duminică, 19 martie 2017

Yvan Goll - Noul Orfeu (1972) Traducere, antologie si prefata de Petre Stoica




ÎNGERUL

Yvan Goll

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Pentru Claire

O dată trece îngerul
Şi pe lângă tine atât de aproape
E-o zi de luni ploioasă
Te simţi mai bătrân decât lumea
Cizmele-s prost văcsuite
Inima e pe deplin ruginită

Dar îngerul ursitei tale se îndepărtează
Copleşindu-te cu bunătate
Şi cu-n surâs trandafiriu
Ţine-l strâns!
Întoarce-te!
Până nu se asemuie vântul!





 ORE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Purtătoare de apă
Fiice scurt suflecate
Coboară anevoie drumul morţilor
Legănând pe creştetul lor
Un ulcior umplut cu timp
Un rod al neculeselor picături
Care iată se şi pârguiesc de-a lungul coborâşului
Cascade fluvii lacrimi neguri aburi
Picături din ce în ce mai tainice
Timp din ce în ce mai zgârcit
Purtătoare de umbră
Au şi trecut au şi pierit
Eternitate







MORGUE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

În ghiaţa somnului
De rădăcini desprins
Pribegeşte cel ce visează

Pribegeşte ca în veci
Să nu mai revină
La hanul Pământului

În abisul cărnii lui însă
Un foc străvechi născut-copac
Necontenit în tăcere se parguie



 MĂRUNTĂ SEARĂ DE JOI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Măruntă seară de joi
Ce aştepţi în Piaţa Armelor
Sub şalul tău de umbre ecosez?
Vântul se răsuceşte în jurul fustelor tale
Ploaia îţi piaptănă părul roşcat
Aş vrea să-ţi spun un cuvânt plăcut
Ca tu să nu te simţi atât de singură
La ţărmul nopţii
Dar trebuie să plec
Pământul se roteşte şi mă poartă
Spre ziua de vineri



MÂHNIRE INTIMĂ

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Cunoşti tu oare tristeţea unui robinet de apă?
Care noaptea plânge însingurat în bucătărie

Cunoşti tu oare spaima unei dugheni
Cu uşa zbatandu-se în vânt ca aripa crimei

Cunoşti tu oare teama ploii mărunte
Picurând neajutorată
Pe acoperişe pe fântâni
Şi-al căror chin îl amestecă ţărâna



 MÂNA

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

O, mână de orb
Întinsă în vânt
Agăţându-se cu deznădejde
De ploaia călăuzitoare
Ca de-o funie -
Cu câtă placere te-aş fi luat într-a mea
Încălzindu-te ca pe-o pasăre zgribulită de frig
Mângâindu-te cum mângâi obrajii unui copil bolnav
Dar nu îndrăzneam
Ne priveau toţi trecătorii



ÎNTRERUPEREA CIRCULAŢIEI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Uneori în timpul călătoriei
Un tren se opreşte brusc
Dispreţuind orarul planetei
Un ţipat
Un ţipat omenesc
Blocase frânele
O foarte tânăra femeie cu părul roşcat
Pătează şinele
Cu sângele ei
Cu inima ei preaplină de dragpste



ŞI MEREU ŞI MEREU ÎN MIEZUL NOPŢII

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

Pentru C.

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Şi mereu şi mereu în miezul nopţii
Mă trezesc pe buza prăpastiei singur
Pământul s-a rotit în zadar
Marea şi-a părăsit
Scoicile goale-n nisip

Te caut printre bucuriile tale de ieri
Pe unde eşti? Pe unde eşti?
Vântul spune că nu te-a cunoscut niciodată
Ţi-a uitat numele izvorul pribeag

Acolo - pe tăbliţa de ardezie neagră a cerului
Se conturează forma ta siderală
O constelaţie nouă
Fericirea viitorilor astronomi



 AL ŞAPTELEA TRANDAFIR

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincelea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte în sicriul tău



DINTR-O SCRISOARE A LUI YVAN GOLL

LA "oDĂ MIERLEI"

Paris, aprilie 1932

E din nou ora 5 dimineaţă, ora sfântă, şi mierla m-a trezit
Mă scol pentru rugăciune.
O asemenea durere cosmică e în mine: amară ca buzele celui care doarme. Astfel e o rouă amară la deschiderea inimii mele, acolo unde se arată misterul nopţii lăuntrice. Şi în fiecare dimineaţă din nou aceaşi senzaţie de durere, de parcă aş fi uitat ceva înainte de a muri, de parcă aş fi neglijat ceva ireparabil...
Slavă Domnului, iată că mierla zboară repede în sufletul meu, îl spală şi-l îmbăiază şi-i vorbeşte. Dar nici aşa nu mă simt liniştit. Sunt asemenea ei. E tânără, e din acest an. Şi în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară cântă o capodoperă perfectă.
Dar eu? În aceşti patruzeci de ani am izbutit măcar o dată, cu versul unei dimineţi, atât cât ea?



SOARELE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Brutarii au parfumat aurora
Iată în vitrinele lor
Dincolo parcă de holdele de grâu
Secerate
Se înalţă pâinea de trei kile
Foarte fierbinte
Foarte aurită
Soarele!



MOARTEA POETULUI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Stelele ruginesc
Pe nesimţite le oxidează îngheţul
Plouă acolo şi pretutindeni
Vântul împrăştie în jurul lui păsări zdrobite
Şi ţipă -
Asemenea unui crater pe lună
Inima mea e răcită
Îngheţ pe nesimţite
Dincolo de univers




IOAN FĂRĂ-DE-ȚARĂ OMUL ORCHESTRĂ

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Sunt omul-orchestră
Cânt din brațe coate genunchi și picioare
Cânt temerile mele și tremurul
Din gongul tibiei mele

Sunt omul-acordeon
Mă umflă bucuria mă golește tristețea
Port toate țipetele în plămânul meu de duminică
Și-n măruntaie toți morții

Sunt omul-orgă
Urc și cobor scara-FUGII
Copii ai corului veniți cu mine
La fratele tuturor oamenilor tuturor vecerniilor

Sunt omul-arțar
Cu o panglică de pasăre la pălărie
Și cu veverițe în fiecare buzunar
Coaja mi-o modelează pădurea

Sunt omul-fluviu
Cu douăzeci de brațe apuc pârâiele
Cu douăzeci de picioare încolăcesc văile
Cu douăzeci de guri mușc și sărut

Sunt omul-furtună
Arunc peștele-liră pe plajă
Cu castanieta conduc baletul valurilor
Când Venus se ridică din valvele scoicii

Sunt omul-revoltă
Port în cimpoiul meu strigătul tuturor popoarelor
Îndoliata mea inimă bate toba
În marșul spre libertate



 MULTIPLĂ FEMEIE

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

De ce nu eșți niciodată singură cu mine
Femeie profundă, mai profundă decât abisul
În care se pierd izvoarele trecutului

Pe treptele orașelor lor dărâmate
Mamele tale dezbat
Cu gesturi roșii iubirea noastră în pădurea publică

Și îndărătul ușilor inimii tale
Se aud uriași coborând
Spre domnia absolută a omului

Auzi tu vocea mea care-ți cântă numele
În afara unei urechi
Salasuita de oceane străvechi?






 FAAL

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

De pe balconul nostru din Choesroes
Priveam luna nouă
Alungând soarele ostenit în bârlog

Florile se fac albaștrii și pălesc -
Peștii mor
Hrăniți de păcatele noastre

Ți-am prins mâna de fildeș
Iradierile lunii
A prefăcut-o în ram de mărgean









 ORAȘUL HOR

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Iată orașul Hor
I-am cunoscut mirosul de pucioasă
Înainte de a mă naște acolo

Am disecat carnea de portocală a zorilor
Înainte ca s-o fac femeia mea

La amiază turnurile și-au amestecat
Pletele de culoarea secarei
Pentru că priveliștile ne-au fost prietenoase

Erau cocoși acolo erau cerbi acolo
Ce ne ajutau să tilcuim semnele sângelui

Eu eram când alaiurile albe când alaiurile negre
Căci zilele se alungau
Dar anii își sfărâmau inelele

În orașul Hor erau incendii
Uriașe flori galbene în grădinile publice

Zorile au început curând să disece carnea mea de agrise
Înainte de a deschide porțile spitalului






ÎNCEPUT DE RĂZBOI

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Timbale de argint pătrund în dimineață.
Șuvoaiele oștirilor rup noaptea-n fâșii.
Și pădurile cu flori se sting împrejur.
Satele bocesc strivite
În vântul de purpură-al războiului.
Nori amenințători absorb priveliștea.
Zboară șoselele și câmpiile.
Drapelele freamătă.
Dinspre colină se clatină tobe de oase.
Și un oarecare husar siniliu
Scuipă în iarbă primele flori.






SOLDATUL MOARE

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Iar eu, care nu am avut o iubita, la cine
Să mă poarte gândul în moartea cea lungă?
Cui să-i dăruiesc florile zorilor, pline
De ovațiile cimbrului?
Cine va veni alergând în clipa în care
Scheletul tobosarului va atinge toba gloriei?
Mama va purta val de doliu și va împodobi mormântul meu
Cu stridențele mușcate ale bucătăriei.
Și fotografia mea (dedesubtul diplomei școlare)
Va accepta cei doi epoleți purpurii.
Dar mie, care am fost un copil, cine-mi va păstra
Inocența inimii?






RĂSTIGNIRE

Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Toamna are mâini galbene
Toamna are încălțări roșii să poată urca pe cruce
Dar n-are niciun prieten în pădurea de oase

Se aude duruitul merelor căzând
Se aud bătăile de tobă ale nucilor căzând
Pentru dansul morții

Doar un ultim fruct contemplativ
Atârnă încă în spațiu, iubito
Și îngerul nostru geamăn luminează de fosfor

Georg Trakl - 59 poeme (1967), Traducere, prefata si note de Petre Stoica




Georg Trakl

Petre Stoica

Zilnic
a trecut prin iad şi paradis
pe cărări cunoscute numai de el.

Aripa de beton a oraşelor
nu i-a strivit
pleoapele calm umbrite.

Iar sufletul îi era frumos:
o creangă de brad
arcuită sub povară moale de nea.

Spunându-şi cu muţenie durerea
gura i s-a întipărit
în ceara toamnei molatece.

Clopotele serii
încă bat pentru sufletul său
de copil cu spice în palmă.

De atâta iubire
pentru umili şi peisaje adormite-n amurg
trupul lui s-a prefăcut
în treapta focului mare
înaintea căreia
se topeşte
fruntea de ghiaţă a nopţii.

Fericiţi sunt cei ce-l aud.





 Pe lângă mlaştină

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Drumeţ prin vântul negru; în tăcerile mlastinei
Lin şopteşte trestia uscată. Pe cerul sur
Se înşiră un stol de păsări sălbatice,
de-a curmezişul, peste ape mohorâte.

Forfotă. În coliba năruită
Putreziciunea adie cu aripe negre;
Mesteceni schilozi suspină în vânt.

Amurg în cârciuma părăsită. Drumul întoarcerii
E purtat de dulcele alean al turmelor ce pasc.
Iată şi noaptea; broaşte cresc din ape de-argint.






În primăvară

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Paşi întunecaţi scuturau zăpada uşor,
În umbră copacului
Îndrăgostiţii ridică învăpăiatele pleoape.

Mohorâtelor strigăte ale corăbierilor
Mereu le urmează steaua şi noaptea;
Şi vâslele bat în ritmuri domoale.

Lângă ziduri căzute-n ruină
Curând înfloresc viorelele.
Sfios înverzeşte şi tâmpla solitarului.






 Vara

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Seara încetează tânguirea
Cucului din pădure.
Mai adânc se înclină grâul,
Macul roşu.

Peste colină
Ameninţă neagra furtună.
Vechiul cântec al greierului
Moare pe câmp.

Frunzişul castanului
A ramas încremenit.
Pe scara-n spirală
Foşneşte rochia ta.

În camera întunecată
Lumânarea pâlpâie liniştit.
O mână de argint
O stinge;

Vânt potolit, noapte fără stele.






În Veneţia

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Linişte în camera înnoptată.
Sfeşnicul pâlpâie argintiu
În faţa melodiosului răsuflet
Al singuratecului;
Magici nori de trandafiri.

Roi negru de muşte
Întunecă încăperea de piatră
Şi de chinul zilei aurii
Încremeneşte capul
Celui fără cămin.

Neclintită înnoptează marea.
Stea şi întunecată călătorie
Pieri pe canal.
Copile, surâsul tău bolnăvicios
Mă petrecea uşor în somn.





 Pribeagul

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină
Unde plopul se înalţă în sunete argintii,
Unde-s pietre şi stele.

Deasupra torentului puntea se bolteşte somnoroasă,
Băiatul e urmărit de un chip răposat,
Secera lunii în văgăuna trandafirie

Departe de imnici păstori. Din roca străveche
Broasca priveşte cu ochi de cristal,
Se trezeşte înfloritul vânt, cântec de pasăre asemenea morţii,
Iar paşii înverzesc în pădure, uşor.

E amintirea copacului şi-a animalului. Domoale trepte de muşchi;
Şi luna
Căzând cu sclipat în apele triste.

Se reîntoarce pribeagul şi rătăceşte de-a lungul malului înverzit,
Il leagănă gondola neagră prin oraşul în ruine.



 Soarele

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

În fiece zi soarele galben trece deasupra colinei.
Frumoase-s pădurea, animalul întunecat.
Omul - vânător sau cioban.

Roşietic se ridică peştele în iazul verde.
Sub cerul rotund
Pescarul trece fără zgomot în barca-i albastră.

Încet se pârguieşte strugurele, grâul.
Când ziua se înclină în tăcere
Te-aşteaptă şi Răul şi Binele.

Când noaptea se lasă
Drumeţul îşi ridică încet pleoapele grele;
Soarele străbate din cotlonul de întuneric.



Cântec pentru o mierlă captivă

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Lui Ludwig von Ficker

Răsuflare întunecată în rămurişul verde.
Mărunte flori albastre înconjură cu nimb
Chipul singuratecului, pasul de aur
Murind sub măslin.
Noaptea se ridică fâlfăind din aripi beţe.
Atât de tăcut sângerează umilinţa,
Rouă, ce picură încet de pe spinul înflorit.
Milostenia braţelor strălucitoare
Cuprinde o inimă ce se frânge.



Georg Trakl

În răsărit

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Sălbaticelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.

Cu sprâncene strivite şi braţe de argint
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.

Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năpustit pe poartă.



Georg Trakl

Tânguire

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Somn şi moarte, vulturii sumbri
Vuiesc intreagă noapte în jurul aceluiaşi cap:
Imaginea de aur a omului
S-o înghită cu valu-i de gheaţă
Eternitatea. trupul de purpură
Se sparge de fioroasele recifuri.
Şi se tânguie glasul întunecat
Deasupra mării.
Soră a vijelioasei melancolii,
Priveşte, o luntre înspăimântată se scufundă
Sub stele,
Faţa tăcută a nopţii.



Georg Trakl

Grodek

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

De arme ucigătoare, seara răsună
Pădurile întomnate, câmpiile de aur
Şi lacurile albastre, se rostogoleşte deasupra
Soarele tot mai tulbure; noaptea cuprinde
Luptători muribunzi, sălbateca jeluire
A gurilor sfărâmate.
Peste vale se adună însă în linişte
Nori roşii în care tronează un zeu turbat,
Sângele scurs, răcoarea-i de lună;
Toate drumurile duc în negru putregai.
Sub rămurişul de aur al nopţii şi-al stelelor
Umbra surorii se clatină prin dumbrava tăcută
Ca să se închine duhurilor de eroi, capete sângerânde;
Şi domol răsună printre trestii flautele întunecate ale toamnei.
O, prea mândră jale! Voi, altare de bronz,
Flacăra fierbinte a spiritului hrăneşte azi o nemărginită durere.
Nepoţii care nu s-au născut.






 Georg Trakl

Cântec de seară

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

 Seara, când umblam pe cărări întunecate
Ne răsar în faţă palidele noastre făpturi

Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.

Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescăruşii suri.

Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.

Când îţi prindeam mâinile subţiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de atunci.

Totuşi, când întunecata armonie bântuie sufletul,
Apari tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.






 Georg Trakl

Spre seară, inima mea

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Seara se aud liliecii ţipând,
Doi cai negri zboară spre pajişte,
Drumeţului îi apare în cale micul han.
Dumnezeiască-i aroma vinului nou şi a nucilor,
Dumnezeiesc e să te legeni beat prin pădurea aprinsă de amurg.
Prin negru rămuriş răsună jelanii de clopot.
Picură rouă pe faţă.











Georg Trakl

De profundis

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

E-o mirişte pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roşietic ce stă aici stingher.
E-un vânt şuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi şi auriţi.
Iar sânul ei aşteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniş.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal îngheţat.
Păianjenii îmi caută inima.
Este o lumină ce se stinge în gura mea.
Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,
Înmărmurit de murdăria şi praful stelelor.
În tufişul alunului
Din nou răsunau îngeri de cristal.



 Georg Trakl

Seară de septembrie

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuieşte sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înşface văpaia nărilor sale de purpură.
Uşor se stinge la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste faţa albastră a eleşteului.
Un copac s-a mistuit în roşie flacără;
cu chipuri întunecate fâlfăie liliecii.



Georg Trakl

Somnul

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Blestemate fiţi voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb!
Această preaciudata grădină
De copaci în amurg,
Plină cu şerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roşul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopţii se ridică păsări albe
Peste oraşe de oţel
În prăbuşire.



 Georg Trakl

Amin

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Putreziciune lunecand prin odaia viermănoasă;
Umbre pe tapete galbene; în oglinzi mohorâte
Se bolteşte tristeţea de ivoriu a mâinilor noastre.

Printre degetele moarte curg perle cafenii.
În tăcere
Se deschid albaştrii ochi de mac ai unui înger.

Albastră-i şi seara;
Ora stingerii noastre, umbra lui Azrael
Întunecând o grădina ruginită.



Georg Trakl

În întuneric

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Albastră primăvară, sufletul o amuţeşte.
Sub umed rămuriş de seară
Fruntea îndrăgostiţilor se prăbuşi în fiori.

O, crucea înverzind. În vorbirea întunecată
S-au recunoscut bărbatul şi femeia.
Lângă zidul golaş
Solitarul pribegeşte cu constelaţiile sale.

Peste cărările din pădure sclipind de razele lunii
Coborî pustietatea
Vânătorilor uitate;
 privirea albăstrimii
Ţâşneşte din stânci năruite.



Georg Trakl

Celor amuţiţi

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

O, nebunia oraşului mare, când seara
Arbori schilozi stau încremeniţi lângă zidul negru,
Prin masca de argint priveşte spiritul răului;
Cu bici magnetic lumina sfichiuie noaptea de piatră.
O, sunetul scufundat al clopotelor de seară!

Cu spaima îngheţată prostituata naşte copilul mort.
Spumegând, mania Domnului biciuie fruntea posedatului,
Molima purpurie, foamea, sparge ochii verzi.
O, râsul respingător al aurului!

Dar în vizuina întunecată
O umanitate mai tăcută sângerează în linişte,
Modelează din metale vârtoase creştetul care se eliberează.



 Georg Trakl

Transfigurare

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Când se face seară
Te părăseşte lin o faţă albastră.
cântă în tamarin o pasăre mică.

Un călugăr blajin
Îşi împreună mâinile moarte.
Un înger alb vine la Maria s-o vadă.

O cunună înnoptată
De viorele, spice şi ciorchini purpurii
Este anul adânc-văzătorului

La picioarele tale
Se deschid mormintele celor plecaţi.
Când fruntea ţi-o culci în mâini de argint

Luna tomnatecă
Salasuieste liniştit pe gura ta
Îmbătată de negrul cânt al sucului de mac;

Floare albastră
ce răsună dulce în piatra îngălbenită.






Georg Trakl

Noapte de iarnă

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

A căzut zăpada. Ameţit de vinul purpuriu, după miezul nopţii părăseşti întunecatul cerc al oamenilor, flacăra roşie a vetrei lor. Vai, întunericul!
Ger negru. Pământul e aspru, amar e gustul aerului. Stelele tale se închid în semne rele.
Cu paşi de piatră izbeşti terasamentul pe care treci cu ochi holbaţi ca un soldat la asaltul unei negre fortăreţe. Avanti!
Zăpadă amară şi luna!
Un lup roşu pe care îl sugrumă un înger. Paşii tăi scrâşnesc ca gheaţa albastră, şi un zâmbet plin de tristeţe şi orgoliu ţi-a împietrit faţa, iar fruntea păleşte în voluptatea gerului;
ori se înclină tăcută peste somnul unui paznic prăbuşit în coliba-i de lemn.
Ger şi fum. O albă cămaşă de stele arde umerii împovăraţi şi vulturii lui Dumnezeu sfâşie inima ta de metal.
O, colină pietroasă. Lin se desface trupul rece şi în zăpada arginoasa, uitat se topeşte.
Negru e somnul. Urechea însoţeşte îndelung cărările stelelor în gheaţă.
La trezire, clopotele sunau în sat. Pe poarta dinspre răsărit ziua trandafirie apăru în argint.





 Karl Kraus

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Alb pontif al adevărului,
Voce cristalină, în care salasuieste răsufletul de gheaţă al lui Dumnezeu,

Mag mânios,
Sub a cărui mantie de flăcări răsună platoşa albastră a războinicului.






Naştere

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Munţi: cernire, tăcere şi zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară din pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.

Liniştea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.

O, naşterea omului. Sub temei de stânca
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbuşit îşi zăreşte imaginea.

O paloare se trezeşte în odaia înăbuşitoare,
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.

Vaerul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol; din nor de purpură.








 Copilărie

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Șocul plin de fructe; tihnit salasuia copilăria
În peștera albastră. peste cărarea de odinioară
Unde iarbă sălbatecă fâșăie acum ruginie
Se reculege ramurisul tăcut: vuirea frunzișului

Asemenea apei albastre, când zvonește în stâncă.
Dulce-i tânguirea mierlei. Un cioban urmează-n muțenie
Soarele care se rostogolește de pe colină întomnată.

O clipită albastră nu mai e decât suflet.
La marginea pădurii se ivește o salbaticiune sperioasă, și pașnic
Dorm în adânc bătrânele clopote și cătunele negre.

Mai smerit cunoști tu tâlcul anilor negri.
Răcoare și toamnă în camere pustii;
Și-n albastrime sfântă mereu răsună pași de lumină.

Domol vibrează o fereastră deschisă; până la lacrimi
Te înduioșează priveliștea cimitirului părăginit de pe colină,
Amintire a legendelor ascultate; și totuși, sufletul uneori se luminează,
Când cugetă la oameni voioși și la zile primavaratece în umbră de aur.







Cântec de ore

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Îndrăgostiții se iscodesc cu umbre-n priviri,
Bălaii, sclipitorii. În bezna incremenitoare
Se înlănțuie subtiindu-se brațele dornice.

Purpuriu se frânse gura binecuvantatilor. Ochii rotunzi
Răsfrâng aurul întunecat al după-amiezei de primăvară,
Marginea și negrul pădurii, spaime de seară-n verzis;
Poate imensul zbor de pasăre, cărarea celui nenăscut
Spre sate întunecate, spre veri singuratice
Și uneori din albastrime năruită ieșea ca o istovire.

Domol; foșnește grâul galben pe câmp.
Aspră e viața și dură zbârnâie coasa țăranului.
Puternice grinzi îmbină dulgherul.

În purpură se trece frunzișul de toamnă; duh nonahal
Străbate zilele senine; strugurii atârnă copți
Și aerul e de sărbătoare în întinsele curți.
Fructele îngălbenite împrăștie arome mai dulci, ușor
E râsul celui mulțumit, muzică și dans în umbroasele pivniti;
În grădini amurgite pasul și tăcerea băiatului mort





Georg Trakl

Hohenburg

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Nu-i nimeni în casă. Prin camere, toamnă;
Sonată cu clar de lună
Și deșteptarea la marginea pădurii-n amurg.
Gândul te poartă mereu spre chipul alb al omului
Departe de tumultul timpului;
Peste-o visare cu drag se lasă ramurisul verde.
Cruce și seară;
Pe cel ce cânta îl cuprinde cu brațe de purpură
Steaua sa crescând spre ferestre deșarte.
Tremură așadar în beznă străinul,
Când pleoapele și le ridică ușor peste-o omenie
Aflată departe; în coridorul casei vocea vântului, de-argint.





 Georg Trakl

Seară în Lans

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Perindare prin vara-n amurg
De-a lungul snopilor de grâu, vestejiti. Sub bolți spoite
Unde intră și ieșea rândunica
Am băut din vinul de foc.

Sublim: O, melancolie și râs purpuriu.
Seara și aromele întunecate ale verzisului
Ne răcoresc cu infiorari incinsele frunți.

Pe treptele pădurii curg ape argintate,
Noapte, și-n muțenie o viață uitată.
Prieten; potecile infrunzite către sat.





 Georg Trakl

Pe Monchsberg


Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Pe unde cărarea pustiită coboară prin umbra intomnatilor ulmi,
Departe de colibele de frunze și ciobani dormind,
Pribeagului mereu îi vine din urmă întunecata întruchipare a racorii.

Peste puntea de cioturi, gura de hiacint a băiatului
Domol spunând legenda pădurii, uitată,
O blândă bolire, sălbatecă bocire a fratelui, acuma.

Un verzis sărăcăcios atinge astfel genunchiul străinului,
Capul împietrit;
Izvorul albastru sipoteste mai aproape vaierul femeilor.






Georg Trakl
Revenire
Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!
Răcoarea anilor întunecați.
Durere și speranța
Ocrotesc ciclopicele stânci,
Munți goi de oameni,
Rasufletul de aur al toamnei,
Nor de seară -
Puritate!

Contemplă din ochi albaștri
Copilăria cristalină;
Sub molfiti intunecosi
Dragoste și speranța
Când de pe pleoapele de foc
Rouă picură în iarbă dură -
Necurmat!

O, acolo puntea de aur
Sfaramandu-se-n zăpada
Prăpastiei!
Răcoare albastră
Exhala valea înnoptata,
Credință, speranța!
Salutat fii tu, însingurat cimitir!




Georg Trakl

Revelație și decădere

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!


Stranii sunt cărările de noapte ale omului. Cum stăteam prin noapte de-a lungul odailor de piatră, și-n fiecare ardea o lampă mică, un sfeșnic de aramă, și cum mă prabuseam înghețat în culcuș, umbră neagră a strainei apăru din nou la căpătai și tăcut mi-am ascuns fața în mâinile încete. Și apoi hiacintul își deschisese la fereastră albastrele-i flori și pe buza de purpură urcă prin rasufletul omului străvechea rugăciune, de pe pleoape căzură lacrimi de cristal, planșe pentru amarul lumii. La acest ceas moartea tatălui făcu din mine fiul alb. De pe colină vântul nopții cobora în albastre înfloriri, bocetul întunecat al mamei, din nou stingându-se, și iadul negru îl vedeam în inima mea; minut de liniște scânteietoare. Din zidul de var pași încet o făptură de negrăit - un adolescent muribund - splendoarea unei generații care se întoarce la strămoși. Răcoarea pietrei cuprinse cu alb de luna tâmplă veghind, pașii umbrelor se stingeau pe treptele dărăpănate, un dans trandafiriu în grădina mică.

În cârciumă pustie stăteam tăcut și singur lângă vin, sub grinzile afumate; cadavru luminos înclinat peste o întunecime, și la picioarele mele zăcea un miel mort. Din albastrime putredă ieși - silueta palidă - sora și astfel vorbi gură ei însângerată: Înțeapă, ghimpe negru! Ah, argintul brațelor mele încă răsună de nevalnicele furtuni. Curgi, sânge, din picioarele lunare, deschide-ți florile pe cărările de noapte, unde șobolanul se strecoară c-un...





























[Către E.B.]                                    Viena, Weinstube St. - Urbani-Keller
                                                             [15, 8,13]

Dragule! Pământul este rotund. pe sâmbătă mă prăbușesc în Veneția. mereu mai departe - spre stele.
Al tău G.T.

P.S. E.B. (Erhardt Buschbeck (1889-1960), coleg de școală cu Trakl, romancier, povestitor și eseist. S-a zbătut din răsputeri să popularizeze versurile bunului său prieten. Lui Buschbeck i se datorează publicarea volumului de postume trakliene "Potirul de aur", apărut la Salzburg în anul 1939.
























[Către L.F.]

Scumpe amice!

Timp de patru săptămâni am mărșăluit din greu prin toată Galiția. De două zile ne odihnim într-un orășel din Galiția de vest, inima unui platou liniștit și plăcut, și facem eforturi să ne simțim bine după toate marile evenimentele din ultimul timp. Mâine sau poimâine marsaluim mai departe. Se pare că se pregătește o nouă mare bătălie. Deie Domnul ca de astadata să scăpăm cu bine! Salutări cordiale soției și iubiților Dvastra copii.

Al Dvstra supus

Georg Trakl


Cracovia. Spitalul de garnizoană nr. 15. Secția 5

[Oct. 1914]

[Către L.F.]

Venerate prieten!

Mă aflu de cinci zile aici în spitalul de garnizoană, pentru controlul stării mele psihice. Sănătatea îmi e fără îndoială zdruncinată și cad adesea într-o tristețe de nespus. Sper că aceste zile de prăbușire vor trece curând. Cele mai calde salutări soției și copiilor Dtale. Te rog telegrafiaza-mi câteva cuvinte. Voi fi nespus de fericit să primesc știri de la Dta.
Salutări cordiale

Al Dtale devotat

Georg Trakl

Multe salutări lui Rock

[L.F.] Ludwig von Ficker (născut în 1880 la Munchen, mort la Muhlau în 1967) și-a dobândit un merit special prin protejarea lui Trakl. Scriitor el însuși, a primit mai multe distincții literare, printre care și "Marele premiu de stat al Austriei" pe anul 1960. Numele lui Ficker e legat în mod special de importanta revistă DER BRENNER, pe care a redactat-o la Muchlau între anii 1910-1954.

Petre Stoica (din Georg Trakl - 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!























                                                                            Cracovia. Spitalul de garnizoană nr. 15. Secția 5
[Către L.F.]                                                                                        [Oct. 1914]

Venerate prieten!
Mă aflu de cinci zile aici în spitalul de garnizoană, pentru controlul stării mele psihice. Sănătatea îmi e fără îndoială zdruncinată și cad adesea într-o tristețe de nespus. Sper că aceste zile de prăbușire vor trece curând. Cele mai calde salutări soției și copiilor Dtale. Te rog telegrafiaza-mi câteva cuvinte. Voi fi nespus de fericit să primesc știri de la Dta.
Salutări cordiale
                                                                                                                        Al Dtale devotat
                                                                                                                                                    Georg Trakl
Multe salutări lui Rock.


Petre Stoica (din Georg Trakl -  59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica



MOBILE DE CALDER

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Alb metal
în aer
susţinut de negură
alb
o mişcare
noi îi dăm aripi

Gura ta
s-a deschis ca o roză
la tâmpla ta
se despoaie frunziş.





 PROUST

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Lumină.
Întoarce-te,
lumină, pe păr: o privelişte,
drumuri cu meri,
şi cerul, o frunză albă
neclintită în vânt, trasată cu linii,
subţire, o listă de nume
lungi. Sunetele clopoţeilor
de argint şi aramă.

Întoarce-te,
lumină, pe păr:
o privelişte, departe,
marea. Gura închisă.
Un tânăr trandafir
aşezat pe o tâmplă.





 ROSA LUXEMBURG

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Chinul

cânta ca o pasăre.
Zid, văzduhuri, sonorităţi
deasupra spaimei.

Gura cine ţi-o închide,
ciocârlie? Zbori
din orăşelul pajiştilor
în pustiire, alături
turnuri, gâfâind, acolo:

Ciocârlie, cântă poporului tău,
cântă puterea
tâmplelor. Aud un bătrân
vorbind despre ani mohorâţi.
Tandreţea, o lacrimă,
îţi spune numele.





 PESCAR DE NOAPTE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

În frumosul frunziş
tăcerea
nelecuita de durere.
Lumină
cu mâinile
dincolo de un zid.
Nisipul se smulge din rădăcini.
Nisipule, dispari
în apă, roşcat,
ia-o pe urma glasului,
ia-o prin beznă,
prada deşart-o dimineaţa.
Cântă vocile cu palori argintii,
du-le
spre adăpost,
urechile du-le în frunzişul frumos,
vocile cântă:
moartea e moarte.





 ZIUA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Acela s-a îndepărtat
acela cântă cu mâinile
văzduhurile se deschid
şi răspund
cu guri de aur

E-o linişte frumoasă
vom coborî
şi vom spune peştilor
porniţi
nu asteptati noaptea.





 CU VOCEA TA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu vocea ta
până în noapte
vorbeşte salcia, în jurul ei
zboară lumini.
Înalt, o floare de apă
trece prin beznă.
Cu vietăţile sale
respiră răul.

În trestia aromitoare
îmi port casa
împletită. Melcul
pe neauzite
îmi trece pe acoperiş.
Îţi descopăr faţa
desenată
în podul palmei mele.








SFÂRŞITUL NOPŢII DE VARA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Capul scaietului
caută după lumini
deasupra apei. O pasăre
scrisese semne
în frunzişul frasinului. În jurul
rădăcinilor de stuf şi trestie
peştele îşi arată purpura aripioarelor.

Se răzvrătise
împotriva slavei
praful.
El, din columnele negurei
păşeşte în câmpie, peste
râuri, întunecat
stârneşte focul.






 TRESTIE AROMITOARE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu vela ploii zboară
împrejur, un vaier nesfârşit,
vântul apei.
Un porumbel albastru
şi-a lărgit aripile
deasupra pădurii.
În gheaţa fărâmată
a ferigilor
lumina trece frumos
cu capul unui fazan.

Răsuflet,
te-alung,
găseşte-ţi un acoperiş,
treci printr-o, priveşte-te
în oglinda albă,
răsuceşte-te mută,
o spadă verde.



 CÂNTEC DE NOAPTE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Pasăre, vino,
pasăre verde,
din înalta constelaţie vino,
sub arcada mea de frunziş, pasăre,
să vorbim împreună

despre malurile fluviilor
respirând, drspre pământul negru
în ţinutul păduros,
despre casa zeilor,

unde începe omul,
unde deasupra lui întâlneşte lumina,
o găseşte un alt
ochi: astfel învaţă să cânte.

Pasăre,
pasăre verde,
sub bolta de frunziş
să vorbim despre asta.



SEPTEMBRIE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Acum e-o beznă,
largă,
coborând în adiere, deasupra
orei. Nu vrei să pleci.
Trandafirii palizi şi mărgăritele
urcând
pe gard,
albastru şi plăsmuirea
amurgului.

Şi ne vom iubi,
şi în fiecare dimineaţă
o să ne punem paşii alături,
albele cântece le vom chema din zăpadă,
puternic
şi pieptul
plin de vară,
sărutări pe ceafă, tărăgănatul
cântec al greierilor în păr.



DANSATORUL

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Iată:
torentul ce nu poate fi numit
_ unde mai sunt ţărmuri? -
pântec şi şolduri, se înalţă
din mădulare făptură.

Săltare, în răsuflet vieţuieşte
trandafirul, înspumat, al sângelui.
Sfârşeşte îmbrăţişarea!
Umbrele cresc în lumină.

CON AMORE! - totul.
Numai o dată ni se înfăţişează
Eros în pas de dans.
Gerul îţi străbate părul,
orb, orb
n-o să mai vezi.



 VULTURUL

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu aripi larg desfăcute
deasupra râului,
deasupra pădurii mlăştinoase,
stă vulturul - sub arcada furtunii, gheare,
un semn cu margini ondulate,
ţintuit în lemnul uşii mele - mă voi
trezi, clătinându-mă, pe colina pădurii
mă voi trezi, cu ochi rătăcitori
răsărind din tufişuri.

Cu aripi desfăcute,
am ţintuit în cuie vulturul,
de casa mea, de coama ei - voi dormi,
voi călători în somn, un semn de cenuşă
deasupra pădurilor.



CÂMPIA LÂNGĂ SHMANY

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cer pustiu. Dar
a venit o lumină
şi trece pe câmpuri. Gura ta
vorbeşte despre roşeaţă - ea trece,
o făptură, pe nisip,
umbrele ei
deasupră-i, în văzduh.



 1943


Johannes Bobrowski

 din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Vedeai
elanul pe întinderea
joasă a ţărmului, din ceaţă
se ridică în primăvară,
pe coarnele
răsunând de ploaie
purta noaptea

Şi auzeai bufniţele
şi auzeai porumbeii
aproape, deasupra pădurii, vara
răsună deasupra mlastinei,

când am păşit
în scurtul răgaz al despărţirii,
sub văzduh - o zburătăceală de aripi,
când am strigat
peste rău. Te ţineam de umeri.

Mai târziu
revin

Uit întunecimea.
În săruturi, odată mi-au
încercuit fruntea:
fum de grădini, nuiele,
răsufletul uşor-amărui.





Trakl

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Frunte.
Grinzile brune.
Scânduri de dușumea. Pași
spre fereastră.
Verdele frunzelor mari. Semne,
scrise deasupra mesei.

Pragul despicat. Și
părăsit. Domol
îndărătul Străinului
sub aripi de stancute
în iarbă și praf
drumul fără nume.















Locul de naștere al pictorului Chagall

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Stăruie în preajma caselor
uscate arome de pădure,
de afine negre și mușchi de pământ.
Și norul seara,
coborând în preajma Vitesbsk-ului, răsunând
din propria-i întunecime. Înlăuntru un râs
tremurat, pe când străbunicul
scruta de pe acoperiș
amintindu-și ziua nunții.

Și noi animam în vise.
Dar pe lângă astrele locului de obârșie,
s-a rotit, temeinic, un abur
bărbos, ca îngerul. Cu gura tremurândă,
cu aripi - lanuri de secară.

Prevestirea celor ce vor fi - acest
zvon de corn, arzând.
Se întunecă, orașul
plutește prin nori,
înroșit.










O singură dată avem
Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica
O singură dată avem
amîndouă mâinile pline de lumină -
strofele nopții, apele clatinate
ating iarăși marginea țărmului,
ating somnul aspru, fără ochi,
somnul de după îmbrățișare
al viețuitoarelor în păpuriș - apoi
stăm din nou în fața clinei
înspre cerul
alb, care vine
rece
asupra muntelui - cascadă de sclipiri -
și-i încremenit, gheața
coborâtă parcă din stele.


Pe tâmplele tale
vreau să trăiesc timpul
scurt, uitând, și fără zvon
sângele meu să-l las
în pribegie prin inima ta.




 Hoinarul

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Seara,
fluviul răsună,
rasufletul greu al pădurilor
cer, străbătut
de zborul păsărilor gureșe, malurile
beznei, demult,
deasupra focul stelelor

Am trăit omenește,
uitând să număr porțile,
cele deschise. La cele zăvorâte
am bătut.

Fiecare poartă e deschisă.
Cel care cheamă stă cu brațele
larg desfăcute. Așadar pășește la masă.
Glăsuire: pădurile răsună,
fluviul respirând
e străbătut de pești, cerul
tremură de focuri.