marți, 18 iulie 2017

GERHARD FRITSCH poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de petre stoica



SFÂNTUL MARTIN

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Sfântul Martin nu-şi împarte
niciodată mantaua întreagă. Cerşetorul
continuă să îngheţe la uşa bisericii. Grâul
nu se pârguieşte aici iar prostănacul satului
afirmă că nici morţii nu se scoală din morţi
de vreme ce trompeta Judecăţii de apoi
e făcută doar din lemn.








STAŢII

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

În provincie, blestemând în faţa
mersului trenurilor, din restaurante ponosite
ascultând cum vagoanele
se izbesc unul după altul la manevră;
câinii latră, în timp ce fierul
rugineşte, femeile nu plâng
numai toamna, fanalele din spate
dispar repede din spatele curbelor -
întotdeuna, ca şi acum: de ce aici,
cum, eu? Cât timp, o, cât timp
trebuie să treacă până ca unul
să afle că aşteptarea
e călătoria, şi călătoria
e staţionarea








CUM SE NUMEAU?

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Cum se numeau oraşele de lemn
ce seara se scufundau atât de blând
în mucegai şi muşchi? Îndărătul acoperişelor
un cer imens
sângera ore în şir.

Ştearsă -
aburi de bălegar şi fum de cuptor -
e amintirea acum. Adie mirosul
supei de chimen, apa
se revarsă din găleată. Până-n odaie
străbat greierii. Apoi, ultima,
lună-n fereastră.

Oraşe de lemn, resemnat scufundându-se
în mucegai şi muşchi:
unul dintre voi
şi azi încă
se ridică în noapte
şi ţipă.

Verde era
sângele în piaţă.
Un cal sări
în măruntaiele ei
şi gemu: Ce faceţi?

Toate oraşele de lemn
se înecară
în mucegai şi sânge.
Calul nechează
spre lună.









PANTĂ

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Foarte încet foarte verde
apă spre nord apă spre răsărit
vaci sub arini pe Bzura
ca şi pe Sâmbre ce uşor de spus
toată carnea e asemenea ierbii
către amiază către seară
greu de spus de ce nu
de ce da
pe verdele câmp de bătălie
carne şi iarbă.








PE CERUL DE RĂSĂRIT

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Fum pe cerul de răsărit. Neadiat
un zid de fum ingrosandu-se. Focul
e nevăzut. Frig. Pământ mocnind.
Stepa-i o vie. Părul pânzei de păianjen
se zbârleşte-n oglinzi. Cine îşi cheamă
oamenii şi se aude rostind: trăim?
Marionetele despică dovleci după dovleci
şi aruncă seminţe îndărătul oglinzilor,
Târziu sau devreme, răsuflă răsufletul,
indicatoarele drumurilor dansează. Eu ard
în gerul zornăitor.











CARUSEL

GERHARD FRITSCH

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Aruncat pe cal porniţi împreună cine
rămâne căpitanul pe lemn de cal
în faţă-n corăbioara veşmânt de fetiţe o stindard
cântec de frunziş şi sunet de orgă vântul nechează
în noapte mândru adie vesmântul calului
galopează inima America e mare
cocoşat îngerul cu trâmbiţă dă din cap
suflă praf pe lemn de fetiţe pe care
le văd alb mucegăind
sub lovituri şi zugrăvite
stele-n grindiş
sus jos
acum.

GERHARD FRITSCH prezentare de Petre Stoica din poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970)



GERHARD FRITSCH (1924-1969), ca mai toţi scriitorii generaţiei sale, a "supravieţuitorilor", cum li se mai spune, începe să publice după terminarea celui de al doilea război mondial. Se naşte la Viena şi este fiul unui profesor de liceu. În timpul războiului, face parte din cadrele aviaţiei, la serviciul de transporturi. Între anii 1946-1950 studiază la Universitatea din Viena (germanistică şi istorie), apoi devine bibliotecar. După 1958 îl găsim în fruntea revistei WORT IN DER ZEIT, căreia îi asigura un conţinut de înalt nivel artistic, impunând-o astfel şi peste hotare. Până la sinucidera sa editează, (împreună cu Rudolf Henz şi Jeannie Ebner) lunarul LITERATUR UND KRITIK.
Poezia lui Fritsch, care a evoluat spre o satiră plină de fineţe, a fost adunată în următoarele volume: ÎNTRE KIRKENES ŞI BARI - 1952, LUT ŞI FORMĂ - 1954, şi ULCIORUL DUHURILOR - 1958. A publicat şi două romane de succes: MUŞCHI DE PIETRE - 1956 şi CARNAVAL - 1967 şi traduceri din W.H.Auden: AICI ŞI ACUM - 1961. Se mai cere amintit faptul că Fritsch a tipărit numeroase antologii, eseuri şi prefeţe, preocupat fiind în permanenţă să popularizeze opera colegilor săi întru poezie. A obţinut un şir de distincţii literare, printre care şi "Premiul de stat al Austriei" pe anul 1957. Prin moartea lui Fritsch, literatura austriacă a pierdut unul dintre scriitorii ei de talent viguros, un animator fara egal al vieţii spirituale din patria lui Trakl. (1924-1969), ca mai toţi scriitorii generaţiei sale, a "supravieţuitorilor", cum li se mai spune, începe să publice după terminarea celui de al doilea război mondial. Se naşte la Viena şi este fiul unui profesor de liceu. În timpul războiului, face parte din cadrele aviaţiei, la serviciul de transporturi. Între anii 1946-1950 studiază la Universitatea din Viena (germanistică şi istorie), apoi devine bibliotecar. După 1958 îl găsim în fruntea revistei WORT IN DER ZEIT, căreia îi asigura un conţinut de înalt nivel artistic, impunând-o astfel şi peste hotare. Până la sinucidera sa editează, (împreună cu Rudolf Henz şi Jeannie Ebner) lunarul LITERATUR UND KRITIK.
Poezia lui Fritsch, care a evoluat spre o satiră plină de fineţe, a fost adunată în următoarele volume: ÎNTRE KIRKENES ŞI BARI - 1952, LUT ŞI FORMĂ - 1954, şi ULCIORUL DUHURILOR - 1958. A publicat şi două romane de succes: MUŞCHI DE PIETRE - 1956 şi CARNAVAL - 1967 şi traduceri din W.H.Auden: AICI ŞI ACUM - 1961. Se mai cere amintit faptul că Fritsch a tipărit numeroase antologii, eseuri şi prefeţe, preocupat fiind în permanenţă să popularizeze opera colegilor săi întru poezie. A obţinut un şir de distincţii literare, printre care şi "Premiul de stat al Austriei" pe anul 1957. Prin moartea lui Fritsch, literatura austriacă a pierdut unul dintre scriitorii ei de talent viguros, un animator fara egal al vieţii spirituale din patria lui Trakl.

duminică, 16 iulie 2017

RICHARD VON SCHAUKAL poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de petre stoica



CASTELE VECHI

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Dragi îmi sunt castelele vechi cu steme cizelate, deasupra portalului,
cu afumate tablouri de străbuni viguroşi, în săli mohorâte,
vechi castele, prin ruinate ferestre cu bolţi
din înalt crenelat scrutînd spre valea împădurită.
Deasupra se caţără iederă, sprâncene smulse cu forţă...
Liniştea curţii, unde paşii răsună pe piatră.
În parcul răvăşit cad frunze de toamnă,
largile scări
încă visează melodioase înclinări
de veşminte mătăsoase
ale căror parfumuri le tăinuiesc mai departe,
palpaietoarele plecări sărbătoreşti
în lumile de basme şi măşti...
În coroanele copacilor încărunţind
cuiburi îşi fac mari păsări
care zboară îndoliat şi greoi
aici şi acolo în jurul
sulitatelor turnuri...






COPIII

RICHARD VON SCHAUKAL




poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Acum dorm, bălaie capete
au sprijinit domol pe mâinile subţiri.
Încet le potrivesc învelitoarea şi tăcut îmi trec alintul
peste frunţile pure îndărătul cărora
se ascund miracole, ce m-au uitat de mult pe mine.







PHEBUS APOLON

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica



Sub copitele armăsarului solar
aş vrea să sfârşesc,
învâlvorat de rostogolitoarele roţi ale focului,
orbit de ochii strălucitori
ai lui Phebus Apolon,
care avăntă biciul de trăsnete
mare şi rece,
lins de flăcări,
peste coamele roşii.







PERSEPOLIS

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

În lumina albastră a lunii
se scaldă suple scări albe.
Umbre de coloane amuţite pe marmoreenele trepte.
Lacom adulmecând,
cu labe de catifea
leii se furişează
pe scări în sus.
















Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970, Petre Stoica - RICHARD VON SCHAUKAL



RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

RICHARD VON SCHAUKAL (1874-1942) face studii juridice şi obţine titlul de doctor în drept. Intră în aparatul administrativ chezaro-crăiesc, unde cucereşte titluri superioare (printre care şi cel de consilier ministerial), impunându-se printr-o stăruinţă tipic burgheză. În anul 1918 este înnobilat. Retragandu-se din lumea birourilor, Schaukal îşi dedică restul vieţii slujirii muzelor. Opera sa, de proporţii considerabile (poezie, proză, eseistică şi teatru), se dezvoltă sub semnul pendulării între "decadentism" şi tradiţie. Până la urmă Schaukal optează definitiv pentru ultima formulă, devenind un apărător înfocat al tradiţiei şi duşman al oricărei innoiri. Temele poeziei schaukaliene sunt luate din registrul neoromantismului (castele vechi, moartea, lumea de paradis a copilăriei etc.), dar şi al mitologiei. Versurile sale, simple, spontane, impresioniste, pline de acurateţe şi străine complicaţiilor formale, rezistă cu succes în proba timpului. Primul său volum de versuri apare în 1893 (GEDICHTE) pe care Schaukal îl întregeşte mereu, până în anul 1912, când îşi tipăreşte culegerea VERSURI NOI; peste doi ani le adaugă patriotardele SONETE DE BRONZ iar în 1917 volumul PATRIA SUFLETULUI. Schaukal şi-a legat numele şi de o serie de traduceri din liricii francezi (Verlaine, Herdia, etc.) şi din Shakespeare. Dintre scrierile sale de proză notabil e romanul VIAŢA ŞI OPINIILE DOMNULUI ANDREAS BALTHESSER, DANDY ŞI DILETANT - 1907.

duminică, 9 iulie 2017

RÂNDURI NECRITICE DESPRE PETRE STOICA Petru Romoşan în "Tribuna", 7 septembrie 1978




Puţini poeţi reuşesc să nu-şi părăsească propriul domeniu, propria limba, propria durere, cum reuşeşte Petre Stoica. Fără să spună acelaşi lucru. Fără să fie pisălog, plicticos, manierist cum se zice. Cum alţii. Ci mereu cuceritor, mai aventuros. Obligându-ne la aventură. Dacă suntem în stare.
Dar, se poate spune, e uşor lucru să-ţi păstrezi domeniul când nu e prea bogat. La asemenea ocară se răspunde astfel: dar când domeniul se cheamă Petre Stoica?
Petre Stoica nu scrie versuri, nu scrie poeme, nu scrie cărţi. El a avut ambiţia, la îndemână câtorva, din ce în ce mai rari, să facă o operă (pe cine înspăimântă cuvântul acesta - operă?). Şi a făcut-o.
Cu toate că ni l-a dat pe Trakl în româneşte (şi pe atâţia alţii) el scrie despre Bulbucata. Se încăpăţânează să scrie despre Bulbucata şi să se îngrijească de sănătatea iepurilor de casă.
Iar dacă îl veţi vedea în carne şi oase (vă doresc asta), la o masă band cum numai bătrânii au mai ştiut să bea, daţi-i ceva să citească. Un poem, bineînţeles. Îşi va pune ochelarii cu infinită umilinţă, va citi cu iubirea de poezie pe care doar marii o au, la scurtă vreme va tuna şi fulgera cum numai adevărată natură stie să tune şi să fulgere.
Pentru că în Petre Stoica se împacă doi oameni: umil-gloriosul scrib şi un straşnic ţăran român. Şi de aici vine poezia lui. Pe care o citim iarăşi şi mare este bucuria, într-o nouă carte: UN POTOP DE SIMPATII (Ed. Cartea Românească, 1978)
Ar trebui să spun că în această carte autorul foloseşte trei tehnici poetice, uşor delimitabile. Prima, prozaic-inventarianta, a doua, chiar lirică. A treia, şi să o numesc şi pe aceasta. Nu voi conţinuă. Vă voi spune doar că în finalul unor poeme "coboară o ceaţă densă, atât de densă încât (factorul poştal) încurcă adresele viilor cu adresele morţilor".
Cu această carte Petre Stoica e şi mai Petre Stoica. Un mare poet contemporan.

vineri, 7 iulie 2017

Leopold Voita despre volumul de poeme "Johannes Bobrowski" Traducere, antologie, prefaţă şi note de PETRE STOICA - Viaţa Românească, 1975



După cele 59 POEME de Georg Trakl, poetul Petre Stoica ne-a dăruit în colecţia "Cele mai frumoase poezii" un florilegiu din opera lui Johannes Bobrowski.

................................

Condensatele metafore, insolitul, euforia şi sugestia dovedesc că tălmăcitorul a pătruns în laboratorul ermetic al lui Bobrowski şi că, înainte de operaţia asupra căreia s-a aplecat cu obstinaţie, dar şi cu dragoste, a cântărit cu sagacitate virtuţile materiale ale limbajului, ideile circulând dintr-un vers într-altul. Fraza bobrowskiana, care nu curge niciodată lin, ci e frântă de incidente şi metafore aparent fără legătură între ele, absenţa perifrazelor, alegerea cuvintelor subliniind fonetic atmosfera tărâmului... au constituit un examen greu pentru fidelitatea tălmăcitorului, care a preferat arta sugestiei, ferindu-se să "înfrumuseţeze" originalul, chiar acolo unde la prima vedere apare "prozaic". Virtute rar întâlnită în travaliul multor tălmăcitori, obsedaţi să dea un spor de sensibilitate poeziei transpuse. Cele 59 POEME ale lui Bobrowski au dobândit, prin tălmăcirea lui Petre Stoica drept de cetate în aria limbii noastre.

joi, 6 iulie 2017

Victor Felea, Tribună din februarie 1973, despre volumul NOUL ORFEU al lui Yvan Goll în traducerea lui Petre Stoica



"Traducător pasionat, având deja o bogată experienţă, Petre Stoica ne-a pus la îndemână un poet de prestigiu, într-o tălmăcire care posedă toate atributele excelenţei. E vorba de Yvan Goll şi de culegerea NOUL ORFEU, însumând o amplă selecţie. Volumul e însoţit de o prefaţă, edificatoare nu numai în privinţa informatiei ci şi a calităţilor de critic ale traducătorului, calităţi ce se reflectă într-un profil convingător şi nuanţat. Fără a mai insistă asupra poeziei lui Yvan Goll, trimitem cititorul direct la plăcuţele ei rezonanţe româneşti din NOUL ORFEU."

miercuri, 5 iulie 2017

Tribuna, 31 ianuarie 1985


"Creator de cărţi şi carte, mai pe la sfârşitul anului trecut, Petre Stoica a publicat un volum de inimă, căruia îi spune: CALIGRAFIE şi CULORI. Aş zice - ca să vorbesc cum nu-i place lui Petre Stoica, poate pe drept - că volumul este împărţit în şase secţiuni: CALIGRAFII ROMÂNEŞTI, JURNAL, CALIGRAFII GERMANE (POEŢI), CALIGRAFII GERMANE (PROZATORI), PERMANENŢE, CĂRŢI DE VIZITĂ. Adevărul este că împărţirea volumului în şase compartimente este, după mine doar formal - orientativă, pentru că toate paginile cărţii numită CALIGRAFIE şi CULORI  ţin de o singură şi amplă respiraţie a sufletului, a unui suflet împătimit de actul de creaţie în continentul literaturii, teritoriu în care Petre Stoica circulă cu ochii îmbătaţi de stelele frumosului şi ale unor mari întrebări.
Vorbind uşor didactic, trebuie să precizez că - din câte îmi dau seama -, cam puţini, regretabil, dintre scriitorii noştri ştiu să privească literatura de limbă germană cu amândoi ochii, iar dintre aceşti puţini şi mai puţini ştiu să ne spună despre ea prin traduceri de înaltă ţinută ori prin consemnări - articole, studii etc - de substanţă. Petre Stoica face parte dintre aceşti puţini prea puţini, pe lângă faptul că, înainte de toate, este un remarcabil poet."

duminică, 2 iulie 2017

Cornel Ungureanu - Lumea lui Petre Stoica



E greu să nu începem analiza lui Petre Stoica fără a lega poezia sa "retro" de constantele literaturii Europei Centrale. Nu numai prin traducerile sale din poezia austriacă, nu numai prin relaţia, cvasiintima, cu Trakl, el este un scriitor al unei zone de contact etnic, configurate de "marginile Europei Centrale". Provincia e mai conservatoare decât centrul; Biedermeierul secolului al XIX-lea austriac îşi întinde efigiile, până către anii treizeci, în Bucovina şi Banat. Resemnarea politică, delectarea estetică, pioşenia, aparţineau unui stil, adesea numit, rareori înţeles ca un stil, care SUPRAVIEŢUIEŞTE. Decorativismul începutului de secol poate fi altă constantă ce se cere aici.
Petre Stoica e un poet al marginilor, al "periferiei", în măsura în care încearcă a descoperi aici Centrul lumii. El s-a despărţit nu numai de un sat, el s-a despărţit de un spaţiu care configura un tip de valori (...)
Intrarea în glorie a poetului în literatură contemporană n-a fost legată numai de grupul STEAUA. Poezia lui Petre Stoica devine model atunci când literatura română se leapădă de gravitatea înţepenită a regulilor oficiale. Cand poetul poate să aibă umor, ironie, când îşi permite să se joace. Când devine om liber. Poet ironic, autoironic, suav, poet al lumilor abandonate, Petre Stoica devine unul dintre maeştrii poeţilor provinciei. Poezia lui Emil Brumaru sau Ovidiu Genaru (ca să dau doar două exemple) sunt prizate la dreapta valoare, fiidca critica "îşi făcuse mâna" pe literatura lui Petre Stoica.
Fiindcă trebuie să spun, Petre Stoica a fost unul dintre poeţii iubiţi de critică, a fost unul dintre poeţii citiţi şi comentaţi cu înţelegere şi iubire. Dacă exceptăm primele momente  ale întâmpinării, în anii dominaţi de energiile rele ale proletcultismului, Petre Stoica a fost considerat la dreapta lui valoare: ca unul dintre profesioniştii de primă linie ai literaturii noastre.

Petre Stoica:



Petre Stoica:
..."Noi nu ştiam ce înseamnă generaţia '60. Aveam un ideal: fiecare cu preocuparea lui. Atunci s-au născut, de fapt, individualităţile. După părerea mea, aceasta este singură generaţie care are individualităţi, în comparaţie - să zicem - cu generaţia '80, unde toţi seamănă între ei. Asta nu înseamnă că diminuez talentul lor şi aşa mai departe. Dar gândiţi-vă la personalitatea lui Nichita, a lui Cezar Baltag, a lui Grigore Hagiu, a lui Mircea Ivănescu - şi asta spune totul. Noi ne băteam atunci pentru estetică. Nichita spunea la un moment dat: "Trebuie să facem concesii doar pentru a putea strecura câteva metafore", asta pentru că era foarte mare lucru să vii, în acea vreme, cu o metaforă insolită, care să scape de cenzură. Şi, într-adevăr, se făceau mici concesii de dragul noului în poezie. În cadrul grupului care era foarte uimitor, tendinţele erau diferite. De pildă, Nichita Stănescu visa să ajungă Labiş, ceea ce, acum, mi se pare puţin ciudat. Dar, sigur, el era foarte tânăr, atunci, când l-am cunoscut, el scria, de fapt, o poezie aproape bacoviană. Mai există, oare, asemenea urme la Nichita? Evoluţia,, maturizarea lui au fost foarte rapide. Grupul acesta, al autorilor amintiţi mai înainte, a funcţionat vreo trei-patru ani. Fiind în bloc, ne-am bătut toţi, împreună, pentru a reuşi fiecare, spre deosebire de cei care au urmat. Am făcut asta fără să călcăm în picioare generaţiile următoare sau pe cele dinainte. Aveam un mare respect pentru bătrâni. Mai târziu, generaţia care a urmat, cea aşa-zisă a Albinei a avut o altă atitudine. Cei din această generaţie, când au apărut la Casa Scriitorilor, nu numai că nu îi cunoşteau pe bătrâni, dar - fără să îi fi citit - îi înjurau. Acolo, odată l-am auzit pe unul zicând: "Cine-i bosorogul ăsta de Adrian Maniu?!" Am sărit de la masă... Eu înţeleg că e bine, uneori, să fii iconoclast, dar nici în asemenea hal, pentru că noi de la ei am învăţat. Eu, cel puţin, deşi am tradus, atâţia poeţi - şi-am spus-o de vreo zece ori până acuma - mă revendic de la Bacovia şi de la Adrian Maniu. De la Bacovia am învăţat ce înseamnă banalul, cum îl poţi ridica la rangul de poezie, dându-i aură."...

sâmbătă, 1 iulie 2017

Petre Stoica



Petre Stoica:

"Poemul are un nucleu magic în plasma căruia există multiple nunaţe de ton şi culoare. Nu inotdeauna te-ai fixat definitiv asupra nuanţei ideale, apar astfel incertitudini născând variantele. Cred că fiecare poet înzestrat cu oarecare experienţă trăieşte o asemenea stare de nesiguranţă, care e de natura inefabilului"

MARJA - LIISA VARTIO Visul copilului



MARJA - LIISA VARTIO

Visul copilului

Traducere de Petre Stoica din
"Poezia nordică modernă" (1968), EPL, Colecţia BPT

E noapte.
o curte întunecată.
O casă cu pereţi albi.
Doarme un copil în odaie.

Îndărătul lacului se ridică vântul.
Trezeşte copacul din curte
şi copacul păşeşte în visul copilului.
Şi creşte vâjâind.

Iată că vârful său a şi atins acoperământul cerului,
crengile i se lărgesc deasupra pământului
şi copilul întrezăreşte:

pe crengile copacului e-o biserică, o casă,
o vacă, o oaie, un cal,
cocoşii cântă
şi pe-o creangă
stă acelaşi cizmar
care ieri pe banca din odaie
cârpise pantofii copilului.

Nici mama,
nici orga bisericii, nici îngerii chiar
nu cântă atât de frumos ca frunzele copacului,
Iar copacul ştie:
că acoperişul lumii nu cade,
că marginea lumii nu se prăbuşeşte pe cap
atâta timp cât crengile copacului din curte
îl ţin în palme.

MARJA - LIISA VARTIO (Finlanda) (1924-1966)




 MARJA - LIISA VARTIO (Finlanda) (1924-1966)

Născută la Saaminki, Marja-Liisa vartio e o poetă de viziune mitică. Atmosfera poeziei sale e de vis, expresia însă realistă. A publicat atât poezie, cât şi scurte proze şi române.
Dintre volumele de versuri, cităm: CÂMPII (1952) şi CUNUNA (1953)

duminică, 18 iunie 2017

Ramona Ursu - "Noaptea ca hotii", Editura Humanitas 2017




"Aceşti indivizi trebuie păziţi ca ultimii infractori.
N-a mai putut Dragnea să ţină oamenii în casă. Şi au ieşit cu miile, în mai toate marile oraşe. Ghinion"
(18ianuarie)

"Să avem puţin curaj şi să coborâm în noi, spre nişte valori, spre nişte idealuri.
E imposibil să nu ne audă, să nu ţină cont de ce vrem şi noi."
24 ianuarie)

"Ăştia nu sunt conducători, sunt nişte infractori.
Ruşine, hoţilor!
(31 ianuarie)

"Nu se poate să fim la nesfârşit un popor cu generaţii de sacrificiu.
Altă întrebare? Da. Cum aţi dormit, noaptea trecută, bandiţilor? Şi alta. Încă ne mai conduceţi ţara, trădătorilor?"
(1 februarie)

luni, 5 iunie 2017

PAAVO HAAVIKO (Finlanda)



Născut în 1931 la Helsinki, e unul dintre reprezentanţii prestigioşi ai poeziei moderne finlandeze. Abandonând orice intenţie retorică sau epică, Haavikko practică o lirică infuzată de o subtilă ironie. Poetul e în acelaşi timp autor de romane şi piese de teatru.
Dintre volumele de versuri cităm :DRUMURI ÎN DEPĂRTARE (1951), FRUNZE (1955) şi PALATUL IERNII (1959)
Paavo Haavikko moare în 2008 la Helsinki.

"America la rascruce", un dialog transatlantic. Martin S. Martin in dialog cu Cristian Patrasconiu, Editura Humanitas 2017



"Cum duc Statele Unite ale Americii povara libertăţii? La ce bun o memorie a libertăţii şi cum se întreţine în mod adecvat aceasta? Ce forme de egalitate se potrivesc în chip natural libertăţii? Care sunt adversarii libertăţii Statelor Unite ale Americii, din interior sau din exterior? Ce ameninţă libertatea - astăzi sau mâine? Ce trebuie să apărăm? Ce putem spera?
Dialogul incitant între Martin S. Martin şi Cristian Pătrăşconiu răspunde la aceste întrebări în contextul geopolitic complex al lumii în care trăim."
Martin S. Martin:
"Vedem în prezent cum, în lumea occidentală şi cu precădere în Statele Unite, ia amploare (mai ales în rândul tinerilor) o mişcare ideologică prin care se încearcă modificarea limbajului, a concepţiilor, chiar a modului de a gândi.
Corectitudinea politică nu naşte o realitate, ci premisa unei sperate realităţi, care, în faza în care suntem, seamănă cu o realitate virtuală. Nu e ce se vede, poţi fi înşelat de ce ţi se arată, dar, dacă ai minte, vezi că ai de-a face cu o plăsmuire"

marți, 9 mai 2017

Marcel Tolcea din "Întrebări puse La Punkt", autor: Cristian Pătrăşconiu, Editura Univeraitatii de Vest, Timisoara 2017



"Seducţia este forma cea mai subtilă, graţioasă a nevoii noastre de a cuceri"

Gheorghe Mocuţa - Experienţa inefabilului, din Rev. Orizont nr. 13/1987



Moştenind din Banatul copilăriei nu doar umbra locurilor şi lucrurilor natale, ci şi - aşa singur cum o spune - "cultul muncii, o anumită tipicărie, îndârjirea, suspiciunea, oroarea de improvizaţie, groaza de falsele embleme ale Balcanului, respectul pentru avutul altuia, dragostea pentru adevăr şi datină străbună, Petre Stoica lasă astăzi - la o citirre retrospectivă - impresia unei opere unitare, care tânjeşte însă după o îndreptăţită reeditare. Traducător supercalificat, mai ales al poeziei germane, emisar al culturii române în străinătate, memorialist de o savoare (nu întâmplător) baconskiana, poetul cu suflul cel mai (larg) virgilian, al liricii noastre contemporane, a conturat până acum o utopie poetică pe care "stabilitatea, firescul, omeneasca şi înţeleapta linie de mijloc (Lucian Raicu) o individualizează treptat printr-o retorică de o insolită forţă discursivă şi printr-un acut simţământ al notatiei "abia trăitului".
Petre Stoica are în Bacovia un înaintaş, iar în expresionismul german o legătură de sânge. Textul său răspicat, de un scepticism suav, subminat de (auto)ironie a stârnit, şi continuă să stârnească, în ciuda afişatei banalităţi, multe pasiuni în rândul barzilor din ultima decadă. Opus în general narcisismului şi posedând o gesticulaţie virilă şi cordială, poetul simulează, aici,  o poză didactică, de înţelept la ora ceaiului, sau rosteşte, dincolo, o intervenţie la un congres al viitorologilor, schiţează o radiografie a sfârşitului de veac, trimite prietenilor ("peste o mie") epistole, scrisori, ilustrate, epigrame, telegrame, sfaturi sau anunţuri la mica publicitate, face prognoze meteo, deconspiră viaţa de toate zilele a poetului-fermier, plină de plăceri amare, în chip de cultivator de mărar sau crescător de iepuri şi melci (acum falimentar), îşi demontează piesă cu piesă existenţa în faţă noastră, are nostalgii de PETIT PRINCE în faţa lucrurilor, cărora le caută cu îndârjire un suflet, e dispus să-şi recunoască defectele sau sentimentalismul faţă de vietăţile unite, idilizează periferia oraşului, devine caustic cu propria duioşie pe care, vai, nu o poate depăşi, exaltă dulceaţa căminului şi a porumbelor, departe de lumea dezlănţuită şi are în general o foame pantagruelică de a scrie. Toate acestea se ordonează şi se pliază într-un glissando perfect al discursului, în poemele lui Petre Stoica.
Nimeni nu a remarcat până acum spontaneitatea de tip extrem-oriental ce se ascunde sub încremenirea de basorelief a versurilor şi care lasă să se întrevadă în poezie tocmai ceea ce este impersonal şi comic în individ: "Toate absolut toate mai au în lume un sens / atâta timp cât pălăriile vă atârnă graţios în cuier / iar bucătăriile cântă din râşnite blegi / atâta timp cât obişnuitele dicţionare / menţionează cuvinte precum alună porumbel usturoi / şi chiar şi acel dizgraţios cuvânt adevăr"...
Ritualul simplu al lucrului vârtos, bine făcut, se dezvăluie abia retrospectiv. Asemeni umilului personaj Castor Ionescu, care se pregăteşte cu meticulozitate pentru experienţa inefabilă ce îl va marca în mod miraculos, poetul, în acelaşi chip ciudat, prin ale sale exerciţii de aneantizare, este gata să renunţe la existenţa palpabilă, pentru a da iluzia acestei lumi palpabile, echivalent al "drumului la zid". Ca şi Nicolae Breban, cu care se înrudeşte spiritual, Petre Stoica este şi el creatorul unei mari utopii a ispăşirii prin umilinţă.
Provizoratul simplităţii şi al accesibilului de la suprafaţa poemelor ascund în fond o forţă şi o concentrare majoră îndelung exersată, "une force qui va". În peisajul literaturii actuale, poezia lui Petre Stoica este, într-adevăr, o forţă.

Sorina Rîpa: Petre Stoica, un Mecena al culturii timişene, Timişoara 27 martie 1999



Petre Stoica este într-adevăr unul dintre cei mai mari susţinători ai culturii din Judeţul Timiş. Din 1995 de când a înfiinţat la Jimbolia o fundaţie culturală româno-germană ce-i poartă numele, a organizat numeroase aniversări comemorative, expoziţii documentare, simpozioane, lansări de cărţi, audiţii muzicale etc. Dintre cele mai importante manifestări cultural-artistice sunt demne de remarcat următoarele : GEORG TRAKL (simpozion), FRANTZ SCHUBERT (expoziţie şi concert), COMEMORAREA LUI ADAM-MULLER GUTTENBRUNN (expoziţie conferinţe şi lecturi, JIMBOLIA CUM A FOST (expoziţie), carte rară (expoziţie deschisă cu ocazia inaugurării Muzeului Ştefan Jager), VECHI SALUTĂRI DIN JIMBOLIA ŞI ROMÂNIA TOATĂ (expoziţie de cartofilie), MARIA, INIMOASA REGINA A ROMÂNIEI (expoziţie documentară), AE BACONSKY ŞI LITERATURA GERMANĂ (simpozion) şi BOLŞEVISMUL ÎN ROMÂNIA ((expoziţie de cărţi şi fotografii). Pe lângă toate acestea, FUNDAŢIA CULTURALĂ ROMÂNO-GERMANĂ PETRE STOICA  în colaborare cu Biblioteca orăşenească Jimbolia a organizat periodic conferinţe şi expoziţii dedicate unor personalităţi culturale române şi germane sau a unor evenimente cu caracter isoric.
Nimic nu pare ieşit din comun. Există în România atâtea fundaţii culturale care fac acelaşi lucru. Originalitatea acestui aşezământ cultural constă în faptul că totul este făcut de un singur om. Petre Stoica este preşedinte, administrator, grădinar, om de serviciu. Totul este realizat din veniturile proprii (o pensie care nu depăşeşte cu mult un milion de lei). Mici sponsorizări locale îl mai susţin din când în când, dar este clar că nu sunt suficiente pentru a face faţă cheltuielilor administrative şi pentru a achiziţiona alte cărţi şi obiecte de artă.
Fundaţia are în inventarul ei (încă neterminată) o bibliotecă cu aproximativ 15.000 de volume în limbile română şi germană dintre care unele de mare valoare bibliofilă, colecţii de numismatică, de filatelie, de cartofilie şi ex-librisuri. Petre Stoica se mândreşte cu numeroasele sale fotografii vechi legate de oameni şi de viaţa Jimboliei până în anul 1944, precum şi cu substanţialul număr de documente (acte oficiale, scrisori, afişe reclame şi ziare vechi). Averea fundaţiei mai este constituită şi din importante manuscrise de la scriitori români şi germani, tablouri, gravuri şi obiecte casnice muzeale.
Când a venit în Jimbolia, Petre Stoica a fost primit de către localnici acestui oraş cu neîncredere şi ostilitate. Optica acestor sceptici s-a schimbat. La manifestările organizate de Petre Stoica lumea vine cu o imensă plăcere. Există chiar un grup constant de susţinători care nu lipsesc de la nici o astfel de activitate.
Până acum Petre Stoica a primit 12 premii literare şi titlul de cetăţean de onoare al oraşului Botoşani. Este scriitorul cu cele mai multe premii din România. Are 67 de ani şi o forţă de muncă greu de egalat. Poate dacă ar trăi mai mult de o sută de ani, ar reusi să transpună în fapt toate planurile sale.

Petre Stoica, fragment dintr-un interviu luat de Ion Butnaru, Informaţia Bucureştiului. 19 aprilie 1973



"... în cazul poeziei - calitatea începe din clipa în care cititorul ia atitudine faţă de sine sau faţă de alţii, participă la durerile sau bucuriile altora, se îndoieşte, se întreabă, neagă sau afirmă o dată cu autorul. În nici un caz, valoarea unei opere nu începe din clipă în care un critic sau altul proclamă: "Iată cea mai bună carte de poezie zămislită în acest secol!". Îmi permit să spun că despre Bacovia, unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii, se făcea aserţiunea stupidă că ar compromite revista în care publică (o obscură foaie interbelică).
Marele poet a avut şansa că s-a născut între timp o nouă generaţie şi o nouă lume, care a ştiut să-i sărute fruntea. Generaţiile ce vor urma, fără îndoială, ne vor depăşi în sensibilitate, aplecandu-se deasupra mormântului sau aidoma nouă, astăzi, în faţă mormântului lui Eminescu."...

luni, 8 mai 2017

Robert Şerban, Focus Vest, 16/22 februarie 2001 Vârsta unui nemuritor: Petre Stoica




Petre Stoica este o legendă a literaturii române. Şi una foarte vie, în jurul căreia se naşte un câmp de o energie extraordinară, de o vitalitate cum puţini oameni reuşesc s-o propage. "Autoexilat" la Jimbolia dintr-un Bucureşti de care s-a simţit tot mai străin, marele poet a reuşit să transforme vesticul orăşel timisean, în scurt timp, într-un perimetru cultural de o ţinută aparte. Am consemnat, de câte ori am avut prilejul, faptele culturale ce au purtat semnătura lui Petre Stoica. Am prezentat, de câte ori au ieşit de sub teascurile editurilor, cărţile poetului.

.............................

Debuta, ca poet, în 1956, când revistele "Steaua" şi "Tânărul scriitor" îi publicau, concomitent, câte şase poezii. Prima carte, "Poeme", apărea în 1957, iar la distanţă de şase ani, în 1963, "Pietre kilometrice". Au urmat treizeci de cărţi de poezie, trei cărţi de memorialistica si publicistică, trei antologii de lirică românească şi douăzeci de volume de traduceri şi antologii din lirică universală (de amintit Georg Trakl, Ernst Toller, Ernst Stadler, Johannes Bobrowski). Activitatea literară a lui Petre Stoica a fost şi este încununată de numeroase distincţii, dintre care şapte premii ale Uniunii Scriitorilor, cât şi Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu". Prieten şi coleg de generaţie cu Nichita Stănescu, Modest Morariu, Grigore Hagiu, Matei Călinescu, Anghel Dumbrăveanu, Cezar Baltag, Mircea Ivănescu, Nicolae Breban, Petre Stoica s-a remarcat, chiar de la debut, ca o singularitate."Amestec de ironie bonomă şi sentimentalism, de candoare şi blazare, intuind miracolul, dar parodiindu-l în acelaşi gest, poetica lui Petre Stoica s-a dovedit, cu tot aerul său inofensiv, una dintre cele mai fertile în spaţiul poeziei noastre contemporane, principiile sale reactivând cu o mult mai mare eficienţă decât cele ale altor formule cotate la bursa criticii cu entuziasme nestânjenite", scria, cu mai bine de un deceniu în urmă, criticul Al. Cistelecan
Inconfundabil ca om şi că scriitor, Petre Stoica este unul dintre reperele liricii româneşti. Nimic mai potrivit decât a ilustra această afirmaţie chiar cu o poezie a sa, "Sonatina":

"Din ce în ce mai puţine scrisori
s-au rărit şi apelurile telefonice
telegramele de felicitare sosesc doar în vis
prietenii joacă şah pe balcoane înalte
sau încheie alianţe cu boabele de piper
din simplă perversitate metafizică
unii au rămas captivi în menghină discursului alţii
vai au rămas definitiv în grădina

barbă se transformă într-o tufă de sare
se subţiază şi aţă nasturilor de la haina

prin uşa întredeschisă
intră numai suspinul scrumbiilor afumate"

miercuri, 3 mai 2017

Petre Stoica - EDITH SODERGRAN (poetă suedeză din Finlanda) (1892-1923)




Născută la Petersburg, ca fiică a unui inginer, suferindă de piept, internată în diverse sanatorii europene, poeta s-a retras la Raivola, în Finlanda, unde şi-a sfârşit zilele. Poezia sa, trecută prin experienţa expresionistă, se desfăşoară în peisajul nordic cu lacuri, păduri, nopţi irizate, poeta înălţând în acest cadru un imn vieţii pe care o trăieşte, cu conştiinţa sfârşitului apropiat. Poezia sa, descoperită în toată amploarea ei abia după moarte, e azi socotită ca o cotitură a liricii nordice spre sensibilitatea modernă a veacului.
În timpul vieţii a publicat o culegere de POEME (1916), urmate de LIRĂ DE SEPTEMBRIE (1918), UMBRA VIITORULUI (1923), iar în 1925 s-a tipărit postum ŢARA CARE NU E, pentru ca în 1949 să apară ediţia OPERELOR COMPLETE.

luni, 1 mai 2017

(Fragment dintr-un inerviu din iunie 2002 acordat lui Sorin Pavel in saptamanalul "Noul Observator")


















Petre Stoica:

"Sigur că fiecare scriitor are o anumite viziune asupra receptivităţii sale. Unii bunăoară se gândesc la mase. Acest tip de poezie cu adresabilitate a apărut în socialism, când a avut cu totul şi cu totul altă audienţă. Altul se gândeşte la un cerc mai restrâns. Eu bunăoară când scriu am în gând apropiaţii mei, fanii mei, dacă mă pot exprima aşa. Ei sunt de obicei iubitori de poezie.
Sigur, plec de la ideea că mai pot cuceri pe cineva. Fac o afirmaţie banală: poezia este un instrument foarte sensibil. Perceperea poeziei presupune talent de cititor. Mulţi nu o înţeleg. Asta nu înseamnă că, prin lecturi repetate, omul sensibil nu poate ajunge la descifrarea inefabilului"

Cristian Patrasconiu - Intrebari puse La Punkt, Editura Universitatii de Vest, 2017


O noua aparitie editoriala marca Cristian Patrasconiu, un maestru al interviurilor! Mari personalitati ale Timisoarei i-au raspuns de aceasta data intervievatororului!
O carte aparuta recent (2017) in Editura Universitatii de Vest ce merita citita si care face cinste oricarei biblioteci!


Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970, Petre Stoica - JULIANE WINDHAGER



JULIANE WINDHAGER

NINGE ÎN CIMITIR

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Ninge în cimitir,
doica îşi întinde peste pat
pătura de lână,
albă şi cenuşie.
Acum, în sfârşit,
colinele seamănă între ele,
se asemuiesc.

Ninge pe prezent,
ninge uşor peste trenurile
care mereu se încrucişează
prin şes.
Ultima staţie
e alb-cenuşie
şi coţofenele
vor veni să te ia.

Au şi-nceput să cadă
panglicile coroanelor
şi-i troienită
lopata groparului.








 JULIANE WINDHAGER

ÎNŢELEGEREA TIMPULUI

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Când am început
să înţeleg timpul,
să îndrăgesc buruiana
şi poate să-i înţeleg pe aceia
care sunt treji, când ceilalţi dorm,
nu mai eram prea tânără.

Altădată timpul se împărţea
în ore şi zile,
dar acum
ceasornicele atârnă anapoda
sau poartă aripi.
Şi ce frumoase au fost!

Frumoase şi asemeni au fost
acolo pe binale
minteuţa şi brădişorul,
molozul uşor faramandu-se pe clină,
o cotiugă plină de mortar,
uitată ieri de zidari.

Iar eu aud o voce spunând:
Dacă toţi sunt în pat...

Dar mereu se găseşte
câte-un drumeag pustiit şi pietros
ducând spre Milet,
pelerinii se recunosc între ei
după tainice semne.





 JULIANE WINDHAGER

LOCUIAM ÎMPREUNĂ

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Locuiam împreună
într-o casă de lemn
pe malul unei ape molcom curgând.
Mi-am atârnat acolo rufele,
dar asta era
cu mult înainte.

Tu nu ţi-ai mai adus aminte,
doar uneori
spre mine te uitai nepăsător
şi în zadar
căutai pe chipul meu
ceea ce pierise de mult.

Şi dintr-o dată ai plecat pentru veci,
asemenea lui Elias.
S-au fărâmat tiparele vechi
despre moarte sau întoarceri.
Ce aş fi putut să întreb?
Rufele noastre din casa de lemn
au fost adunate
acum două veacuri.

Mai târziu, după aceea,
ai început să-mi trimiţi solii:
zboruri de păsări
sau în capsulele
copăceilor de roade culeşi
samburi de aeroliţi.

Înseamnă oare
că vom clădi din nou
pe alte maluri?






JULIANE WINDHAGER

DESPĂRŢIRE

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Despărţirea a şi început
să zbuciume frunzişul nucului,
ierburile-s cenuşii
de umbra rândunelelor.

Gata de despărţire
bucătăriile:
tufişul socului
lipit de fereastră,
cârpe de vase
atârnând neputincioase,
cutia cu sare.

Scările
cu balustrade albe
n-o să le coboare nimeni.
Corabia
se numeşte Passat.
Taina
treptei superioare:
Începând de azi
cele patru catarge
vor pluti într-acolo.













Petre Stoica din "poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre" bpt, editura minerva (1970) - JULIANE WINDHAGER



JULIANE WINDHAGER (1912-1986 a-a născut la Bad Ischl şi a locuit toate viata la Salzburg. A scris o poezie uşor cantabilă, delicată şi naturală, dominată de melancolie. Din păcate, antologiile germane, în general orientate spre moda zilei, o ocolesc cu regularitate. Dintre volumele poetei, cel mai interesant ni se pare STAŢIA DIN VALE, apărut în anul 1967 la editura "Hofmann und Campe" din Hamburg. Juliane Windhager deţine trei distincţii literare: "Premiul Georg Trakl", "Premiul de stat austriac pentru teatru la microfon" şi "Talerul Heine"

marți, 18 aprilie 2017

Petre Stoica:




Petre Stoica:

"...Toată viaţa mi-a plăcut, cum spuneam într-un vers, "să trăiesc uitat printre lucruri uitate". Mi s-a spus de aceea că nu scriu o poezie de idei; ce tautologir, ce idioţenie! De parcă poezia în sine nu este ea însăşi o idee. Iată-l pe Saba, el scrie despre obiecte umile şi despre oameni umili. Nimeni nu i-a reproşat vreodată că nu ar avea idei! Cred că cea mai mare contribuţie a expresionismului în acest veac este ridicarea anodinului la rang estetic. Să vezi aura unei linguri sau iradierea lăuntrică a simplităţii omului, iată cuceriri demne de acest veac inventiv pentru poezie. Calea era deschisă de Baudelaire, dar numai veacul nostru a dat lucrurilor liberă trecere în poezie. Cu o singură excepţie: Petrarca, cel ce a cântat piaptanul cu care se despăduchea Laura"...

luni, 3 aprilie 2017

Petre Stoica (din 59 de poeme - Georg Trakl), traducere, prefaţă şi note!



"Trakl nu a cultivat genul epistolar, atât de obişnuit până nu de mult în lumea artiştilor. Oricum, viaţa să agitată, consumată la temperaturi înalte, nu i-ar fi permis să caligrafieze rânduri îngrijite şi nici să dezbată anumite teme şi idei. Scrisorile sale, după cum ne avertizează Ludwig von Fischer, sunt aşternute în goană, prin cafenele, sau într-o cârciumă, în faţa unui pahar. Rânduri grăbite, aruncate cu creionul pe petice de hârtie găsite la întâmplare, pe plicuri uzate sau pe cărţi poştale ilustrate. Mai totdeauna ele conţin referiri la existenţa lui, ceea ce constituie un material documentar deosebit de preţios pentru cititorii care vor să-i cunoască mai îndeaproape viaţa şi opera.
Simţi printre rânduri o inima împovărată, un suflet deschizându-şi aripa mereu cernită."

duminică, 19 martie 2017

Yvan Goll - Noul Orfeu (1972) Traducere, antologie si prefata de Petre Stoica




ÎNGERUL

Yvan Goll

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Pentru Claire

O dată trece îngerul
Şi pe lângă tine atât de aproape
E-o zi de luni ploioasă
Te simţi mai bătrân decât lumea
Cizmele-s prost văcsuite
Inima e pe deplin ruginită

Dar îngerul ursitei tale se îndepărtează
Copleşindu-te cu bunătate
Şi cu-n surâs trandafiriu
Ţine-l strâns!
Întoarce-te!
Până nu se asemuie vântul!





 ORE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Purtătoare de apă
Fiice scurt suflecate
Coboară anevoie drumul morţilor
Legănând pe creştetul lor
Un ulcior umplut cu timp
Un rod al neculeselor picături
Care iată se şi pârguiesc de-a lungul coborâşului
Cascade fluvii lacrimi neguri aburi
Picături din ce în ce mai tainice
Timp din ce în ce mai zgârcit
Purtătoare de umbră
Au şi trecut au şi pierit
Eternitate







MORGUE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

În ghiaţa somnului
De rădăcini desprins
Pribegeşte cel ce visează

Pribegeşte ca în veci
Să nu mai revină
La hanul Pământului

În abisul cărnii lui însă
Un foc străvechi născut-copac
Necontenit în tăcere se parguie



 MĂRUNTĂ SEARĂ DE JOI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Măruntă seară de joi
Ce aştepţi în Piaţa Armelor
Sub şalul tău de umbre ecosez?
Vântul se răsuceşte în jurul fustelor tale
Ploaia îţi piaptănă părul roşcat
Aş vrea să-ţi spun un cuvânt plăcut
Ca tu să nu te simţi atât de singură
La ţărmul nopţii
Dar trebuie să plec
Pământul se roteşte şi mă poartă
Spre ziua de vineri



MÂHNIRE INTIMĂ

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Cunoşti tu oare tristeţea unui robinet de apă?
Care noaptea plânge însingurat în bucătărie

Cunoşti tu oare spaima unei dugheni
Cu uşa zbatandu-se în vânt ca aripa crimei

Cunoşti tu oare teama ploii mărunte
Picurând neajutorată
Pe acoperişe pe fântâni
Şi-al căror chin îl amestecă ţărâna



 MÂNA

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

O, mână de orb
Întinsă în vânt
Agăţându-se cu deznădejde
De ploaia călăuzitoare
Ca de-o funie -
Cu câtă placere te-aş fi luat într-a mea
Încălzindu-te ca pe-o pasăre zgribulită de frig
Mângâindu-te cum mângâi obrajii unui copil bolnav
Dar nu îndrăzneam
Ne priveau toţi trecătorii



ÎNTRERUPEREA CIRCULAŢIEI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Uneori în timpul călătoriei
Un tren se opreşte brusc
Dispreţuind orarul planetei
Un ţipat
Un ţipat omenesc
Blocase frânele
O foarte tânăra femeie cu părul roşcat
Pătează şinele
Cu sângele ei
Cu inima ei preaplină de dragpste



ŞI MEREU ŞI MEREU ÎN MIEZUL NOPŢII

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

Pentru C.

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Şi mereu şi mereu în miezul nopţii
Mă trezesc pe buza prăpastiei singur
Pământul s-a rotit în zadar
Marea şi-a părăsit
Scoicile goale-n nisip

Te caut printre bucuriile tale de ieri
Pe unde eşti? Pe unde eşti?
Vântul spune că nu te-a cunoscut niciodată
Ţi-a uitat numele izvorul pribeag

Acolo - pe tăbliţa de ardezie neagră a cerului
Se conturează forma ta siderală
O constelaţie nouă
Fericirea viitorilor astronomi



 AL ŞAPTELEA TRANDAFIR

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincelea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte în sicriul tău



DINTR-O SCRISOARE A LUI YVAN GOLL

LA "oDĂ MIERLEI"

Paris, aprilie 1932

E din nou ora 5 dimineaţă, ora sfântă, şi mierla m-a trezit
Mă scol pentru rugăciune.
O asemenea durere cosmică e în mine: amară ca buzele celui care doarme. Astfel e o rouă amară la deschiderea inimii mele, acolo unde se arată misterul nopţii lăuntrice. Şi în fiecare dimineaţă din nou aceaşi senzaţie de durere, de parcă aş fi uitat ceva înainte de a muri, de parcă aş fi neglijat ceva ireparabil...
Slavă Domnului, iată că mierla zboară repede în sufletul meu, îl spală şi-l îmbăiază şi-i vorbeşte. Dar nici aşa nu mă simt liniştit. Sunt asemenea ei. E tânără, e din acest an. Şi în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară cântă o capodoperă perfectă.
Dar eu? În aceşti patruzeci de ani am izbutit măcar o dată, cu versul unei dimineţi, atât cât ea?



SOARELE

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Brutarii au parfumat aurora
Iată în vitrinele lor
Dincolo parcă de holdele de grâu
Secerate
Se înalţă pâinea de trei kile
Foarte fierbinte
Foarte aurită
Soarele!



MOARTEA POETULUI

 Yvan Goll

Traducere de Petre Stoica

din "NOUL ORFEU" (1972) Traducere, antologie şi prefaţă de Petre Stoica

Stelele ruginesc
Pe nesimţite le oxidează îngheţul
Plouă acolo şi pretutindeni
Vântul împrăştie în jurul lui păsări zdrobite
Şi ţipă -
Asemenea unui crater pe lună
Inima mea e răcită
Îngheţ pe nesimţite
Dincolo de univers

Georg Trakl - 59 poeme (1967), Traducere, prefata si note de Petre Stoica




Georg Trakl

Petre Stoica

Zilnic
a trecut prin iad şi paradis
pe cărări cunoscute numai de el.

Aripa de beton a oraşelor
nu i-a strivit
pleoapele calm umbrite.

Iar sufletul îi era frumos:
o creangă de brad
arcuită sub povară moale de nea.

Spunându-şi cu muţenie durerea
gura i s-a întipărit
în ceara toamnei molatece.

Clopotele serii
încă bat pentru sufletul său
de copil cu spice în palmă.

De atâta iubire
pentru umili şi peisaje adormite-n amurg
trupul lui s-a prefăcut
în treapta focului mare
înaintea căreia
se topeşte
fruntea de ghiaţă a nopţii.

Fericiţi sunt cei ce-l aud.





 Pe lângă mlaştină

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Drumeţ prin vântul negru; în tăcerile mlastinei
Lin şopteşte trestia uscată. Pe cerul sur
Se înşiră un stol de păsări sălbatice,
de-a curmezişul, peste ape mohorâte.

Forfotă. În coliba năruită
Putreziciunea adie cu aripe negre;
Mesteceni schilozi suspină în vânt.

Amurg în cârciuma părăsită. Drumul întoarcerii
E purtat de dulcele alean al turmelor ce pasc.
Iată şi noaptea; broaşte cresc din ape de-argint.






În primăvară

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Paşi întunecaţi scuturau zăpada uşor,
În umbră copacului
Îndrăgostiţii ridică învăpăiatele pleoape.

Mohorâtelor strigăte ale corăbierilor
Mereu le urmează steaua şi noaptea;
Şi vâslele bat în ritmuri domoale.

Lângă ziduri căzute-n ruină
Curând înfloresc viorelele.
Sfios înverzeşte şi tâmpla solitarului.






 Vara

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Seara încetează tânguirea
Cucului din pădure.
Mai adânc se înclină grâul,
Macul roşu.

Peste colină
Ameninţă neagra furtună.
Vechiul cântec al greierului
Moare pe câmp.

Frunzişul castanului
A ramas încremenit.
Pe scara-n spirală
Foşneşte rochia ta.

În camera întunecată
Lumânarea pâlpâie liniştit.
O mână de argint
O stinge;

Vânt potolit, noapte fără stele.






În Veneţia

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Linişte în camera înnoptată.
Sfeşnicul pâlpâie argintiu
În faţa melodiosului răsuflet
Al singuratecului;
Magici nori de trandafiri.

Roi negru de muşte
Întunecă încăperea de piatră
Şi de chinul zilei aurii
Încremeneşte capul
Celui fără cămin.

Neclintită înnoptează marea.
Stea şi întunecată călătorie
Pieri pe canal.
Copile, surâsul tău bolnăvicios
Mă petrecea uşor în somn.





 Pribeagul

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină
Unde plopul se înalţă în sunete argintii,
Unde-s pietre şi stele.

Deasupra torentului puntea se bolteşte somnoroasă,
Băiatul e urmărit de un chip răposat,
Secera lunii în văgăuna trandafirie

Departe de imnici păstori. Din roca străveche
Broasca priveşte cu ochi de cristal,
Se trezeşte înfloritul vânt, cântec de pasăre asemenea morţii,
Iar paşii înverzesc în pădure, uşor.

E amintirea copacului şi-a animalului. Domoale trepte de muşchi;
Şi luna
Căzând cu sclipat în apele triste.

Se reîntoarce pribeagul şi rătăceşte de-a lungul malului înverzit,
Il leagănă gondola neagră prin oraşul în ruine.



 Soarele

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

În fiece zi soarele galben trece deasupra colinei.
Frumoase-s pădurea, animalul întunecat.
Omul - vânător sau cioban.

Roşietic se ridică peştele în iazul verde.
Sub cerul rotund
Pescarul trece fără zgomot în barca-i albastră.

Încet se pârguieşte strugurele, grâul.
Când ziua se înclină în tăcere
Te-aşteaptă şi Răul şi Binele.

Când noaptea se lasă
Drumeţul îşi ridică încet pleoapele grele;
Soarele străbate din cotlonul de întuneric.



Cântec pentru o mierlă captivă

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Lui Ludwig von Ficker

Răsuflare întunecată în rămurişul verde.
Mărunte flori albastre înconjură cu nimb
Chipul singuratecului, pasul de aur
Murind sub măslin.
Noaptea se ridică fâlfăind din aripi beţe.
Atât de tăcut sângerează umilinţa,
Rouă, ce picură încet de pe spinul înflorit.
Milostenia braţelor strălucitoare
Cuprinde o inimă ce se frânge.



Georg Trakl

În răsărit

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Sălbaticelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.

Cu sprâncene strivite şi braţe de argint
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.

Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năpustit pe poartă.



Georg Trakl

Tânguire

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Somn şi moarte, vulturii sumbri
Vuiesc intreagă noapte în jurul aceluiaşi cap:
Imaginea de aur a omului
S-o înghită cu valu-i de gheaţă
Eternitatea. trupul de purpură
Se sparge de fioroasele recifuri.
Şi se tânguie glasul întunecat
Deasupra mării.
Soră a vijelioasei melancolii,
Priveşte, o luntre înspăimântată se scufundă
Sub stele,
Faţa tăcută a nopţii.



Georg Trakl

Grodek

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

De arme ucigătoare, seara răsună
Pădurile întomnate, câmpiile de aur
Şi lacurile albastre, se rostogoleşte deasupra
Soarele tot mai tulbure; noaptea cuprinde
Luptători muribunzi, sălbateca jeluire
A gurilor sfărâmate.
Peste vale se adună însă în linişte
Nori roşii în care tronează un zeu turbat,
Sângele scurs, răcoarea-i de lună;
Toate drumurile duc în negru putregai.
Sub rămurişul de aur al nopţii şi-al stelelor
Umbra surorii se clatină prin dumbrava tăcută
Ca să se închine duhurilor de eroi, capete sângerânde;
Şi domol răsună printre trestii flautele întunecate ale toamnei.
O, prea mândră jale! Voi, altare de bronz,
Flacăra fierbinte a spiritului hrăneşte azi o nemărginită durere.
Nepoţii care nu s-au născut.






 Georg Trakl

Cântec de seară

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

 Seara, când umblam pe cărări întunecate
Ne răsar în faţă palidele noastre făpturi

Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.

Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescăruşii suri.

Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.

Când îţi prindeam mâinile subţiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de atunci.

Totuşi, când întunecata armonie bântuie sufletul,
Apari tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.






 Georg Trakl

Spre seară, inima mea

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Seara se aud liliecii ţipând,
Doi cai negri zboară spre pajişte,
Drumeţului îi apare în cale micul han.
Dumnezeiască-i aroma vinului nou şi a nucilor,
Dumnezeiesc e să te legeni beat prin pădurea aprinsă de amurg.
Prin negru rămuriş răsună jelanii de clopot.
Picură rouă pe faţă.











Georg Trakl

De profundis

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

E-o mirişte pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roşietic ce stă aici stingher.
E-un vânt şuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi şi auriţi.
Iar sânul ei aşteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniş.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal îngheţat.
Păianjenii îmi caută inima.
Este o lumină ce se stinge în gura mea.
Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,
Înmărmurit de murdăria şi praful stelelor.
În tufişul alunului
Din nou răsunau îngeri de cristal.



 Georg Trakl

Seară de septembrie

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuieşte sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înşface văpaia nărilor sale de purpură.
Uşor se stinge la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste faţa albastră a eleşteului.
Un copac s-a mistuit în roşie flacără;
cu chipuri întunecate fâlfăie liliecii.



Georg Trakl

Somnul

Petre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!

Blestemate fiţi voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb!
Această preaciudata grădină
De copaci în amurg,
Plină cu şerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roşul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopţii se ridică păsări albe
Peste oraşe de oţel
În prăbuşire.