea Scriitorilor din România, dl. Stoian George Bogdan. Pe cale de consecinţă, întrucît e posibil ca instanţa de judecată să anuleze refuzul transferului meu, refuz comunicat pe cale oficială de către dl. Ioan Radu Văcărescu, sau să constate că nu era nevoie de acordul acestuia pentru transferul meu prin schimbare de domiciliu, vă rog să luaţi act de faptul că voi ataca în instanţă orice act administrativ sau decizie care mă priveşte, emisă de către Uniunea Scriitorilor din România, din iniţiativa sau la cererea dlui. Ioan Radu Văcărescu sau a oricui altcuiva, pînă la soluţionarea definitivă şi irevocabilă în instanţă a cauzei privind transferul meu.
Dle. Preşedinte Nicolae Manolescu, vă întrebaţi retoric, într-un editorial publicat în România literară, de ce vă urăsc. Nu vă urăsc, dle. Preşedinte, sînt mult prea relaxat pentru asta. Nu pot, însă, decît să mă amuz copios de birocraţia cu totul ridicolă pe care o patronaţi, fie şi judecînd după situaţia punctuală expusă mai sus. Sînt în dreptul meu statutar de a mă transfera, şi nu există niciun motiv care să mă împiedice dar nu pot obţine transferul întrucît dl. Ioan Radu Văcărescu solicită o ştampilă care nu există, deşi avocaţii consultaţi de mine susţin că nu era nevoie de niciun fel de acord din partea acestuia pentru transfer iar domnul Horia Gârbea îmi condiţionează transferul de acordul „explicit” al dlui. Ioan Radu Văcărescu. Evident, simţul umorului ar trebui să vă facă şi pe dvs. să rîdeţi, deşi o situaţie ca cea de mai sus, fatalmente expusă public, produce instituţiei pe care o conduceţi prejudicii de imagine infinit mai grave decît toate susţinerile, fie şi exagerate ori nefondate, ale contestatarilor dvs. E de rîsul curcilor să constaţi că o structură care „îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului” (am citat din Statut) consumă energii şi resurse ca să împiedice, după un scenariu care pe Kafka l-ar fi umplut de respect, exercitarea unui drept de către un membru al ei.
În treacăt fie spus, toţi avocaţii pe care i-am consultat, fără excepţie, după ce au studiat Statutul USR mi-au declarat faptul că, în conformitate cu Statutul, dl. Horia Gârbea trebuia doar să constate, prin verificarea actului de identitate, faptul că mi-am schimbat domiciliul pe Bucureşti şi să dispună, deîndată şi necondiţionat, înscrierea mea ca membru în organizaţia pe care o conduce. E de rîsul curcilor să constaţi că o structură care „îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului” (am citat iarăşi din Statut), neagă dreptul la liberă circulaţie şi alegere a domiciliului şi reşedinţei unui cetăţean european şi perpetuează, anacronic şi penibil, ideea de „domiciliu forţat”. Atît eu cît şi avocaţii mei sîntem curioşi cum vor reuşi avocaţii USR să argumenteze în instanţă necesitatea vreunui acord al filialei de origine a unui membru USR în situaţia Cererii de transfer prin schimbare de domiciliu, cîtă vreme acest acord, mai ales în situaţia în care este refuzat, reprezintă nu numai o încălcare a drepturilor statutare dar şi o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului!!!
În situaţia dată, dle. Preşedinte, nu am alternativă la a-mi apăra drepturile în instanţă, şi nu-mi rămîne decît să sper că vom conversa mai substanţial decît pînă acum, între noi, colegii, pe coridoarele şi prin sălile instanţelor de judecată.
PS. Întrucît recunosc faptul că discuţia de mai sus e destul de tehnică pentru neiniţiaţii în tainele Statutului Uniunii Scriitorilor din România, ilustrez acest material cu poze cu explicaţii. În felul acesta, sînt convins că orice persoană alfabetizată va pricepe şi va fi impresionată.
PS2. Mă adresez cu această Scrisoare deschisă Comitetului Director al USR, convocat pentru astăzi, întrucît sînt convins că, în înţelepciunea lor, membrii acestui for statutar vor fi întristaţi să afle cele sesizate de mine şi nu-şi vor găsi liniştea sufletească pînă la rezolvarea situaţiei în sensul bunului simţ şi al preverilor statutare.
Cererea de transfer, cu rezoluţia olografă a dlui. Horia Gârbea, care cere "acordul explicit al filialei Sibiu" pentru finalizarea transferului meu. Se pot observa două ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti".

Cererea de transfer, cu rezoluţia olografă a dlui. Horia Gârbea, care cere "acordul explicit al filialei Sibiu" pentru finalizarea transferului meu. Se pot observa două ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti".

În răspunsul său, dl. Ioan Radu Văcărescu, susţine că îmi refuză transferul întrucît Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există.

În răspunsul său, dl. Ioan Radu Văcărescu, susţine că îmi refuză transferul întrucît Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există.

În acelaşi răspuns, dl. Ioan Radu Văcărescu declară că nu recunoaşte valabilitatea unei ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti" şi mă ameninţă că va studia el şi cu "colegii" "situaţia specială a domiciliului meu". Dle. Văcărescu, "situaţia specială a domiciliului meu" constă în faptul că mi-am schimbat, legal, domiciliul pe raza municipiului Bucureşti. Asta ca să ştiţi ce să spuneţi "colegilor" dvs.

În acelaşi răspuns, dl. Ioan Radu Văcărescu declară că nu recunoaşte valabilitatea unei ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti" şi mă ameninţă că va studia el şi cu "colegii" "situaţia specială a domiciliului meu". Dle. Văcărescu, "situaţia specială a domiciliului meu" constă în faptul că mi-am schimbat, legal, domiciliul pe raza municipiului Bucureşti. Asta ca să ştiţi ce să spuneţi "colegilor" dvs.

Articolul din Statutul USR pe baza căruia am cerut transferul la Bucureşti. Este SINGURUL articol din Statut care se referă la transferuri. Pe baza acestui articol, toţi avocaţii pe care i-am consultat susţin că nu este nevoie de niciun acord din partea dlui. Ioan Radu Văcărescu pentru transferul meu prin schimbarea domiciliului. "Acordul explicit" cerut de dl. Horia Gârbea şi refuzat de dl. Ioan Radu Văcărescu nu este prevăzut în niciun articol al Statutului USR!!!

Articolul din Statutul USR pe baza căruia am cerut transferul la Bucureşti. Este SINGURUL articol din Statut care se referă la transferuri. Pe baza acestui articol, toţi avocaţii pe care i-am consultat susţin că nu este nevoie de niciun acord din partea dlui. Ioan Radu Văcărescu pentru transferul meu prin schimbarea domiciliului. "Acordul explicit" cerut de dl. Horia Gârbea şi refuzat de dl. Ioan Radu Văcărescu nu este prevăzut în niciun articol al Statutului USR!!!

vineri, 15 iulie 2011

Muzica sufletului meu(15)-Frank Sinatra-My way

Poezia de vineri(XII)-Ultimul spectacol

IN DONJONUL ACDEMIEI DE LITERE

Inutil sa ma convingeti ca n-a fost asa
domnisoarele cultivau placerile sportului
inca din timpul lui Richard Coeur de Balancoire
instalat in donjonul Academiei de Litere
eu insumi arbitrasem o partida de tenis
ce lent ce lent se deplasau paunitele
in malacoavele lor maturand fara jena ciupercile
si mingea trecea de la racheta la racheta
cu gratia unui salut adresat in gradinile publice
toamna spre amurg, dupa fiecare meci ofeream
cate-o cupa umpluta cu dulceata de coacaze
seara pe terasa domnisoarele primeau complimente
din partea barbisoanelor cu decoratii si ordine
pierdute sau castigate la Waterloo pacat
ca nu ati asistat la discutie

SI NU UITA SI NU UITA

Stam intinsi pe tarmul marii noi baritonii
veacului cu aripi de nailon desigur cu totii iubim
nisipul si soarele dintre valuri apar sirenele cu sex
otravit visam avem nostalgia gramofonului cu palnie
de pe vremea cand doamnele volanase domnisoarele
polka
se-nbaiau in costume metafizice poftim o bomboana cu menta
sa uiti trecutul sa accepti staniolul autentic poftim
o barca sa pleci fara busola sa pleci fara nimb
s-a aflat cu precizie ca ultima iluzie s-a dizolvat
luna e numai o piatra ponce un disc oarecare
poleit cu cenusa lasa computerul si intra in mare
si nu uita niciodata destinul planctonului

din vol. "Ultimul spactacol", Ed.Academiei Romane, 2007

vineri, 8 iulie 2011

Fragmente de jurnal(24-26 feb)

24 februarie

In statia Irtei, la ora pustie a pranzului: o femeie grasa tinand sub brat o vioara, o bicicleta parasita de ghidonul careia atarna doua sacose cu mai multe paini, un mosneag in opinci traditionale, trei curci si un caine amusinand hartiile bufetului, aduse de vant.(Imagini amintind fotografiile din raiul bolsevic, publicate candva in Signal)

Disraeli: "Exista trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni sfruntate si statistici".

25 februarie

Gugustiucii s-au reinstalat in plopul crescut din malul Neajlovului, dinspre partea mea. Canta intruna. Par ametiti de clarul cerului. Le urez bun-venit, fac si ei parte din lumea mea.
O pereche de porumbei dau tarcoale intrarii taiata-n podul mic al casei. Cauta adapostul celor patruzeci si trei de porumbei, pieriti intr-o zi din pricina chimicalelor imprastiate pe camp! Uit greu duminica in care, ajutat de Modest, i-am ingropat pe undeva, in fundul gradinii.

26 februarie

Il intreb pe Vergila, pomicultorul fermei, daca stie cumva de unde se pot procura brazi. Sugereaza sa iau legatura cu padurarul Mitus a lu' Basina.

Constat ca lucerna iepurilor e pe sponci, si hai la primarie. Aflu ca primaria nu mai detine nutreturi, calul ei trecand in inventarul ceapeului. Mai marele satului decide sa-mi dea din rezervele personale. Intrucat intre noi s-au statornicit oarecari apropieri, discutam lejer pe tema vietii satesti. Formulez o seama de observatii critice, le gaseste intemeiate. Ceva mai incolo am prilejul sa-i trec in revista gospodaria. Domneste pretutindeni ordinea imbinata cu alcatuirea inteligenta. O gospodarie model. Posibil sa fi fost pusa la punct gratie unor privilegii, dar la ce ajuta ele daca lipseste mana harnica si priceputa? Pentru pastrarea ei in bune conditiuni primarul se scoala cu nevasta-sa dimineata la cinci. Barbat destoinic pe care il pizmuiesc cei din tagma risipitorilor si a lenesilor.

(va urma)

Muzica sufletului meu(14), Salvatore Adamo - Vous permettez monsieur [1964]

Poezia de vineri(XI)




POEM IDILIC

Este o seara identica serii de ieri
identica tuturor serilor din oraselul
care ziua danseaza ca o balerina cu un singur picior

este o seara cu iz de untura ranceda

indaratul perdelelor indaratul cuvintelor
idealurile se contopesc cu fluidul televizorului
visele au culoare incerta aspiratiile
incap intr-un singur intestin dimineata
golit cu fervoare

este preludiul noptii identic noptii de ieri

vii sunt numai pasarile nocturne se incruciseaza
starnind pudra de harfa
peste geografia oraselului ignobila

vii sunt numai viitori sinucigasi singurii
ce stiu sa-si pretuiasca destinul

viu in aceasta noapte este preotul
chemat sa rosteasca indemnuri carpite
la capataiul muribundului surd

o noapte asimetrica o noapte refuzata gloriei
o noapte in care trecutul si viitorul meu
dialogheaza incoerent ca doi betivi
cu proteza dentara pierduta-n pahare

(din vol. Pipa lui Magritte, Ed. Brumar, 2005)

duminică, 3 iulie 2011

Insomniile batranului, Ed. Cartea Romaneasca, 2000



Cu ritmuri de polca

Dupa atatea zile vlaguite la poarta mea
soneria cheama cu ritmuri de polca

ies sa intampin fericirea

o fetita intreaba din strada:
domnule dumneavoastra sunteti
seful pompelor funebre?

Poem robust, I

Ghemuit langa soba palpaind mediocru
fac scaderi si adunari mereu
adunari si scaderi

sunt contabilul senectutii mele

dupa stingerea focului din soba
molfai o pruna afumata si privesc bilantul:
tuse magareasca datorii neachitate iubiri
plecate in neguri definitive

spre dimineata adorm si visez
un crocodil care imi aduce cadou de Craciun
o diploma de merit pentru arta
de a spune vietii: destul

Poem robust, II

Cand m-am trezit din somn
am crezut ca azi este luni
de fapt era vineri

am crezut ca azi imi vor sosi
drepturile de autor de fapt
era ziua facturilor scadente

o clipa am crezut ca sunt impreunat
cu trup de tanara femeie de fapt
strangeam la piept o perna tare

era chiar vineri
zi in piele de magar
batut cu bate noduroase

Poem robust, III

Dimineata am deschis televizorul
si-mi ascult gramaticalul horoscop

am aflat ca azi voi deveni miliardar
mai mult: ca voi intalni femeia ideala
(pare-se ca ea exista undeva pe planeta)

mi-am pus unicul meu costum elegant
si am luat-o spre centrul urbei
sa intampin istoricul eveniment al vietii mele

in intervale neregulate au defilat prin fata mea
un convoi funebru(inmormantau o catolica nonagenara)
un cersetor cunoscut pe cuprinsul intregului judet
(in contul bogatiei anuntate mi-am golit buzunarele)
apoi a aparut un magar calarit de un crainic
(vestea deschiderea sezonului electoral)

au mai trecut un betiv un politist un smenar

am asteptat pana dincolo de miezul noptii

revenit acasa am cercetat enciclopedia enciclopediilor
(zece mii de pagini)
si-am descoperit ca prostia constituie
singura formula geometrica niciodata rezolvabila

Fila de cronica

In localitatea mea de adoptie
eram considerat vagabond adunat de pe drumuri
(faceau exceptie de la regula
doamnele instruite functionari cu lefuri mici
si inevitabili companioni de pahar)

eram tratat mizerabil tocmai eu care cunosc mistere greu penetrabile
care am prevazut nesfarsite catastrofe nationale
eu prietenul lui Wolfgang Amadeus Mozart

in celebra mea palarie descifrau sfidare
la adresa sepcii de activist al vorbelor goale

barbii mele savant pieptanata
i se gaseau nenumarabile cusururi stupide

la lumina zilei republicanul inrait
ma arata cu degetul de-abia desprins de anus
si-n graba sters de peretele virgin

o langusta intelectuala afirma ca as fi
greseala de tipar strecurata in cartea sa obscura

unii jurau ca sunt piatra de moara
atarnata de gatul urbei(care oricum se scufunda)

slava Domnului toate au trecut
au trecut ca intepaturile clorului maturat de vant

Alta fila de cronica

am trecut pe la biblioteca
sa pipai somnul din cartile Sandrei Brown

m-am oprit la farmacia lui Mircea Romanu
unde am fumat o tigara

l-am salutat in trecere pe Nehti parasitul de viata

cateva clipe am trancanit cu gazetarul Remus Boca
despre privightorile tranzitiei

azi 6 ianuarie 1998
nu am facut nimic

azi am fost in consens cu alesii natiunii

Marturisire

Am cautat adevarul si nu l-am gasit
am cautat dreptatea si nu am gasit-o
am cautat moralitatea si am gasit-o
molfaita in gura parlamentarilor

la varsta la ora mea inaintata
stiu ca adevarul dreptatea moralitatea
exista numai in opere beletristice dar operele
beletristice sunt plasmuire fictiune pura

stiu ca marturisirea mea va sperie
pe mine ma sperie talk-show-urile
dirijate de maimute chioare
exmatriculate din gradina zoologica

Singuratatea mea

Singuratatea mea
fidela si ziua si noaptea
fidela pe furtuna fidela
pana si-n tumultul momentelor aniversare

fidela in fata hartiei

fidela oricand si oriunde

singuratatea armura mea nepenetrabila

Jimbolia, iarna lui 1998 si decembrie 1999

vineri, 1 iulie 2011

Muzica sufletului meu(13), Nat King Cole "Unforgettable" with lyrics

Poezia de vineri(X)

CANDVA, IN IULIE

Arsita topeste piatra, zavoarele,
plantele gradinii
se despletesc in fasii de pergament.

Chemati de un vaiet prelung
iesim din camere ce au in ferestre
crengi cu frunze de nuc,

tace si masina de cusut.

In mijlocul diurnului
apare convoiul funebru:

A murit un om destul de batran;
se spune ca a avut tuberculoza,
patru barbati il poarta pe nasalie,
nepotii leagana o cununa cu panglica roz;

si el a fost un truditor al pamantului,
ploaia il gasea intotdeauna pe camp;
uneori dansa la botezuri si nunti
si-n fata paharului, spunea tuturor
ca a facut armata la Viena
si ca in Prater
umbla ca-n ograda la el

inca de copil
a muncit pentru banutul din palma
sa poata plati
la vamile vazduhului

Convoiul lasa in urma
miros de ceara, de busuioc, de tamaie
sub otetarii cu frunze groase
femeile stau cu pumnul la gura,
si-n momentul in care
ma intreb daca si eu voi muri
masina Singer de cusut
incepe iarasi sa cante.

CALENDARUL INGALBENIT

Previziunea timpului:
ploaie soare lapovita,

apicultura, programul
vantului: prepelite, iepuri-vulpea
tot anul,

Lindbergh(zborul peste ocean),

zilele postului mare,

istorioare de consumat la gura sobei
si pilde ambalate in celofan
-per aspera ad astra-

si iarasi previziunea timpului

si totusi, bunica a murit

(din vol. Arheologie blanda, editia a II-a, Ed. DACIA XXI, 2011