Petre Stoica-Manevrele de toamna(1996)

BUBUIE PĂLĂRIILE

Încep manevrele de toamnă
vulpile schiauna prostituatele se retrag sub plăpumi
nici negusorii de rachiuri şi nici parlamentarii gureşii
nu rămân cu mâinile împreunate pe pântece

cătina ciorilor imploră protecţia brumei atâtea
şi atâtea fiinţe se ascund în hârburi până
şi teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacţiei

din depărtarea răcoroasă din depărtarea vânătă
cresc tropote tropote
au început manevrele de toamnă

bubuie pălăriile toate se înclină în faţa
artei de-a învălui realitaile noastre slefuite
de mâluri prin secole



 SOLITARUL ORĂŞELULUi VLĂGUIT

 Cu prilejul manevrelor de toamnă
care încep în golul nostru şi se încheie
în depărtarea aceea mănoasă
eu rămân solitarul acestui orăşel vlăguit
construiesc tunele sub gheţarul cărţilor şi re-
construiesc melodiile înaintaşilor altfel spus
tropăi într-o singurătate din care
voi ieşi cu idealurile decimate

întru bucuria prostuţei cu uger de vacă



DUPĂ FIECARE MANEVRĂ DE TOAMNA

Conform unei tradiţii milenare
după fiecare manevră de toamna
scade numărul iepurilor în timp
ce creşte numărul orbilor
scade numărul puritanilor în timp
ce creşte numărul ciupercilor

toate scad şi cresc în funcţie de viziunea
păduchilor din blana cocoţatului
pe cumpăna ţării

neschimbată rămâne doar pofta păroaselor
omizi de nobleţe balcanică



VAMEŞI LA GRANIŢA DINTRE SOMN ŞI NIMIC


Manevrele de toamnă vor arăta
cât de supli suntem noi în rezolvarea
                            problemelor vitale
vor arăta că ştim să extragem esenţe subtile
                            din haosul splinei moarte
vor arăta că ştim să aducem simetrie
                            în franjurii ignoranţei

vor arăta că ştim să uităm siluetele crucificaţilor
acolo sub clopotniţă gerului

vor arăta că suntem vameşi la graniţa
                           dintre somn şi nimic



INUTIL


Inutil să întrebaţi cât este ora în patrie
picioruşele ceasornicelor s-au dizolvat
în ceaţa acceptărilor inutil să întrebaţi
timpul înmulţeşte buchetele de otravă
şi copitele măgarului răstoarnă
aritmetica apelor limpezi

aşteptaţi târâtul nopţii egalizatoare clipa
împreunării încununată cu sughiţuri de broască




CRONICA UNEI LOCALITĂŢI DE FRONTIERĂ


Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)


În această localitate de frontieră
vameş era floarea-soarelui
canotierele graţia buna-cuviinţă
circulau fără acte
după atâtea înmormântări după
atâtea ingenunchieri şi izgoniri ruşinoase
timpul este măsurat cu unităţi de igrasie
exigenţa conservată între vrejuri uscate
strălucitoare putregaiuri trainice
coteţe cu găini eroism purtat în tărăboanţe
cronica acestei localităţi de frontieră
rămâne în fascicule de piele
tăbăcită în atelierele glorioşilor
doctoranzii unei ere noi
construiesc adâncirea ruinei




FRUCTE COAPTE GATA SĂ CADĂ


Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)


Ar fi atâtea întrebări de pus
dimineaţă la cinci fără cinci
navetiştii urcă în vagoane mâloase
readorm vorbesc în somn
habar nu au câte întrebări ar fi de pus
capetele se clatină fructe gata să cadă
coboară unul câte unul lăsând în urmă
sucuri acre foşnet de oase
şi ar fi atâtea întrebări de pus




O PÂINE MAI MOALE


Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)


Supravieţuitori ai dezastrelor
mărunţim o pâine mai moale
cântarele încă măsoară legi nedrepte
dar poetul eliberat de constrângeri
scrie versuri diamantine
despre orgasmele iubitei scrie
despre carii dentare despre musculiţele
adunate pe borhotul istoriei
răsună dangăt de clopot
îl ascultă cei înalţi în lumină
la izvoare când ajungem?
PROFESORI DE VACARM
Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)
Am avut cu-adevărat bărbaţi iluştri
umbrele lor sunt devorate de spini şi de capre
înşiruiţi la tribuna anotimpului secetos
profesori de vacarm încinşi cu eşarfă naţională
între două sughiţuri şi o jerbă de ceaţă
invocă vestigiile iluştrilor crezându-se
ei înşişi emanaţia Olimpului.
iar voi ascultaţi




MORŢII POATE EI


Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)


Unii mănâncă prune pe treptele bisericii
alţii aşteaptă sfârşitul mileniului
stau cu toţii în umbră hărţii
pătată de grăsimile istoriei
dar nimeni absolut nimeni nu alungă
negura căscatului rumeguşul pleoapelor
morţii poate ei
mai cred în algebra izbăvirii




RÂD ŞI FUMEAZĂ


Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)


Candidaţii la fericire
stau pe terasă beau bere irizată
dezbat probleme despică
butucii adevărului descriu
violente scene de dragoste
râd şi fumează râd
şi râgâie cu fervoare
treptat treptat berea se tulbură
sub aburii căscatului
şi deodată noaptea
coboară în testicolele lor transpirate




AŞTEPTĂM


Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Aşteptăm o generaţie mai puţin somnoroasă
aşteptăm o recoltă de narcise autentice
aşteptăm un timp
care să aibă culoarea şi sensul timpului
aşteptăm o bătrâneţe surâzătoare
şi preoţi cu voce limpede




DUIOŞIE


Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)


Sărmanii bătrâni fără memorie
pentru ei familiaritatea soarelui
e-o descoperire de dată recentă
cum să ajuţi nenumarabilele pălării
plutind în haosul norilor?
Sărmanii bătrâni fericitele
cârje care sprijină anusul



LĂCUSTELE

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

La ceasul belşugului aşteptat
sosesc pe neaşteptate lăcustele

invadează străzile clădirile publice
asaltează tarabele cu mirodenii şi produse cosmetice
una câte una intră în visteria cerşetorului
se strecoară sub fustele femeilor coafandu-le pubisul
străpung urechile fruntaşilor politici
adunaţi să trateze compromisuri cu plagă
tunetul clopotului trezeşte morţii
care vin la faţa locului
lăcustele autohtone lăcustele marocane lăcustele de toate neamurile
rod registrele cadastrale chitanţierele rod dantelariille grădinilor
nici pietrele de moară nu-s ocolite
o catastrofă de dimensiune istorică
spre seară lăcustele sătule
pleacă în formaţiune de nori
umăr lângă umăr cetăţenii urbei cântă în cor:
ŞI DE DATA ASTA RĂBDAREA NOASTRĂ
A FOST EXEMPLARĂ




NOAPTE-BUNĂ

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Inţeleptul care descoperă semnul de sub piatra de hotar
vestindu-vă posibile zile faste
înţeleptul care înlătură literele viermănoase
din cărţile pătate de vomă ideologică
înţeleptul pregătit să vă mute de pe spinarea catârului
pe puntea trecerii spre plante înrourate

pe el îl huiduiţi din adâncul plămânilor dezvoltaţi
în anotimpuri vlăguite pe el
îl huiduiţi cu gura învăţată să recite dictonul tărâţei
noapte-bună vouă noapte-bună vouă
locatari ai ignoranţei urcată-n etajele scorburei



PICOTIM

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Cu ciorchini de muşte pe gură
cumnatul diavolului dizerteaza
despre dragoste şi trepte olimpice
iar noi picotim în aşteptarea
altor parastase şi-a altor râgâieli patriotarde

picotim în loc să spargem
oglinzile de măl ce devora
spuma soarelui




CĂUTÂND COMOARA

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Au căutat comoara
cântecul lor
a fost răbdarea strămoşească

au săpat zile şi zile în şir
pe locul comoarei furate
au găsit apa legilor nedrepte
de ieri şi de azi
revolta şi-au stins-o
devorând cocoşul vecinului



IMPERATIVĂ

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

IMPERATIVĂ

Demontaţi angrenajele false
alungaţi apostolul secetei
numit pe post de morar
şi pâinea voastră va avea
aroma soarelui




DIN CRONICA BĂTRÂNULUI (I)

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Ieri m-au scuipat mi-au pus capcane
azi mă salută reverenţios sunt invitat
la sindrofii la campanii electorale

mâine mă însoţeşte la cimitir
o mică orchestra de cititori
gratitudinea concitadinilor mei
îmi măreşte boaba de piper din ficat




DIN CRONICA BĂTRÂNULUI (II)

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Mă îndepărtez de marginea orăşelului
culeg ultimile flori ale toamnei număr
fântâni secate şi ascult liturghia ciorilor
gesturi umile care mă ajută să uit
acea întâmplare penibilă
petrecută în ziua întâlnirii mele
cu mâlul deghizat în femeie




DIN CRONICA BĂTRÂNULUI (III)

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Femeie necunoscută
prin hazard
ajunsă în perimetrul
vieţii mele de paznic al cărţilor

femeie
ce nume să-ţi dau? rozmarin?
dalie? poate sulfină?
sau nume de coapsă
desprinsă din maluri de miere
să-ţi dau?
se apropie ceasul insomniei
şi nu ştiu




SINGURĂTATEA NOBLETELE EI

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Împăcare este numele tău bătrâneţe
la ceasul amurgului culeg legume
ud florile însetate de viaţă

cobor persienele aprind lumina
mă aşez la masă fac socotelile zilei
marele câştig mi se repetă şi-acum:
singurătatea nobletele ei
şi vine noaptea lungă visul
care amestecă sâni sidefii cu săculeţi de tărâţe
împăcare este numele tău bătrâneţe.




DIN CRONICA BĂTRÂNULUI (IV)

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNA"(1996)

În acest orăşel golit de trecut
şi plin de cântare false
trăieşte o femeie sora dimineţii
răsfoieşte cărţi şi îmbracă
rochii de iasomie

nimeni nu o vede
eu îi simt lumina care-mi spală
ruinele trupului




MOMENT ANACRONIC

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Străbunica priveşte fotografia găsită în cufăr
îl redescoperă pe locotentul ei ulan
sau poate husar
era pe vremea când manevrele de toamnă
aveau nuanţa smochinei iar dragostea
purta în pat volănaşe

străbunica întoarce privirea spre clocotul grădinii
şi nu-şi da seama de ce
brusc s-au înnegrit margaretele




PASTEL METAFIZIC

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

O femeie iese din lanul de porumb
scărpinându-şi sexul mătăsos

spre uimirea
grănicerului de pe linia ce desparte
graniţa vrăbiilor de graniţa scaietului
încă un semn că toamna va fi asimetrică




FINALUL MANEVRELOR DE TOAMNA

Petre Stoica, din ""MANEVRELE DE TOAMNĂ"(1996)

Tropotul cailor se îndepărtează
manevrele de toamnă vor rămâne în amintire
ca un murmur de ape sub văzduhul molifţilor

peste liniştea searbădă din ţinutul vostru
se aşterne curând ninsoarea decizia albă
va condamna bolboroseala nimicniciei legile
comedianţilor umflaţi cu drojdii balcanice
sub privirile îngerului justiţiar
tropotul cailor se îndepărtează inima
presimte dreptatea anotimpului care acoperă
ruşinea ţinutului vostru