miercuri, 10 august 2011

Scriitorul Constantin Stan a murit

Scriitorul Constantin Stan a murit marţi, la Fundaţia "Sf. Irina" din Voluntari, la vârsta de 60 de ani, după o suferinţă "intensă, dar scurtă", a declarat pentru Mediafax soţia sa, Cristina, precizând că sicriul va fi depus miercuri la Uniuna Scriitorilor, iar înmormântarea va avea loc joi.

Trupul neînsufleţit al lui Constantin Stan, prozator, publicist şi profesor, va fi depus miercuri, după ora 12.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Capitală, unde va rămâne şi peste noapte.

Înmormântatrea va avea loc joi la Cimitirul Andronache din Bucureşti.

Constantin Stan a împlinit 60 de ani, pe 28 iulie, când se afla deja pe patul de moarte, a mai spus văduva scriitorului.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi preşedinte al secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Constantin Stan a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, secţia Limba şi literatura română - Limba şi literatura franceză, şi a frecventat Cenaclul de proză "Junimea", condus de Ovid S. Crohmălniceanu.

A debutat ca prozator în revista Luceafărul, în 1972. Ulterior a publicat "Carapacea" (Cartea Românească, 1979), "Nopţi de trecere" (Cartea Românească, 1984), "Vară târzie" (Editura Militară, 1986), "Iubire fără natură moartă" (Biblioteca Română, 1990), "Provizoriu, Sud" (Paralela 45, 2000), "Viaţa ca literatură" (Fundaţia Pro, 2001).

A fost premiat de Academia Română pentru romanul "Gerda" (Cartea Românească, 2004).

Ultimul său roman, "Gde Buharest" (Charmides, 2010), a fost nominalizat anul trecut la premiile USR, în timp ce ultimul său volum publicat - "Confesiuni fără glorie", o carte de eseuri publicistice, va apărea în toamnă la editura Tracus Arte, a precizat văduva sciitorului.

Constantin Stan a mai fost premiat de Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista Luceafărul şi a obţinut totodată premiul Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER) pentru jurnalism cultural.


Dumnezeu sa-l odihneasca!


vineri, 29 iulie 2011

FACHIRUL CU SEPCUTA DE APAS

Stau deseori la masa lui Florin Puca, genialul creator al unei fabuloase lumi surprinse in tus, omul cu figura de diavol, de Rasputin, de bau-bau, de cascador in retragere, de fachir cu sepcuta de apas, de jongler cu stele. Blandetea, gingasia si humorul ii sunt proverbiale, nu numai la restaurant, ci si printre batranelecartierului pe care il paraseste dimineata, dupa vanzarea laptelui. Intre mine si el exista simetria armoniei. Avem aceleasi gusturi (in materie de etilice) si aceiasi Weltanschauung, cum se spune in limba Majestatii-Sale Goethe. Indeobste, el tace ca o libelula oprita pe firul de iarba de la malul lacului acoperit cu broderii de lumina. Uneori insa isi deschide aripioarele albastre si ma completeaza. Ne cunoastem de un sfert de veac, ba mai mult. Semnam condica de prezenta la fosta fabrica de carti(E.S.P.L.A.) de pe Bulevardul Ana Ipatescu, eu in functie de franar la vagoanele de greseli tipografice, el ca retusor al imaginilor iesite din aparatul fotografic cu si fara burduf-exista si o asemenea meserie pe vremea copilariei noastre nevinovate. Purtam deci uniforma umililor, cu galoane de papadie iesite din oul asfaltului. Azi ne mandrim cu chiulul pe care l-am tras si invocam superiorii cu darul iertarii. Dar amintirile ne sunt altele. Eu ii vorbesc de Adrian Maniu, de Stelaru, de Baconsjy, prietenul Puca de cei pe care i-a cunoscut prea bine: Marin Preda, Teodor Paca, Teodor Mazilu-fiinte cu sufletul colindand acum printre stele si candele. Florinel da din cap, cu mana isi matura barba inmuiata in smoala noptilor, apoi isi zvanta lacrima. deunazi am adus vorba despre Baconsky. "Ma , ma intampina el, iesind din mutenie, stii ce mi-a spus intr-o zi la Uniune? Domnule Puca, esti foarte talentat, de ce nu te duci la Paris? Eu i-o intorc cu n-am pantaloni. Raspunsul lui Baconsky: Brancusi a pornit-o spre Paris pe jos". In aceasta farama de dialog, l-am recunoscut pe marele poet, inegalabil in replici, ca de altfel in atatea. Dar si Florin Puca este inegalabil in replici sau in redarea unor evenimente si depanari de anecdote. Eu mai uit unele, el pezevenghiul, retine tot. Nu uita pataniile frumoase, ti le povesteste cu glas pe portativul melancoliei. Pe cele apasate de ghiara tristetii, le ocoleste. De ce? De ce sa nu vorbeasca de mai-marii breslei sale, care pun coroane de hartie ceruita pe fruntile tinerilor genii in ametitoare ecloziune, pe el, artistul nascut iar nu facut, gonindu-l din bastionul lor. Gonindu-l spre rusinea lumii-pentru ca, vezi Doamne, ar fi inactiv, adica si-ar pierde vremea uitand sa deschida vreo expozitie( a avut, totusi, cititi, cinci la numar!) fie chiar si intr-un gang cu scarna de pisici si foi de curechi plimbate de muste. Cum, te intrebi, o carte ilustrata (si cate a ilustrat regal Florin!) n-ar fi si ea o expozitie, si inca permanenta? Si de ce sa nu vorbeasca si de altele, asa, sa ne putem mira de cate se petrec pe pamant. Dar tac, sa nu-i trezesc anumite ceasuri pe care le vrea moarte. La urma urmelor, important e ca Florin Puca are numerosi prieteni. Ei ii sustin arta ajunsa la treapta vulturilor, ii sustin cu silaba incurajatoare, caci bani nu prea au sa-i cumpere tablourile care pe straini i-ar incanta sa le aiba pe pereti. Si la fel de important e faptul ca il gasesc oricand, sanatos si voinic la aceasi masa de la Casa Scriitorlor, unde putem povesti, eu in stilul meu zgomotos, el in limbajul libelulelor.
(1981)


Din vol. Caligrafie si culori, Ed.Cartea Romaneasca, 1984

Fragmente de jurnal(4 Martie-7 Martie)

4 martie

Procur trei braduti. Doar pe astia i-am gasit in pepiniera Teisorului. Drum lung si anevoios.

C. (care e si responsabilul cooperativei de tesut covoare); "Am luat de la biblioteca poeziile lui Eminescu, Alecsandri si Cosbuc, sa le citesc fetelor in timp ce tes. Sa nu mai aiba timp de vorbit prostii...".

Imi beau ceaiul in tihna si privesc ceasul, asteptand ora noua si jumatate ca sa ascult stirile. mai e putin timp si deschid "Scanteia". Pe cand parcurg titlurile principale, aud zgomote de iad. Am senzatia ca-n imediata mea apropiere s-a prabusit un avion. Vazand cum salta lucrurile in jur, trag concluzia ca nu poate fi decat cutremur de pamant. Navalesc fulgerator in curte. Luminile se sting brusc iar dinspre Capitala tasneste o flacara uriasa. Nucul se leagana si vine catre mine, cladirea de vizavi salta din temelii. Tasnesc in strada clatinandu-ma. N-am timp sa ma gandesc la moarte. De pe acoperisul fostei scoli curg olanele, caramizile cosurilor zboara in stanga si-n dreapta. Caruselul materiei ia cu sine efemerul. Urletele cainilor si cotcodacitul gainilor din sat alcatuiesc corul apocalipsei. Hohotul strafundurilor pamantului are durata vesniciei. Si totusi, se inscauneaza linistea. Vazduhul pute. A ce pute? Intru calm in casa si aprind lampa cu petrol, insfac fanarul. Verific boxele iepurilor, temeliile casei, peretii,. Retin cateva fisuri, boxele etajate s-au deplasat, in camara dau de borcane sparte. treptat, treptat lumea iese buimacita din case, mana spre primarie. Unii apar desculti sau doar in izmene. Palcurile fantomatice se ingroasa. Prima impresie: " A fost mai grozav ca in patruzeci". Intrebare generala: "Ce o fi in Bucuresti?" Dupa aproximativ un ceas rasare o masina. Este oprita prin zeci de maini ridicate. Posesorul masinii: "Toate cartierele noi sunt distruse, n-a mai ramas caramida pe caramida". Gasesc exagerat. Lugubra veste dezlantuie urlete, tipete, comentarii ciudate:
-Of, lume!
-La ce ne-am mai nascut...
-Ai auzit, ma?
-Ce sa aud?
-Ca Bucurestiul e una cu pamantul.
-Nenorocire, vai maica, vai...
-Ce-or face ai nostri?
-S-au prapadit cu totii, presimt.
-Le-am spus sa nu se mute la bloc.
-Mai taca-ti gura.
-De-o saptamana mi s-a zbatut ochiul stang.
-Ca sa vezi...
-Ce ziceti de flacara aia?
-Explozie.
-Cati morti or fi?
-Sute de mii.
Dialogul comic descreteste o clipa fruntea:
-Mai vecine, ia-ti cosul din curte, mi-a strivit closetul.
-Zau, ma?
-Vin' sa vezi!
-Las' pe dimineata, ca mai apare un cutremur...
Se iveste o alta masina. Lumea baricadeaza drumul.
-Ce se aude?
-S-au daramat mai multe cladiri vechi. Dezastrul e in centru.
-Cum e cu blocurile noi?
-Venim din Balta Alba. Acolo nu s-a daramat nici un bloc.
-Tot e bine.
-Sa traiesti taica, multumim pentru vesti.
Ma linistesc cat de cat. Masinile incep sa circule si in sens invers. Profit de ocazie si o iau spre Bucuresti, innebunit la gandul ca s-ar fi putut intampla ceva cu ai mei.

5 martie

Dupa o adevarata odisee, ajung acasa. Ileana cu radu(tocmai sosit in permisie) s-au refugiat in apartamentul vecinilor. I-am gasit la lumina lumanarilor. Atmosfera de priveghi. In apartamentul nostru numai cioburi de sticla si obiecte rasturnate. Toate farfuriile si paharele sunt faramate, ceasurile smulse de pe perete(ce timp sa mai masoare?), televizorul zace in mijlocul sufrageriei. O acuarela de Baconsky a poposit in hol, greu de explicat cum a fost proiectata acolo. Usa bibliotecii este blocata de rafturi dislocate si de carti. Dorm doua ore.

Trecem cu masina prin centrul orasului. Inaintam anevoie, exista putine zone de acces. Cladiri turtite ca niste raclite sub talpa lui Golem, vitrine sparte, pereti desprinsi, ziduri cascate, moloz si iarasi moloz. Hidoase sculpturi suprarealiste. Restrictii de circulatie, echipe de interventie, soldati cu fete galbejite de oboseala. Daca s-ar auzi plansul inimii....

Ileana ma readuce la Bulbucata.

Hranesc in fuga iepurii si plec la primarie, dornic sa pipai pulsul satului. Acolo discutiile converg in jurul singurei teme posibile in aceste momente de groaza: efectele cutremurului.
Primarul intreaba daca miscarile seismice nu pot fi prevazute. Sunt exprimate pareri timide. ma indeamna dracul sa vorbesc despre anumite persoane, extrem de rare, capabile sa vesteasca din timp cutremurele de pamant, ca bunaoara Goethe in trecut. Invoc mediumnitatea, insusire ce o poseda destui oameni, una insa de calitate redusa, cea mai puternica avand-o Iisus Hristos. "Expunerea" mea, insuficient documentata si bazata pe lecturi foarte vechi, este ascultata cu interes, pana intervine unul, barbat tanar, cam afumat:-Il bag in p.... ma-si pe Hristos.
Lumea pleaca, stanjenita, capetele. Profesorul Relu, amicul individului cu injuratura, il apostrofeaza:
-Ce, ma? Asa vorbeste un comunist?

6 martie

Incerc sa reintroduc ordinea in gospodarie. Lucrez fara tragere de inima. Ma urmareste cosmarul celor vazute in Capitala.

Imi imaginez drame, am in fata ochilor numai cadavre.

In sat pagubele sunt relativ mici. Observ ziduri fisurate, puzderie de cosuri desprinse. Se vorbeste de un grajd prabusit si de cai morti. Vizitez ferma, splendida ei cladire principala este zguduita. Directorul ordona masuri de consolidare.

Avem iarasi curent electric.

Dupa ce am scapat cu viata, iata-ne numarand farfuriile sparte.

7 martie

Beau pana in zorii zilei, cot la cot cu D> si cu V> Asa, ca sa uit.
In mintea mea se deruleaza, secunda cu secunda(pentru a cata oara?), filmul cutremurului. reinvie o secventa hazlie, ce o uitasem.Tasnind din curte, era cat pe ce sa iau in picioare un betiv, tolanit sub gardul casei, care mormaia: "Mai, ca am tremurici, nu gluma! nevasta, vin' de ma ia ca am tremurici"

Fiecare jura ca a presimtit cutremurul de pamant. Fiecare a deslusit semne ciudate: la animale, la plante, in vazduh si Dumnezeu mai stie unde.

(va urma)

Muzica sufletului meu(16)-Gilbert Bécaud : Et maintenant (« Champs-Elysée » 1987)

Poezia de vineri(XIV)-Bunica se aseaza in fotoliu, Ed. Cartea Romaneasca, 1971








duminică, 24 iulie 2011

Mircea Cărtărescu: Astăzi l-am lăsa pe Eminescu să moară de foame

Poetul deplânge soarta scriitorului în România contemporană:

“Nimeni nu mai ştie azi un nume de autor în viaţă, şi nici nu-i mai pasă de ei. Copiii nu mai citesc, nici noi nu mai citim, înnebuniţi de greutatea vieţii de zi cu zi. În orice caz nu mai citim poezie, artă care a fost dintotdeauna miezul de aur al culturii româneşti. Nu avem în mijlocul vieţii naţionale vreun multi-miliardar sau vreo starletă, ci un poet, pe Eminescu. Ţipăm ca din gură de şarpe de câte ori ni se pare că se atinge cineva de el, dar azi l-am lăsa cu cinism să moară de foame, cum îi lăsăm pe poeţii de-acum......."

Henry Millon de Montherlant(20 April 1895 – 21 September 1972)

"Singura solutie: sa creezi opere frumoase. Dupa aceea, fie ce o fi"

sâmbătă, 23 iulie 2011

Vizita maestrului de vanatoare-Ed. Vinea, 2002(2)

STIRE BANALA

pe neasteptate gulliver
a intrat in sala de sedinta a parlamentului

unii au tresarit din somn altii
au incremenit cu ziarul in mana altuia
i-a ramas broasca discursului in gat
altuia i-a plesnit soricul feselor

gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa
a ras in hohote apoi
a plecat insotit de huiduieli

mai tarziu a fost in unanimitate votata
o lege menita sa pedepseasca sever
imixtiunea presei scrise
in viata basicilor cu pantaloni si cravata

PRIVESC SI ASCULT

sa-mi suflu tandru nasul in batista
spre a nu tulbura niciodata liturghia prostiei
cadelnita cu fum de balega autohtona

ajunge am obosit

spun politicos noapte buna fumaraiei
si astept intalnirea cu somnul care vindeca

PRIMAVARA

strivind gaza intre degete
copilul zgarie diamantul universului

Vizita maestrului de vanatoare-Ed. Vinea, 2002(1)

FAPT DIVERS

au pornit sa prinda marele peste
vietatea vazuta de intreaga obste

seara barbatii s-au intors cu mainile goale
imbatraniti si garbovi
si cu optiunile politice schimbate

DUPA RISIPIREA NEGUREI

o negura densa
imbratisa intregul tinut

mesagerii vestilor bune
ratacind au ajuns in alt tinut

dupa risipirea negurei
nu ne-am mai recunoscut

eram cu totii
democrati surdo-muti

LOCALITATE IDEALA

patru sute de oratori ocazionali
patru sute de directori generali
patru sute de politisti nervosi
patru sute de consilieri comunali
patru sute de contabili miopi
patru sute de scorpioni
patru sute ori patru sute
de interdictii de taxe de amenzi

si patru sute de contribuabili

vineri, 22 iulie 2011

Fragmente de jurnal(27 feb.-3 martie)

27 februarie

Stancutele, dragele, cum se mai bat intre ele pentru coaja de paine descoperita in spatele magaziei! aidoma noua oamenilor....

Pornit in cautarea lui Vergila pomiculorul 9mi-a fagaduit doua carti de specialitate), poposesc la Mitu. In casa lui, amaraciune. netrebnicul lui de vecin ii injura nevasta, o cuipa, o blestema. Nitelus inainte de popasul meu holodrontul o facuse pe nevasta-sa albie de porci. Nici mitu nu-i iertat. Ura oarba pornita de la "conflictul" unor copilasi de 4-5 ani, mai precis, intre nepotelul lor si fetita vecinului. Incerc sa-i calmez asigurandu-le ajutorul. De indata ce ma despart de ei, plec la postul de militie unde iau legatura cu sergentul-major Botezatu. Ii descriu cazul. Botezatu noteaza date si ma asigura ca preia problema.

Desi ar trebui sa ma ocrotesc(temperatura mea oscileaza, junghiurile cedeaza greu), apuc foarfecele si ferastraul si ies la coafatul pomilor. Vremea s-a stricat, totusi, merge. Coroanele merilor saditi la descalecatul meu in Bulbucata au luat-o razna (se cereau disciplinati anul trecut, taman cand ma gaseam la Berlin), asa ca acum intampin greutati cu fasonatul lor. Nici caisii nu se prezinta prea stralucit, unii au cate doua sau trei tulpini. Din pacate, imi lipseste o scara de gradina, ajung anevoie la varfurile pomilor batrani.

28 februarie

S-a asezat pe fulguiala. Maine sunt Babele.

Vizavi de cladirea fostei scoli primare, azi adapostind cooperativa de covoare, e un loc viran cu trecut "istoric". In urma luptelor din 1916, purtate cu darzenie pe aceste meleaguri ale tarisoarei noastre, in preajma satului cazusera numerosi soldati germani. In valtoarea luptelor sase dintre acestia fusesera abandonati in groapa cu gunoi de pe terenul amintit si dezhumati prin anii 1919, 1920 spre a fi ingrijiti crestineste in cimitirul eroilor din Balaria. Mare surpriza cu prilejul acelei lucrari de dezhumare: invelisul de gunoi ii pastrase perfect intacti, de credeai ca statusera intr-un frigorifer!

Chestionar. Doamna Georgescu: " Cum s-au purtat nemtii in timpul primului razboi mondial?" Coana Firica: " Rau, dom' Stoica", Sora-sa, Coana Leana: " Bine, cel mai bine turcii, rau de tot(bulgarii). Era un turc, unu' batran, m-a luat in brate si mi-a aratat pe degete ca are sase copii. M-a invatat sa numar turceste, stiu si azi pana la o suta optzeci si sase( In casa unde-i magazinul alimentar erau raniti, treceau peste ei sobolani flamanzi ca rusii".)

29 februarie

Baba Dochia. Ziua babei celei rautacioase, pedepsita de Dumnezeu ca si-a persecutat nora cerand sa-i aduca fragi taman in luna lui faurar. Mai strasnica mi se pare mizeria aratata nurorii expediind-o la apa, lana alba s-o faca neagra, pe cea neagra, alba. Prin Moldova se spune ca Baba Dochia a fost fiica lui Decebal!!!

1 martie

In unele curti de crengile ciresilor atarna panglicute rosii. Frumos obiceiul, conservat prin nu stiu ce minune.

Pe alocuri gospodinele golesc casa, chitesc odaile. Batranii carpesc gardurile, cotele porcilor. Unii, mai zelosi, consolideaza santul din fata casei.

2 martie

Smuls dintr-un vis minunat (preacurveam cu printesa Soraya....) imi inaugurez ziua sub semnul ghinionului. In cusca Bubulinei descopar un pui inghetat, apoi constat o pana de curent electric. Ma consolez repede si plec la cantonul silvic din Teisor, unde am intalnire cu Mitus a lu' Basina. In sfarsit, imi zic, voi avea moliftul. Sunt intampinat de un dulau feroce si de o nevasta ingalata. Mitus a sters-o la Bucuresti...Om de cuvant si asta!

Cu nea Costica elimin cei doi meri inutili dinspre fatada casei, stramutam totodata visinul aflat in calea viitoarei magazii. In rastimp ii expediez lui Mitu materialele pentru injghebarea custilor.

Langa ghereta cu paine se instalaza o caruta cu pasari. Vanzatorul striga cat il tin bojocii: " Ia gaini, vanzare potolita, vanzare potolita!" Ce-o fi insemnand "vanzare potolit"?

3 martie

Cearta la paine. Aud un satean: " Ia te uita, cica am fost legionar...Eu, legionar?"

Vizita lui Mariete, dulgherul colectivei. Urmeaza sa-mi alcatuiasca "oborul" pasarilor. Deocamdata masoara si promite.

Coana Firica:
-A venit preotul cu botezul...Poate ar fi trebuit sa treaca si pe la dumneavoastra.
-De ce nu i-ati spus?
-Pai credeam ca dormiti
-Ma scol in jurul lui sapte...
-Pacat, vad ca aveti si calendar bisericesc de parete...
-Cat i-ati pus parintelui in caldarusa?
-Patru lei.
Zgarcita: patru lei!

(va urma)

Poezia de vineri(XIII)-La scufundarea vasului Titanic(antologie)

PANA DIMINEATA

lui Mircea Ivanescu

praful intra in camera papusilor de ceara
buna-seara marchiza in crinolina voioasa
papusa face un pas de menuet si face altul
se dezlantuie cutia muzicala tiling tiling
din urechea lunii ies fluturi de noapte
incaperea se umple cu mii de miracole
si saxofonul modern ramane departe, departe
chiar si in clipa cand radioul anunta
aparitia unei farfurii zburatoare tiling
pana dimineata cand toate in preajma
se lasa patrunse de-o mare ploaie banala

SLOW-FOX

Strugurii atarnau
ca liliecii de grinda.
Fluturii cautau disperati
paradisul din preajma
lampilor mari "Petromax"

Transpirati, dansatorii
se scufundau in fluviul de jungla
al melodiilor. "Domnisoara,
inima mea va apartine."

Serpi-boa de hartie viu colorata
incolaceau regina balului
delicata ca o petala de mac.

de-a lungul peretilor
mamele grijulii
pareau pinguini pe banchiza.

Intr-un colt, cu pusca mannlicher
stransa bine intre genunchi
tanarul jandarm
visa cum umbla prin padure
dupa flori si ciuperci.

Aplauze, tipete:- o tombola
cu bucurii de carton sub nori de odecolon
(Era o sala-acvariu cu apa de fum,
pluteau in ea
siluete fara contur,

era ceva
intre toamna si iarna. Amin.)

IN CURTE

Pe fundalul alb si albastru-deschis
fanarele prinse de grinda
sunt inconjurate cu cercuri de vis;

zorile se strecoara tiptil prin gradina-
asemenea demonilor umbrele fug
subtiate-n lumina.

Calatorii, in drum spre oras,
privesc la falnicele coloane de fum
ce cresc dedesubtul cazanului
salutand inceputul de zi.

Pe masa adusa-n sopron
se afla sare, cimbru, cutite fierbinti;
vantul isi opreste motoarele
si ninsoarea creste monoton, monoton
pe degete, pe scurtele noi de molton.

Pretutindeni in curte sunt urme de pasi
indreptati spre fantan, spre usi
iar sangele scurs pe zapada
este o flacara tintuita deodata
in cuie de gheata.

Tata e-un zeu
cu barba lucind de grasime

Cuibarite sub stresini
vrabiile viseaza gamalii de mohor.

Usor
din orele bucuriei picura miere
si ochii contempla-n tacere
carnea roza a porcului atarnat
de doua carlige sub dud.

In mijlocul zilei
cand alte zgomote se aud
soarele despica norii molatici
risipind peste curte
fainisuri de aur......

joi, 21 iulie 2011

Muzica sufletului meu(17)-Baryshnikov dances Sinatra

Muzica sufletului meu(16)-Koni priveredlivii - Vysotsky Vladimir

A murit Mircea Ivanescu! Dumnezeu sa-l odihneasca!

Mircea Ivănescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi români, pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est, a murit joi, la Sibiu, la vârsta de 80 de ani, în urma unei lungi suferinţe, informează editura Cartea Românească, potrivit Mediafax.

Poetul s-a născut pe 26 martie 1931 şi a ajuns să contribuie esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor '60 şi din anii '70.

Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.

Ivănescu este cunoscut ca scriitor, eseist şi traducător. Printre volumele publicate de el se numără "Poeme nouă" (Cartea Românească, 1983), "Alte poeme nouă" (Cartea Românească, 1986), "Versuri vechi, nouă" (Eminescu, 1988), "Poeme alese" (1966-1989), "Poeme vechi, nouă" (Cartea Românească, 1989), "Versuri" (Eminescu, 1996).

Miercuri, Mircea Ivănescu a fost nominalizat la premiile Prometheus pentru Opera Omnia pe 2011, la secţiunea Literatură.


De la volumul de debut din 1968 şi până la versurile recente, incluse în selecţia „din periodice şi inedite” a antologiei de autor Poesii vechi şi nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.

Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est. Este recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici traducători români. A tradus romane ca Ulysse al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română, la care se adaugă traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder sau F. Scott Fitzgerald. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.

A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70. A tradus masiv din poezia americană (Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace Stevens, T. S. Eliot, Sylvia Plath etc.), cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.

Unii critici români sunt de părere că Ivănescu ar putea fi un prim laureat român al Premiului Nobel pentru Literatură, problema majoră fiind însă lipsa traducerilor suficiente din opera sa în alte limbi de circulaţie mondială.

luni, 18 iulie 2011

Parca-i prea mult

Adrian Suciu

blogul unui scriitor

Uniunea Scriitorilor de rîsul curcilor
Scrisoare deschisă către Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România, convocat pentru astăzi, 18 iulie 2011.
Subsemnatul, Suciu Adrian, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, prin prezenta vă aduc la cunoştinţă faptul că l-am notificat, prin intermediul avocatului meu, Stoian George Bogdan, pe dl. Horia Gârbea, în legătură cu încălcarea gravă a drepturilor mele statutare, ca act premergător apelării la instanţele de judecată.
Î n fapt, la data de 21.06.2011, conform art. 15, cap. 4 din Statutul USR, am depus o Cerere de transfer, motivată prin schimbarea de domiciliu, înregistrată oficial, prin ştampilare şi înscriere în Registrul de intrări-ieşiri al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. Prin rezoluţie olografă, dl. Horia Gârbea solicită „acordul explicit al filialei Sibiu” pentru finalizarea transferului. Preşedintele filialei Sibiu a USR se bagă în seamă şi refuză să-şi dea acordul pentru transfer pe motiv că Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există şi el nu recunoaşte valabilitatea unui document pe care apare ştampila cu inscripţia „Asociaţia Scriitorilor Bucureşti”; Întrucît nu pot furniza un document ştampilat oficial cu inscripţia „Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti”, pe motivul, altfel banal, că o asemenea ştampilă nu există, cel puţin pînă astăzi, 18. iulie 2011;
Vă rog să luaţi act de faptul că sînt pus în imposibilitatea practică de a uza de un drept statutar. De-asemenea, vă rog să luaţi act de faptul că, în situaţia în care dl. Preşedinte Ioan Radu Văcărescu are dreptate şi ştampila cu inscripţia „Asociaţia Scriitorilor Bucureşti” aplicată pe un document este motiv de invalidare a acestuia, toate documentele emise purtînd această ştampilă sînt lovite de nulitate, în condiţiile Legii, lucru pe care rămîne să-l constate instanţele de judecată. Vă rog să luaţi act de faptul că sîntem în procedură, întrucît am înregistrat, cu data de astăzi, Notificarea în acest sens prin intermediul avocatului care mă va reprezenta în raporturile cu Uniunea Scriitorilor din România, dl. Stoian George Bogdan. Pe cale de consecinţă, întrucît e posibil ca instanţa de judecată să anuleze refuzul transferului meu, refuz comunicat pe cale oficială de către dl. Ioan Radu Văcărescu, sau să constate că nu era nevoie de acordul acestuia pentru transferul meu prin schimbare de domiciliu, vă rog să luaţi act de faptul că voi ataca în instanţă orice act administrativ sau decizie care mă priveşte, emisă de către Uniunea Scriitorilor din România, din iniţiativa sau la cererea dlui. Ioan Radu Văcărescu sau a oricui altcuiva, pînă la soluţionarea definitivă şi irevocabilă în instanţă a cauzei privind transferul meu.
Dle. Preşedinte Nicolae Manolescu, vă întrebaţi retoric, într-un editorial publicat în România literară, de ce vă urăsc. Nu vă urăsc, dle. Preşedinte, sînt mult prea relaxat pentru asta. Nu pot, însă, decît să mă amuz copios de birocraţia cu totul ridicolă pe care o patronaţi, fie şi judecînd după situaţia punctuală expusă mai sus. Sînt în dreptul meu statutar de a mă transfera, şi nu există niciun motiv care să mă împiedice dar nu pot obţine transferul întrucît dl. Ioan Radu Văcărescu solicită o ştampilă care nu există, deşi avocaţii consultaţi de mine susţin că nu era nevoie de niciun fel de acord din partea acestuia pentru transfer iar domnul Horia Gârbea îmi condiţionează transferul de acordul „explicit” al dlui. Ioan Radu Văcărescu. Evident, simţul umorului ar trebui să vă facă şi pe dvs. să rîdeţi, deşi o situaţie ca cea de mai sus, fatalmente expusă public, produce instituţiei pe care o conduceţi prejudicii de imagine infinit mai grave decît toate susţinerile, fie şi exagerate ori nefondate, ale contestatarilor dvs. E de rîsul curcilor să constaţi că o structură care „îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului” (am citat din Statut) consumă energii şi resurse ca să împiedice, după un scenariu care pe Kafka l-ar fi umplut de respect, exercitarea unui drept de către un membru al ei.
În treacăt fie spus, toţi avocaţii pe care i-am consultat, fără excepţie, după ce au studiat Statutul USR mi-au declarat faptul că, în conformitate cu Statutul, dl. Horia Gârbea trebuia doar să constate, prin verificarea actului de identitate, faptul că mi-am schimbat domiciliul pe Bucureşti şi să dispună, deîndată şi necondiţionat, înscrierea mea ca membru în organizaţia pe care o conduce. E de rîsul curcilor să constaţi că o structură care „îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului” (am citat iarăşi din Statut), neagă dreptul la liberă circulaţie şi alegere a domiciliului şi reşedinţei unui cetăţean european şi perpetuează, anacronic şi penibil, ideea de „domiciliu forţat”. Atît eu cît şi avocaţii mei sîntem curioşi cum vor reuşi avocaţii USR să argumenteze în instanţă necesitatea vreunui acord al filialei de origine a unui membru USR în situaţia Cererii de transfer prin schimbare de domiciliu, cîtă vreme acest acord, mai ales în situaţia în care este refuzat, reprezintă nu numai o încălcare a drepturilor statutare dar şi o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului!!!
În situaţia dată, dle. Preşedinte, nu am alternativă la a-mi apăra drepturile în instanţă, şi nu-mi rămîne decît să sper că vom conversa mai substanţial decît pînă acum, între noi, colegii, pe coridoarele şi prin sălile instanţelor de judecată.
PS. Întrucît recunosc faptul că discuţia de mai sus e destul de tehnică pentru neiniţiaţii în tainele Statutului Uniunii Scriitorilor din România, ilustrez acest material cu poze cu explicaţii. În felul acesta, sînt convins că orice persoană alfabetizată va pricepe şi va fi impresionată.
PS2. Mă adresez cu această Scrisoare deschisă Comitetului Director al USR, convocat pentru astăzi, întrucît sînt convins că, în înţelepciunea lor, membrii acestui for statutar vor fi întristaţi să afle cele sesizate de mine şi nu-şi vor găsi liniştea sufletească pînă la rezolvarea situaţiei în sensul bunului simţ şi al preverilor statutare.
Cererea de transfer, cu rezoluţia olografă a dlui. Horia Gârbea, care cere "acordul explicit al filialei Sibiu" pentru finalizarea transferului meu. Se pot observa două ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti".

Cererea de transfer, cu rezoluţia olografă a dlui. Horia Gârbea, care cere "acordul explicit al filialei Sibiu" pentru finalizarea transferului meu. Se pot observa două ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti".

În răspunsul său, dl. Ioan Radu Văcărescu, susţine că îmi refuză transferul întrucît Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există.

În răspunsul său, dl. Ioan Radu Văcărescu, susţine că îmi refuză transferul întrucît Asociaţia Scriitorilor Bucureşti nu există.

În acelaşi răspuns, dl. Ioan Radu Văcărescu declară că nu recunoaşte valabilitatea unei ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti" şi mă ameninţă că va studia el şi cu "colegii" "situaţia specială a domiciliului meu". Dle. Văcărescu, "situaţia specială a domiciliului meu" constă în faptul că mi-am schimbat, legal, domiciliul pe raza municipiului Bucureşti. Asta ca să ştiţi ce să spuneţi "colegilor" dvs.

În acelaşi răspuns, dl. Ioan Radu Văcărescu declară că nu recunoaşte valabilitatea unei ştampile cu inscripţia "Asociaţia Scriitorilor Bucureşti" şi mă ameninţă că va studia el şi cu "colegii" "situaţia specială a domiciliului meu". Dle. Văcărescu, "situaţia specială a domiciliului meu" constă în faptul că mi-am schimbat, legal, domiciliul pe raza municipiului Bucureşti. Asta ca să ştiţi ce să spuneţi "colegilor" dvs.

Articolul din Statutul USR pe baza căruia am cerut transferul la Bucureşti. Este SINGURUL articol din Statut care se referă la transferuri. Pe baza acestui articol, toţi avocaţii pe care i-am consultat susţin că nu este nevoie de niciun acord din partea dlui. Ioan Radu Văcărescu pentru transferul meu prin schimbarea domiciliului. "Acordul explicit" cerut de dl. Horia Gârbea şi refuzat de dl. Ioan Radu Văcărescu nu este prevăzut în niciun articol al Statutului USR!!!

Articolul din Statutul USR pe baza căruia am cerut transferul la Bucureşti. Este SINGURUL articol din Statut care se referă la transferuri. Pe baza acestui articol, toţi avocaţii pe care i-am consultat susţin că nu este nevoie de niciun acord din partea dlui. Ioan Radu Văcărescu pentru transferul meu prin schimbarea domiciliului. "Acordul explicit" cerut de dl. Horia Gârbea şi refuzat de dl. Ioan Radu Văcărescu nu este prevăzut în niciun articol al Statutului USR!!!

vineri, 15 iulie 2011

Muzica sufletului meu(15)-Frank Sinatra-My way

Poezia de vineri(XII)-Ultimul spectacol

IN DONJONUL ACDEMIEI DE LITERE

Inutil sa ma convingeti ca n-a fost asa
domnisoarele cultivau placerile sportului
inca din timpul lui Richard Coeur de Balancoire
instalat in donjonul Academiei de Litere
eu insumi arbitrasem o partida de tenis
ce lent ce lent se deplasau paunitele
in malacoavele lor maturand fara jena ciupercile
si mingea trecea de la racheta la racheta
cu gratia unui salut adresat in gradinile publice
toamna spre amurg, dupa fiecare meci ofeream
cate-o cupa umpluta cu dulceata de coacaze
seara pe terasa domnisoarele primeau complimente
din partea barbisoanelor cu decoratii si ordine
pierdute sau castigate la Waterloo pacat
ca nu ati asistat la discutie

SI NU UITA SI NU UITA

Stam intinsi pe tarmul marii noi baritonii
veacului cu aripi de nailon desigur cu totii iubim
nisipul si soarele dintre valuri apar sirenele cu sex
otravit visam avem nostalgia gramofonului cu palnie
de pe vremea cand doamnele volanase domnisoarele
polka
se-nbaiau in costume metafizice poftim o bomboana cu menta
sa uiti trecutul sa accepti staniolul autentic poftim
o barca sa pleci fara busola sa pleci fara nimb
s-a aflat cu precizie ca ultima iluzie s-a dizolvat
luna e numai o piatra ponce un disc oarecare
poleit cu cenusa lasa computerul si intra in mare
si nu uita niciodata destinul planctonului

din vol. "Ultimul spactacol", Ed.Academiei Romane, 2007

vineri, 8 iulie 2011

Fragmente de jurnal(24-26 feb)

24 februarie

In statia Irtei, la ora pustie a pranzului: o femeie grasa tinand sub brat o vioara, o bicicleta parasita de ghidonul careia atarna doua sacose cu mai multe paini, un mosneag in opinci traditionale, trei curci si un caine amusinand hartiile bufetului, aduse de vant.(Imagini amintind fotografiile din raiul bolsevic, publicate candva in Signal)

Disraeli: "Exista trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni sfruntate si statistici".

25 februarie

Gugustiucii s-au reinstalat in plopul crescut din malul Neajlovului, dinspre partea mea. Canta intruna. Par ametiti de clarul cerului. Le urez bun-venit, fac si ei parte din lumea mea.
O pereche de porumbei dau tarcoale intrarii taiata-n podul mic al casei. Cauta adapostul celor patruzeci si trei de porumbei, pieriti intr-o zi din pricina chimicalelor imprastiate pe camp! Uit greu duminica in care, ajutat de Modest, i-am ingropat pe undeva, in fundul gradinii.

26 februarie

Il intreb pe Vergila, pomicultorul fermei, daca stie cumva de unde se pot procura brazi. Sugereaza sa iau legatura cu padurarul Mitus a lu' Basina.

Constat ca lucerna iepurilor e pe sponci, si hai la primarie. Aflu ca primaria nu mai detine nutreturi, calul ei trecand in inventarul ceapeului. Mai marele satului decide sa-mi dea din rezervele personale. Intrucat intre noi s-au statornicit oarecari apropieri, discutam lejer pe tema vietii satesti. Formulez o seama de observatii critice, le gaseste intemeiate. Ceva mai incolo am prilejul sa-i trec in revista gospodaria. Domneste pretutindeni ordinea imbinata cu alcatuirea inteligenta. O gospodarie model. Posibil sa fi fost pusa la punct gratie unor privilegii, dar la ce ajuta ele daca lipseste mana harnica si priceputa? Pentru pastrarea ei in bune conditiuni primarul se scoala cu nevasta-sa dimineata la cinci. Barbat destoinic pe care il pizmuiesc cei din tagma risipitorilor si a lenesilor.

(va urma)

Muzica sufletului meu(14), Salvatore Adamo - Vous permettez monsieur [1964]

Poezia de vineri(XI)




POEM IDILIC

Este o seara identica serii de ieri
identica tuturor serilor din oraselul
care ziua danseaza ca o balerina cu un singur picior

este o seara cu iz de untura ranceda

indaratul perdelelor indaratul cuvintelor
idealurile se contopesc cu fluidul televizorului
visele au culoare incerta aspiratiile
incap intr-un singur intestin dimineata
golit cu fervoare

este preludiul noptii identic noptii de ieri

vii sunt numai pasarile nocturne se incruciseaza
starnind pudra de harfa
peste geografia oraselului ignobila

vii sunt numai viitori sinucigasi singurii
ce stiu sa-si pretuiasca destinul

viu in aceasta noapte este preotul
chemat sa rosteasca indemnuri carpite
la capataiul muribundului surd

o noapte asimetrica o noapte refuzata gloriei
o noapte in care trecutul si viitorul meu
dialogheaza incoerent ca doi betivi
cu proteza dentara pierduta-n pahare

(din vol. Pipa lui Magritte, Ed. Brumar, 2005)

duminică, 3 iulie 2011

Insomniile batranului, Ed. Cartea Romaneasca, 2000



Cu ritmuri de polca

Dupa atatea zile vlaguite la poarta mea
soneria cheama cu ritmuri de polca

ies sa intampin fericirea

o fetita intreaba din strada:
domnule dumneavoastra sunteti
seful pompelor funebre?

Poem robust, I

Ghemuit langa soba palpaind mediocru
fac scaderi si adunari mereu
adunari si scaderi

sunt contabilul senectutii mele

dupa stingerea focului din soba
molfai o pruna afumata si privesc bilantul:
tuse magareasca datorii neachitate iubiri
plecate in neguri definitive

spre dimineata adorm si visez
un crocodil care imi aduce cadou de Craciun
o diploma de merit pentru arta
de a spune vietii: destul

Poem robust, II

Cand m-am trezit din somn
am crezut ca azi este luni
de fapt era vineri

am crezut ca azi imi vor sosi
drepturile de autor de fapt
era ziua facturilor scadente

o clipa am crezut ca sunt impreunat
cu trup de tanara femeie de fapt
strangeam la piept o perna tare

era chiar vineri
zi in piele de magar
batut cu bate noduroase

Poem robust, III

Dimineata am deschis televizorul
si-mi ascult gramaticalul horoscop

am aflat ca azi voi deveni miliardar
mai mult: ca voi intalni femeia ideala
(pare-se ca ea exista undeva pe planeta)

mi-am pus unicul meu costum elegant
si am luat-o spre centrul urbei
sa intampin istoricul eveniment al vietii mele

in intervale neregulate au defilat prin fata mea
un convoi funebru(inmormantau o catolica nonagenara)
un cersetor cunoscut pe cuprinsul intregului judet
(in contul bogatiei anuntate mi-am golit buzunarele)
apoi a aparut un magar calarit de un crainic
(vestea deschiderea sezonului electoral)

au mai trecut un betiv un politist un smenar

am asteptat pana dincolo de miezul noptii

revenit acasa am cercetat enciclopedia enciclopediilor
(zece mii de pagini)
si-am descoperit ca prostia constituie
singura formula geometrica niciodata rezolvabila

Fila de cronica

In localitatea mea de adoptie
eram considerat vagabond adunat de pe drumuri
(faceau exceptie de la regula
doamnele instruite functionari cu lefuri mici
si inevitabili companioni de pahar)

eram tratat mizerabil tocmai eu care cunosc mistere greu penetrabile
care am prevazut nesfarsite catastrofe nationale
eu prietenul lui Wolfgang Amadeus Mozart

in celebra mea palarie descifrau sfidare
la adresa sepcii de activist al vorbelor goale

barbii mele savant pieptanata
i se gaseau nenumarabile cusururi stupide

la lumina zilei republicanul inrait
ma arata cu degetul de-abia desprins de anus
si-n graba sters de peretele virgin

o langusta intelectuala afirma ca as fi
greseala de tipar strecurata in cartea sa obscura

unii jurau ca sunt piatra de moara
atarnata de gatul urbei(care oricum se scufunda)

slava Domnului toate au trecut
au trecut ca intepaturile clorului maturat de vant

Alta fila de cronica

am trecut pe la biblioteca
sa pipai somnul din cartile Sandrei Brown

m-am oprit la farmacia lui Mircea Romanu
unde am fumat o tigara

l-am salutat in trecere pe Nehti parasitul de viata

cateva clipe am trancanit cu gazetarul Remus Boca
despre privightorile tranzitiei

azi 6 ianuarie 1998
nu am facut nimic

azi am fost in consens cu alesii natiunii

Marturisire

Am cautat adevarul si nu l-am gasit
am cautat dreptatea si nu am gasit-o
am cautat moralitatea si am gasit-o
molfaita in gura parlamentarilor

la varsta la ora mea inaintata
stiu ca adevarul dreptatea moralitatea
exista numai in opere beletristice dar operele
beletristice sunt plasmuire fictiune pura

stiu ca marturisirea mea va sperie
pe mine ma sperie talk-show-urile
dirijate de maimute chioare
exmatriculate din gradina zoologica

Singuratatea mea

Singuratatea mea
fidela si ziua si noaptea
fidela pe furtuna fidela
pana si-n tumultul momentelor aniversare

fidela in fata hartiei

fidela oricand si oriunde

singuratatea armura mea nepenetrabila

Jimbolia, iarna lui 1998 si decembrie 1999

vineri, 1 iulie 2011

Muzica sufletului meu(13), Nat King Cole "Unforgettable" with lyrics

Poezia de vineri(X)

CANDVA, IN IULIE

Arsita topeste piatra, zavoarele,
plantele gradinii
se despletesc in fasii de pergament.

Chemati de un vaiet prelung
iesim din camere ce au in ferestre
crengi cu frunze de nuc,

tace si masina de cusut.

In mijlocul diurnului
apare convoiul funebru:

A murit un om destul de batran;
se spune ca a avut tuberculoza,
patru barbati il poarta pe nasalie,
nepotii leagana o cununa cu panglica roz;

si el a fost un truditor al pamantului,
ploaia il gasea intotdeauna pe camp;
uneori dansa la botezuri si nunti
si-n fata paharului, spunea tuturor
ca a facut armata la Viena
si ca in Prater
umbla ca-n ograda la el

inca de copil
a muncit pentru banutul din palma
sa poata plati
la vamile vazduhului

Convoiul lasa in urma
miros de ceara, de busuioc, de tamaie
sub otetarii cu frunze groase
femeile stau cu pumnul la gura,
si-n momentul in care
ma intreb daca si eu voi muri
masina Singer de cusut
incepe iarasi sa cante.

CALENDARUL INGALBENIT

Previziunea timpului:
ploaie soare lapovita,

apicultura, programul
vantului: prepelite, iepuri-vulpea
tot anul,

Lindbergh(zborul peste ocean),

zilele postului mare,

istorioare de consumat la gura sobei
si pilde ambalate in celofan
-per aspera ad astra-

si iarasi previziunea timpului

si totusi, bunica a murit

(din vol. Arheologie blanda, editia a II-a, Ed. DACIA XXI, 2011

duminică, 26 iunie 2011

Unde nimeni nu vine

Piata Tien An Men II -3-

PERCHEZITIE, 1988

De cand mi-ati intrat in casa
culorile tablourilor put filele
cartilor de poezie sunt gaurite de gloante
toate putrezesc vazand cu ochii
pe sfintele mele icoane danseaza cozi de diavol
vii in casa mea sunt numai coropisnitele
iesite din sufletul vostru de pamant fara tara

BANALA

Unde sunt profesorii de tortura? unde
preotii cu pistoale cub sutana? unde
sunt cei care ne-au rontait cotoarele cartilor?
ei exista se plimba instalati in blindate luxoase
si invata alfabetul democratiei patat
de grasimea icrelor negre ei exista
pe unde trec locotenentii mortii suavii
degetul exterminatului la Canal
ii arata dar multimea priveste vesela
in timp ce asteapta distribuirea malaiului

ELEGIE

Pe terezia vietii noastre
pe-un talger sta bastonul politistului pe altul
se zbate aripa fericirii de mucava

balanta inclina in favoarea fumului dens

POEM OPTIMIST

Stau pe tarm si privesc prin ceata
nici un SOS
aud numai cantecul rechinilor care vestesc
inca un naufragiu sub pavilion romanesc

POEM DE DRAGOSTE(1948)
Pentru cea care in adolescenta purta numele
KATHE BRAUNECKER

Culcati in iarba stralucitoare de la marginea orasului
pe neasteptate ea incepea sa planga in hohote
spunea printre lacrimi tatal meu este deportat in Rusia
stiu dar intr-o zi se va intoarce o imbarbatam
zambea inseninata si o sarutam si ea imi spunea
tatal meu s-a nascut pe aceste meleaguri frumoase
apoi

vineri, 24 iunie 2011

Fragmente de jurnal(18-23 februarie)

18 februarie

Numele de Bulbucata se trage de la un mosier bulbucat, care venise cu intemeieri pe aceste meleaguri ilfovene. Urmeaza sa aflu in ce secol. Avea si el o moara de apa, in fundul gradinii mele. Cica urmele ei ar fi existat pana deunazi. denumirea de Gaureni, catun incorporat Bulbucatei, are o geneza interesanta. In timpurile indepartate taranii sapau gauri ce le ardeau pe dinauntru pentru a ascunde in ele bucatele ravnite de lacustele semilunei. Din pacate, cei cu toponimia moderna au metamorfozat Gaurenii in Teisor, condusi dupa nu stiu ce ratiuni de pudoare.

19 februarie

Mitu ma implora sa-l ajut cu rezolvarea unei situatii ce-l chinuie cumplit. "N-am dormit toata noaptea", declara abatut. L-au amendat cu sapte sute de lei(pensia lui pe o luna!) pentru motivul ca "nu a predat cantitatea de 220 kg. struguri sau vin in echivalent din productia anului 1976 ca reprezentand sarcina de vanzare prevazuta de H.C.M. nr. 116/1959(modificat)". Astfel suna procesul verbal intocmit de slujbasii "Intreprinderii viei si vinului, Ilfov". Trec peste frumusetea stilului functionaresc si trec si peste interesanta formulare "sarcina de vanzare"(la cate combinatii verbale nu se mai preteaza si dulcea limba romaneasca), si ma opresc asupra declaratiei lui Mitu. In primul rand, a predat jumatate din cantitatea stabilita "ca sarcina de vanzare", in al doilea rand, i-o spusese insusi vicele ca: "in anul asta, din cauza manei si a grindinei, cota se preda numai o parte". Ce sa mai crezi? Purced la redactarea contestaiei adresata judecatoriei din Buftea, o intrerup insa din cauza durerilor de stomac ivite brusc, consecinta probabil a racelii ce ma paste de alaltaieri(oricum, omului nu i se va face dreptate.)

20 februarie

Bolnav cum sunt, ies in padure sa culeg ghiocei. Presimt viitoare duiosii.
Vom avea primavara timpurie? Lalelele din gradina florilor au perforat frunzele protectoare, depasesc inaltimea de opt, zece centimetri. peste tot dau mugurii. presupunand ca iarna se reinstaleaza, ceea ce este foarte posibil, ne asteapta destule necazuri gospodaresti.

21 februarie

Pasesc in biroul primarului. Inauntru, un batran slab si galbejit. omul paraseste imediat incaperea. Primarul: "Multe nenorociri mai sunt si pe lumea asta. L-ati vazut? Il bate fii-su si nu-i da de mancare". "Luati legatura cu militia", ii sugerez. "Pai asa si fac", da replica si apuca receptorul.

"Vremea este sa rupi si vreme sa cosi: vreme sa taci si vreme sa graiesti"(Eclesiastul, 7,8)
"Vai de cei ce fac legi nedrepte si cei ce scriu hotarari silnice"(Isaia, 1, 10)...........

22 februarie

Ma simt srarsit. Gripa, afurisita. Si am atatea obligatii gospodaresti...

A fatat Bubulina, imparatita crescatoriei mele. Sper sa fie o mama buna, asa cum sunt, indeobste, iepuroaicele. Nu am umblat la cuibar, de teama sa nu o sperii. Inca zece iepuroaice sunt pe cale de-a fata. Planuiesc construirea unui padoc incapator.

La dispensar sa cumpar vitamina C. Ia-o de unde nu-i pe "domnisoara", responsabila cu produsele farmaceutice. Sunt informat ca umbla prin sat dupa cai verzi pe pereti. In curtea dispensarului il intalnesc pe Grecu, contabilul-sef al fermei, si el in cautarea binefacatoarei vitamine. Ma sfatuieste cum sa ma medicamentez. Inspre seara imi trimite trei fiole de polidin. Singurul domn din sat.

23 februarie

Iepuroaicele fata una dupa alta. Acum se impun linistea si toata atentia. Iepuroaica, in special cand naste pentru prima oara, speriata chiar si de un soricel, isi mananca puii. Atavism...
Bubulina are noua pui!

Injectii in fesa. Sanatatea mi s-a imbunatatit. In ultimile zile ma simteam invesmantat in pieile de incercare ale batranului Iov.

Reapar mustele si gargaritele, seara broastele ies din cotloane-ce-or fi insemnand toate astea?

(va urma)

Viorica Răduţă - O PERMANENȚĂ DE VIZIUNE, CORNEL UNGUREANU

Rămâne cu fiecare cercetare, memorial, călătorie literară, critică propriu-zisă a lui Cornel Ungureanu aceeaşi „Mitteleuropa ce merită o investiţie de iubire”, ca şi în recentul volum, Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale, Editura Palimpsest, 2010. „Fidelitatea” ţine nu doar de temă, este şi umană, ceea ce încarcă empatic un text alert prin proximitatea autorului la „personajul” literar, acel Petre Stoica re-făcut din bucăţi de memorie, de analize critice dinăuntru, ale criticului C. U., dar şi din adiţionări, cu perspective ale altor viziuni de lectură, citate în capitole separate sau în interiorul textului C. U. , cu amintiri, întâlniri peste timp, interviu etc. Se creionează o figură, un chip bănăţean de fiinţare întru literatură, dublat/ă de o cale a reconstrucţiei lui „acasă” prin acea locuire finală, ultimativă ca un testament, în Jimbolia cea vestitoare, o „insulă” de literatură, adevărat manifest de estetician al vieţii şi artei deopotrivă, la purtătorul ei, Petre Stoica et compagnie, în acea neutralitate… postdecembristă, amară, neprimită cu pasivitate, însă, de spiritul viu al Poetului.
Cornel Ungureanu rămâne acelaşi spiritus loci bănăţean, subiectul Petre Stoica i se potriveşte exemplar pentru demonstraţia, exerciţiul criticului memorialist, care fixase din Mitteleuropa periferiilor Centrul / Viena ca ferment literar („lecţia Vienei”) şi pentru „regiuni” româneşti, mărginaşe lui, dar care păstrează dorul de re-facere a sacrului, cum Jimbolia şi opera poetică a lui Petre Stoica o vor exemplifica de data aceasta. Exerciţiul este mai limpezit, mai amănunţit şi mai aproape de graniţa cu literatura (C. U. se aşază cu graţie în asemenea zone limitrofe, atractive, iniţiatice), datorită memorialului de călătorie, de micropovestiri biografice, de note largi şi de mostre critice. Celălalt spirit al locului, Petre Stoica, devine un alter al Ungureanului, am spune. Seducţia cărţii vine şi din faptul că îşi fac loc mai multe „texturi”, de la critica literară propriu-zisă la memorial, scurte naraţii; un aer de autoficţiune străbate, astfel, această carte a fidelităţii. Volumul e tot ,,mitteleuropean”, o altă re-aşezare în cercurile culturale cunoscute la „geograful” C. U. , tot mai largi după Centrul agonic, preluându-l, des-centrându-l spre/la ,,margini”, re-creându-l prin de-teritorializare, cum precizează autorul.
Ca şi în laboratorul său critic, Mitteleuropa periferiilor (Polirom, 2002), se fixează, prin chipul lui Petre Stoica, momentul inaugural cât şi pelerinajul iniţiatic al „personajului”, larg la timp, în Bucureşti, şi revenirea la poezia şi spaţiul Jimboliei, „acasă” cu prieteni, cenaclu, festival de literatură, în scopul definit de re-facere a întâlnirii primordiale, vieneze, fie şi de adolescenţă, cu miracolul continuat în timp prin constanţa întâlnirilor, prieteniilor, traducerilor, în fine spiritului multiplu al literatului „fără frontiere” în spirit. Dacă ,,Mitteleuropa înseamnă şi un centru care îşi asumă excelenţa, dar şi dreptul de a fi reprezentat de o periferie (…) şi (ne)şansa de a fi exprimat de o periferie”, exprimare explicită a lui C. U., atunci întregirea poetului şi omului Petre Stoica exemplifică tot o asemenea excelenţă. Fixată prin capitole mişcate între critică literară, (auto)biografie, memorial de călătorie, etc. Chiar paginile care vizează un alt spirit local, extins şi la spaţiul sârbesc, Vasko Popa, şi alte figuri ale Centrului de… margine sau din inima sa „spaţială”, sunt memorabile. În special portretul evolutiv al lui Vasko, prin comparaţie cu cel stabil al lui P. S., este tuşat în tehnica oglinzii paralele. Astfel, avatarul său bănăţean, „Petrică”, revenit la matcă după viaţa şi opera multor decenii depărtate Banatului, dar cu aport iniţiatic demn de un conservator al Centrului tocmai la „periferie”, ţine de tehnica basoreliefului, se selectează, se nuanţează şi se diagnostichează singur, parcă.
Analiza şi patosul lui Cornel Ungureanu sunt pe un teren favorabil, bănăţean, uşor cronicăresc dar verosimil prin chipurile şi evenimentele expuse în aceeaşi modalitate a cercurilor concentrice, tehnică verificată şi în cărţile anterioare, de la maeştrii lui Petre Stoica, în crochiuri şi momente de prim-plan, la „steliştii” şi anii de tortură comunistă, la cei „cinci” prieteni al cavaleriei Belgrad ̶ Timişoara, la clipele revelaţiilor de Secol XX, etc. Adâncimea personajului central stă în calea urmată, un itinerar sacru, cu memorabilii, în tuşe biografice şi critice, Ion Cocora, Marc-Mihail Avramescu, Mircea Martin, Livius Ciocârlie, Sorin Titel, Adam Puslojici, Slavsko Almăjan, Ioan Flora, Ioan Holender ş.a.
Provocarea nu vine din orgoliul locului, ci din necesitatea de a întocmi pe harta culturală a Mitteleuropei periferiilor o dinamica, o re-aşezare a proporţiilor Centrului, o Jimbolie unde Capul se mută (e o alegere a locului, ca într-o viziune Mircea Eliade, însăşi retragerea lui P. S. în asemenea loc/locuire) spre periferia cu puteri sacerdotale datorită unui Robinson literar, la vârsta şi în timpuri târzii, mai mult sau mai puţin lepădate. Evenimentele şi ,,personajele” din jurul lui Petre Stoica stau într-o interpretare bine conturată sau sunt scoşi dintr-o proiecţie nedreaptă, înţepenită, difuză, pătimaşă etc. Nu lipsesc tăieturile / spiritul critic aplicat măiastru, diagnosticarea severă, tăietura stilistă la „vidul” unui Livius Ciocârlie, spaţiul Foarţă, vârstele existenţiale şi livreşti totodată ale lui Mircea Martin, universul poetic iradiant al lui Petre Stoica, „barocul” atent descifrat la Anghel Dumbrăveanu, antropologia imaginarului la Vasko Popa, chiar „hiperrealismul” lui Ion Cărmăzan.
C. U. înaintează în demonstraţie din cerc în cerc, capitolele ar putea alcătui un periplu simbolic de solidaritate bănăţeană şi de inaugurare a marginii Jimboliei ca un alt Centru, literar. Toate merg pe urmele toposului ,,acasă”, personajele unei bănăţene Mitteleuropă a periferiilor se apropie de ,,Ithaca”.
„Simbolia”, ca re/construcţie, este vizată, însă, dintr-un ,,nucleu” biografic în adolescenţa formativă a Vienei, cu maeştrii ei, de către cel care-şi alege locul, zidul părăsit, baladesc parcă, numitul Petre Stoica, purtător de Banat şi în „rătăcirile”, vieţile sale compuse, dar şi în ultima locuire, toate recompuse, adunate în mijlocul circumferinţei existenţiale şi scripturale testamentare, Jimbolia. Cornel Ungureanu alcătuieşte o legendă. E felul în care criticul viza şi opera lui Slavici, cu întemeierea, apoi necesara plecare de acasă şi, în fine, reîntoarcerea finală. Centrul poate fi vizat „din orice punct al circumferinţei”, cum Pleşu scria în „limbajul” sacru al „păsărilor”. Armonia construcţiei „mitteleuropene”, redefinită într-un capitol întreg, ţine şi ea de acest model, favorizat chiar de spaţiul şi spiritul multiplu al Timişoarei. Cu Petre Stoica, aflat ,,acasă”, în Banat, Cornel Ungureanu procedează prin învăluire, fixându-i formarea printre habsburgi, apoi la Steaua, cu A. E. Baconsky ş. a. m. d . Paginile, mai ales cele despre Petre Stoica sau Vasko Popa, sunt distincte datorită perspectivei de aproape, a expresiei bine temperate, a glosării „măsurate” strict la autor.
Ca şi în concentrata carte mitteleuropeană, nucleu al tuturor compunerilor editoriale care aparţin lui Cornel Ungureanu, criticul contextualizează, nuanţează, adânceşte, extirpă nepotriviri, localizează dureri, distinge etape, dă relief unor evenimente sau opere insuficient străbătute, pare să se exprime pe sine cu o eleganţă pe care lirica lui Vasko Popa, citat pentru a releva un trup poetic, o întăreşte. Alunecările anecdotice sunt bine strunite. Bucureştiul văzut de poetul sârb pare ,,Centrul lumii” într-un moment de graţie – suprarealismul. ,,Bestiarul sublim” al operei lui Vasko Popa se fişează, ca şi celelalte figuri ale operei, pe linia hermetică, reperul Evola nefiind uitat. Sunt focalizate mai multe momente ale scriitorului sârb, parcă dinăuntru; un discurs oficial ţinut în România este discutat pentru efectele lui benefice, cazul Arghezi, şi prin extragerea substanţei dintre elementele impure ale contextului istoric. Pentru fişa unor scriitori Cornel Ungureanu dezvoltă „note şi contranote”, cu ştiuta sa putere de a ordona şi glosa documentele de viaţă şi de artă. ,,Cercul” Vasko Popa nu estompează vârstele şi opera lui Petre Stoica, dar se situează tot pe o culme a criticii sale aplicate. Volumul e construit din mai multe exerciţii de admiraţie, cu luciditate şi patos împreună. Întâlnim atât ,,fotografii de grup”, cât şi individualităţi, revizuiri, puneri la punct şi premoniţii, generozitate la a da cuvintul celorlaţi, martori sau lectori ai… subiectului Petre Stoica.
Călăuză spre şi în Jimbolia, frumoasa Utopie literară a lui P. S .,, Cornel Ungureanu a realizat o carte necesară prin fişarea, diagnosticarea, comentarea literaturii şi reaşezărilor în marginile unui Imperiu după des şi re- Centrarea sa periferică. Figurile din acest spaţiu cultural au, însă, aerul unor ambasadori ai transmutaţiei Europei Centrale înspre marginea ardelenească, mai ales prin medalionul central.
De data aceasta, Petre Stoica este modelul de adâncime, printr-o ceremonie - scriitură-existenţă a sufl(et)ului ,,geografic” bănăţean, recuperator şi clarvăzător. Se impune un fir de adâncime, unificator, al textelor criticului Geografiei spirituale, acum în constelaţia bănăţeană. Spaţiul arhetipal ordonează viziunea sa artistică şi demonstraţia are nevoie de texte, de mărturii şi biografisme.
C. Ungureanu construieşte pe spaţii mari, demersul său din acest volum se aşază pe urmele Constructorului/ Meşterului, ceea ce explică şi continuitatea sa întru „geografie spirituală”, dar şi fidelitatea (fie şi ) critică, mai rară în timpurile noastre. Şi totul încă vine dintr-o exemplară cunoaştere a literaturii, cât şi din acel spiritus loci care-l veghează în demersurile sale, toate cu amprentă stilistică limpede şi curgătoare. Astfel, şi în mozaicul de critică, memorialistică, jurnal de călătorie care este Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale Cornel Ungureanu arată viu, un scriitor printre critici. Cartea colcăie de vieţi şi de oamenii din jurul lui Petre Stoica. În timp, îi rămâne lectorului şi atmosfera cea retrăită de autor prin personajele sale, locuri anume, stilistice chiar.

(Viata Romaneasca, nr. 5-6/2011

Muzica sufletului meu(12)

Poezia de vineri(IX)

O SEARA APROAPE UITATA

Orologiul cucului cade in lacul verde
si ultimul sunet de argint se pierde
prin amurgul ce varsa iod
pe ranile zilei, ascunse.

Pe soseaua nationala, chiar langa pod
se clatina carul cu trifoi uscat
deasupra caruia cineva ascuns in praf
isi povesteste viata cantand.

Piere nuanta suava a cerului.

In tacerea asternuta repede
mamele pleaca la pravalie sa cumpere
drojdie, cateva picaturi din petrolul
prelins de pe gura razboiului.

Trist, invat pentru admitere
in gimnaziul cu patru clase
si adorm zarind in somn agitat
dans de siluete curioase.

Totusi, in restaurant ramane ziua:

se discuta pretul cerealelor,
prabusit in el, betivul satului
isi inchipuie ca el este
vanatorul tirolez cu mustata rasucita

din tabloul cafeniu atarnat de perete,
farmacistul isi arata priceperea la biliard-

in pauze scurte soarbe lichior
si-i intreaba pe cei din jur
daca mai stiu ce se intampla pe front.

Printre nori de tus negru
luna este un felinar de dovleac,

sub raze palide, casele
se scufunda-n pamant--
asa i se pare si vacarului
care intra obosit in sat

(din vol. Arheologie blanda, Ed. Dacia XXI, 2010, reeditare)

luni, 20 iunie 2011

Fragmente de jurnal(12-17 februarie)

12 februarie

Parasesc patul cu noaptea in cap si ma pregatesc pentru aventura in padure, la Babele. Azi lemnele vor fi acasa, scandez vesel. Toate sunt perfect organizate si ziua poarta dulcea pecete a primaverii. Din fata primariei ne ia Chioafta(pe mine, pe Tiganila si pe un padurar). Drumul, adevarat calvar. In cateva randuri am impresia ca ramanem prizonierii namolurilor. Las' ca tractorul nu-si prea face datoria, e o rabla, a implinit venerabila varsta de douazeci de ani! Noroc in indemanarea si indarjirea acestui Chioafta, excelent in meseria lui(de fapt jolly-jocker-ul fermei in tot ce atarna de domeniul mecanicii). Sosim acasa pe la ora pranzului si car singur lemnele in curte. Efort, nu gluma! Frant de oboseala, mananc in graba si fug sa prind autobuzul de patru caci sunt asteptat in Bucuresti.

Ziua mortilor. Pomana Coanei Firica, n-am timp sa ma ating de ea.

In autobuz, aglomeratie. Ca intotdeauna in zilele de sfarsit si inceput de saptamana. Sansa imi ofera un loc in spatele masinii. Atipesc, dar numai pentru o clipa, intrucat se dezlantuie un vacarm infernal. Lumea se cearta, injura, blestema. Solistii scandalului sunt o femeie maruntica cu elan de diavol si cu voce de rata, si un barbat, care in statie mi se paruse potolit., ba chiar si simpatic. Ca introducere, ataca o pasagera din Clejani ce se urcase cu picioarele pe bancheta sa poata conversa prin fereastra de sus cu "nasica". Parasind bancheta se dezlantuie o discutie indracita:
-Ce, e masina ta sa te sui cu picioarele pe banca? Asa sunteti voi, tiganii din Clejani.
-E a statului si fac ce vreau...
-Ba sa te ia naiba, cumpara-ti masina mica!
-Cumpara-ti tu, fire-ai a dracului cu cin' te facu, scarbo.
S.am.d., s.a.m.d.
Aceiasi solisti ai scandalului ataca o invatatoare, tot din Clejani, pe motiv ca retinuse un loc pentru cineva din Velea.
-Ia te uita, dobitoaca, tine locul gol.
-Te rog sa fii cuvincioasa!
-Ce obraznicatura...
-Asaza-te pe locul ala, ce mai stai, ca n-oi fi proasta.
-Cica e invatatoare, si ce daca?...Are salariu, de, cucoana..
-Salariu? Noi, taranii, nu muncim? Cine ii tine in spinare?
S.a.m.d., s.am.d.
La Velea escaladarea scandalului atinge apogeul. Soferul se vede nevoit sa deschida usa dindarat, pe unde navalesc noii pasageri. Un copilas, tras si impins din toate partile, atinge cu ghetele murdare de noroi tocmai ciorapii celei cu voce de rata. Este pedepsit promt, cu una dupa ceafa. Mama maltratatului sare ca arsa:
-Criminalo, nemernico, dai in copilul meu, care sufera, saracul, de hepatita? Acum am dat trei sute de lei pe medicamente.
Ia vezi ce-mi facu...Sau esti chioara?
Suflet de bestie, sa bati un copil bolnav...
-Las' ca nu ti l-am omorat...
-Scroafa ce esti!
-Sa nu-mi vorbesti asa, ca nu ti-am cazut pe masa...
S.a.m.d., s.am.d.
Urmeaza un pic de liniste. Un pic, deoarece niste paznici de noapte, cu leafa la fabricile Capitalei, incep sa faca haz pe seama "matusei Ioana", tiganca in varsta, o budasca, plecata la drum cu "nea Toma", si el tigan. "Nea Toma", sotul "matusi Ioana" le tine hangul si se declara de acord s-o tunda zero la frizeria de lux iar apoi s-o imbrace elegant la cel mai apropiat ferometal. "Matusa Ioana" are gura buna si nu se da batuta, pe unul il declara cacat moale, pe altul il vara in "putina cu draci"...

14 februarie

Pierd o groaza de timp cu gatitul. Am la masa carnati prajiti si chiftele de cartofi.

Verific minutios custile iepuroaicelor gestante. Dupa socoteala mea, cam peste o saptamana doamnele cu urechi lungi incep sa-si aduca rodul pe lume.

15 februarie

Caraghios, dar asa e: azi implinesc patruzeci si sase de ani!
Prilej sa-mi daruiesc versete din Biblie.
"Sosi-vei la mormant, la adanci batranete, ca o sira de grau stransa la vremea ei".(Iov, V, 26)
"Nu cei batrani sunt intelepti si nici mosnegii: cei ce inteleg intotdeauna dreptatea".(Iov, XXX, 9)
"Mila si adevarul sa nu te parasesca: leaga-le imprejurul gatului tau, scrie-le pe tabla inimii tale"(Pildele lui Solomon, 3, 2)
"Ca merele de aur pe politi de argint, asa este cuvantul spus la locul lui".(Pildele lui Solomon, 25, 11)

16 februarie

Nea Costica a fost sluga la Voinea. Sta cu a doua lui nevasta intr-o casa binisor cladita. Ii cercetez oarecum absent curtea vraiste. Deodata il aud pe batran: "Fara Voinea n-as avea casa...Da ca sa vedeti....Intr-o zi ma cheama la el boierul". Imi da banii si vin cu lada, el destupa doua sticle si ciocneste cu mine. Si iar il aud: pai cum sa nu stiu boierule.. Vezi, dumneata, asa mi-am facut eu casa, pe banii lui Voinea. Om bun cum a fost asta, Dumnezeu sa-l odihneasca, nu se mai exista. Si cat l-au mai chinuit comunistii in 1948. L-au batut rau de tot, sa scoata aurul din ascunzatoare si l-au dus, el abia se tara dupa o caruta. L-a plans satu', de pomana. Cica a murit in saracie".

17 februarie

In lunca sa constat la fata locului felul in care natura reanvie. Nu ajung prea departe; intentionand sa traversez un paraias apa depaseste gura cizmei... Fugi acasa si schimba pantalonii, ciorapii! Hazlie excursie.......
(va urma)

duminică, 19 iunie 2011

Tare s-a mai uratit lumea literara

Recapitulare pentru guvernarea Nicolae Manolescu

Jun 19th, 2011

În ultima vreme, Uniunea Scriitorilor din România, mai bine spus conducerea acestei organizaţii non-guvernamentale!, a fost ţinta mai multor critici ce au argumentat demisii (Nicolae Breban, Daniel Cristea-Enache, Iulian Tănase), autosuspendări (O. Nimigean) sau incredibile cereri de excludere pentru Adrian Suciu şi Liviu Ioan Stoiciu. La mijloc, pro şi/sau contra, a fost pusă sub evaluare, critică sau obedientă, guvernarea USR în cei 6 ani sub preşedinţia lui Nicolae Manolescu. Prietenul meu Horia Gârbea, cu un ton prăpăstios, a găsit o explicaţie tranşantă: e vorba de o „campanie naţională” şi o „campanie murdară” împotriva USR! Cum îmi e mai prieten adevărul, încerc în cele ce urmează să fac propria mea recapitulare despre guvernarea lui Nicolae Manolescu.

În programul său electoral pentru câştigarea celui de-al doilea mandat, preşedintele Manolescu îşi anunţa următoarea prioritate: „Prezenţa USR pe scena publică reprezintă o condiţie esenţială pentru o mai bună imagine şi numai o bună imagine atrage interesul general şi implicit pe al statului”. Mi se pare elementul esenţial de la care ar trebui începută o evaluare a mandatului lui Nicolae Manolescu. Care au fost evenimentele şi proiectele USR cu impact mediatic şi public? Ce mijloace moderne a implementat conducerea USR pentru reformarea instituţiei şi pentru o comunicare reală cu cei din interiorul şi din afara instituţiei?

Selecţie discreţionară pentru festivalul de la Neptun

„Zile şi Nopţi de Literatură” şi Gala Premiilor USR pot fi aduse drept argument pentru evenimentele importante ale USR. Amândouă evenimentele stârnesc, însă, în fiecare an, controverse legate de criteriile de selecţie şi de măsurarea impactului. „Zile şi Nopţi de Literatură” este la discreţia selecţiei lui Nicolae Manolescu şi a vicepreşedintei domniei sale, Irina Horea. Chiar şi atunci când a fost mimată democratizarea selecţiei, prin solicitarea făcută secţiilor şi filialelor USR de a desemna colegi care să meargă la festivalul de la Neptun, selecţionerul(ii) a(u) refuzat propunerile făcute de subsemnatul (în calitatea mea de preşedinte al secţiei de Poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti; am refuzat să mă autopropun pentru Neptun; de altfel, deşi sunt preşedinte la Poezie de 6 ani, nu am fost niciodată, invitat sau pe spezele mele, la Vila Scriitorilor, chiar dacă au fost calomniatori de-ai mei care îmi reproşau această „vină”!). Impactul mediatic al „Zilelor şi Nopţilor de Literatură” de la Neptun poate fi verificat, an de an, printr-o simplă căutare pe motoarele web. Pentru acest eveniment de câteva zile este, însă, plătită o întreagă echipă de angajaţi ai USR. Am cerut de mai multe ori bugetul pentru acest eveniment şi pentru cei care sunt angajaţi să-l pună în pagina realităţii şi, ca de fiecare dată când am cerut informaţii despre execuţia bugetară a USR, am fost tratat cu un categoric refuz!

Premii contestate, premii controversate!

Gala Premiilor USR abia a reuşit anul acesta să aibă un public, cât de cât consistent. Preşedintele Nicolae Manolescu a făcut câteva glumiţe la adresa scriitorilor, glumiţe din care reieşea admiraţia lui totală faţă de ceea ce tocmai premia. Discuţiile despre felul în care au „valorizat” cele două jurii, cel de nominalizări şi cel de premiere, au creat mai multe victime directe şi colaterale. O. Nimigean, cu romanul său „Rădăcina de bucsau”, Editura Polirom, 2010, a anunţat public că se autosuspendă din USR. „Sigur, vina e şi a mea, trebuia să spun limpede, încă de când s-au anunţat condiţiile de jurizare, că resping această comedie regizată pe de o parte de Horia Gârbea, pe de alta, condusă de Al. Dobrescu (imprecator al lui Goma când acesta se afla în arest în ‘77, turnător reactivat taman când preşedintele USR, Nicolae Manolescu, face caz de morala scriitorilor şi dă credit CNSAS-ului – pe vremuri îl credea pe Eugen Uricaru “pe cuvânt”). Din toţi membrii juriilor reunite, doar două persoane sunt credibile, criticii Paul Cernat şi Andrei Terian, dar şi acestora li s-a amputat autoritatea, fiind obligaţi să lucreze pe lista primului juriu, ceea ce, între noi fie vorba, mi se pare umilitor. În fine, asta e, nu cred că USR e reformabilă, cel puţin nu în mandatul lui Nicolae Manolescu. Daniel Cristea-Enache a înţeles şi, acum câteva zile, şi-a anunţat demisia din această organizaţie ce riscă să nu mai aibă membri, ci complici. Îi salut gestul şi, cu toate că va trebui să renunţ la dreptul de a alege şi a fi ales în forurile USR, la călătorii în străinătate plătite şi lecturi cu onorariu, la sufertaş, pensie şi ajutor de înmormântare, la prestigiul de scriitor cu legitimaţie (că oricum cărţile nu contează), mă autosuspend din calitatea de membru USR (sperând totuşi, ca rumânul prost, la vremuri mai bune)”, a scris O.Nimigean pe blogul lui Radu Vancu.

Premiile USR din acest an au fost atacate chiar de juriul de premiere (Alexandru Dobrescu – preşedinte, Mircea Bârsilă, Paul Cernat, Gellu Dorian şi Andrei Terian), care a dat publicităţii următorul comunicat: „Luni, 23 mai a.c., a avut loc prima întâlnire a juriului de acordare a premiilor USR pentru anul 2010. Examinând, cu această ocazie, lista de nominalizări, juriul a constatat că ea cuprinde unele titluri mai puţin convingătoare sub raport literar, fiind omise, în schimb, volume a căror valoare a fost deja recunoscută prin cronici favorabile şi premii. Cum nu se poate pronunţa înaintea datei de 8 iunie asupra calităţii îndoielnice a unor titluri incluse în lista de nominalizări, juriul îşi rezervă, totuşi, dreptul de a face publice câteva exemple de volume care, în opinia sa unanimă, ar fi meritat cu prisosinţă să figureze în respectiva listă:Poezie: Traian T. Coşovei, Aerostate plângând; Radu Vancu, Sebastian în vis; Proză: O. Nimigean, Rădăcina de bucsau; Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii!; Debut: M. Duţescu, şi toată bucuria acelor ani trişti; val chimic, umilirea animalelor. Conform prevederilor statutare, cele două jurii ale USR sunt independente, iar opţiunile membrilor juriului de premiere nu pot modifica lista stabilită de către juriul de nominalizări. Respectând acest principiu, nu vom putea lua în calcul pentru premiere niciunul dintre titlurile menţionate mai sus. Sperăm, totuşi, că intervenţia noastră va putea conduce în viitor la o selecţie mai riguroasă a titlurilor nominalizate”.

Horia Gârbea cere excluderea din USR a lui Liviu Ioan Stoiciu

Liviu Ioan Stoiciu a scris pe blogul lui următoarele: „În a doua parte a Consiliului USR s-a discutat de eşecul nominalizării Premiilor USR în acest an, juriul nominalizărilor făcându-se de râs (promovându-şi apropiaţii). Voi relua altădată povestea premiilor acordate de către USR, deşi nu-mi face nici o plăcere. Mi-e ruşine să mai arăt cu degetul membri ai juriului plini de umori, care fac jocurile lor, acordând lauri nu cărţii, ci autorului-prieten”. Această opinie a lui Liviu Ioan Stoiciu a stârnit o reacţie disproporţionată a lui Horia Gârbea prin care cere, printr-o scrisoare adresată preşedintelui Nicolae Manolescu, nici mai mult, nici mai puţin, excluderea din USR a lui LIS:

“Domnule Preşedinte,

Subsemnatul Gîrbea Horia, membru al USR din anul 1994 la secţia dramaturgie a filialei Bucureşti, membru al juriului de nominalizări al USR în anul 2011 pentru volume apărute în 2010, vă rog să luaţi act de calomnia proferată public la adresa (şi a) mea de către domnul Liviu Ioan Stoiciu, membru al USR, secţia poezie, filiala Bucureşti, angajat al USR în calitate de redactor la revista Viaţa Românească (citez anexat fragmentul publicat de domnul Liviu Ioan Stoiciu, pe blogul său la data de 12 iunie 2011).

Faţă de fapta incalificabilă a colegului meu, pe care l-am susţinut în repetate rînduri şi din întîmplare chiar şi la şedinţele juriului de nominalizare unde însă nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării pe lista nominalizărilor

Faţă de faptul josnic de a prezuma reaua-credinţă a unui juriu care a lucrat în deplină independenţă pe baza opţiunilor estetice proprii

Faţă de faptul că niciunul dintre autorii votaţi de mine sau nominalizaţi la final nu se numără printre „apropiaţii mei” (formulă de altfel voit ambiguă)

Faţă de faptul că la Consiliul evocat de domnul Liviu Ioan Stoiciu, nu s-a pronunţat formula „eşec al nominalizării” fiind vorba oricum de o liberă exprimare a opţiunilor

Vă solicit respectuos următoarele:

Convocarea unei şedinţe a Comisiei USR responsabilă cu apărarea demnităţii şi onoarei membrilor USR pentru a discuta ceea ce au consider o abatere gravă de la regulile minimale de comportare între numiţii membri USR. Solicit să fiu convocat la acestă comisie pentru a propune excluderea domnului Liviu Ioan Stoiciu din Uniunea Scriitorilor avînd în vedere şi antecedente pe care le pot evoca şi dovedi.

Suspendarea domnului Liviu Ioan Stoiciu din Consiliul USR şi din funcţia retribuită de USR pînă la soluţionarea litigiului avînd în vedere gravitatea faptei sale.

Suspendarea indemnizaţiei de merit plătită de statul român dlui Liviu Ioan Stoiciu, pe temeiul că ideea de „merit” este incompatibilă cu comportarea domniei-sale.

Acordarea de asistenţă juridică, în conformitate cu statutul USR care o stipulează explicit pentru a deschide acţiune în justiţie împotriva domnului Liviu Ioan Stoiciu pentru calomnia proferată explicit şi public şi obţinerea de la acesta a unor sume reparatorii proporţionale cu prejudiciul creat. Am în vedere şi statutul meu de persoană publică şi care îmi datorez veniturile şi prestigiului personal, grav lezat în speţă.

În cazul în care nu veţi da curs cererii mele, mă voi adresa oricum justiţiei, dar mi se pare cu totul firesc să consideraţi că prezenţa mea în Uniunea Scriitorilor este, într-o asemenea situaţie, neîntemeiată şi vă rog să mă consideraţi demisionat din USR.

Cu deosebită consideraţie

Horia Gîrbea

membru USR din anul 1994, secţia dramaturgie a ASB”

Cazul Adrian Suciu vs. Ioan Radu Văcărescu

O altă excludere din USR e cerută de preşedinte filialei Sibiu a USR, Ioan Radu Văcărescu, în urma unui text critic, “Fariseul Manolescu şi sfertoautorii”, scris de poetul Adrian Suciu, proaspătul laureat al filialei Sibiu pentru cartea sa “Viaţa fără urmări”, Editura Brumar, 2010, şi căruia, înainte de a începe acest scandal al excluderii, i-am luat un interviu pentru AgenţiadeCarte.ro . Adrian Suciu şi-a exercitat un drept constituţional şi unul prevăzut chiar de articolul nr.2 al Statutului USR: libertatea de opinie şi de expresie! Apropo de Statutul USR şi de transparenţa organizaţională: acesta nu există pe pagina web a USR şi nici nu e de găsit la filiale!

Nu poţi să dai pe cineva afară pentru că are o opinie negativă! Art.11, litera b, din Statutul USR, spune clar că un membru stagiar sau titular poate fi exclus pentru “prejudicii materiale sau morale grave”. Când Nicolae Manolescu m-a calomniat folosind sintagma “dobitoc agitat”, nici Horia Gârbea şi nici Ioan Radu Văcărescu nu au sesizat Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. Să spui ceea ce gândeşti, chiar şi că “Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani”, nu reprezintă în faţa oricărei instanţe un prejudiciu moral grav! În faţa acestei reacţii incredibile a unui ales al scriitorilor din Sibiu, Ioan Radu Văcărscu, în numele cărora vorbeşte cu prea mare uşurinţă, i-am aprobat lui Adrian Suciu cererea de transfer la secţia de Poezie, unde ar putea avea o bună comunicare cu un alt critic al conducerii USR, Liviu Ioan Stoiciu. Mi-e tare teamă că dacă scriitorii din USR ar scrie cu toţii ceea ce gândesc despre felul cum e gestionată astăzi organizaţia lor, Nicolae Manolesc ar rămâne doar cu fidelii săi Irina Horea, Gabriela Chifu, Horia Gârbea şi Gelu Vlaşin!

Problema Timbrului literar

Un apărător al conducerii USR, Horia Gârbea, pe blogul său, e tranşant: „Nicolae Manolescu este CEL MAI BUN administrator pe care l-a avut USR în 21 de ani. USR nu a pierdut nimic cu Manolescu, dimpotrivă a cîştigat enorm, inclusiv Legea timbrului votată azi (vineri, 17 iunie 2011 – n.n.) în Senat şi cele 11 miliarde lei vechi pentru reviste”.

Legea timbrului literar nu este o victorie a lui Nicolae Manolescu. Nici nu avea cum să fie de vreme ce ea există din 1994 (Legea nr 35 din 6 iunie 1994), fiind republicată în Monitorul Oficial în 2008, iar Ministerul Culturii a invitat de câţiva ani toate uniunile de creaţie să lucreze la un acord comun pentru „modificarea şi completarea Legii nr. 35 din 6 iunie 1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment“.

USR, dacă a luat cineva în seamă din conducerea USR Raportul Comisiei de Cenzori, are câteva probleme legate de aplicarea legală a Timbrului Literar. Am cerut de mai multe ori execuţia bugetară a Timbrului Literar în ultimii 6 ani şi iarăşi am fost tratat cu refuz! Oricum, noile norme ale Timbrului literar vor obliga USR să comunice ce şi cum face cu aceşti bani.

Cum a cumpărat Boc tăcerea câtorva scriitori

Când anul trecut am iniţiat Greva fiscală împotriva suprataxării drepturilor de autor, preşedintele Nicolae Manolescu a tăcut mâlc. Fiind reprezentantul Guvernului Boc, Nicolae Manolescu era legat de mâini şi de picioare în a avea o opinie critică. Speriat de căderea în sondaje şi de criticile deţinătorilor drepturilor de autor, Emil Boc l-a chemat pe subordonatul său Nicolae Manolescu pentru a găsi o soluţie de contracarare a grevei fiscale: bani pentru revistele literare ale USR. Banii aceştia n-ar fi venit dacă Nicolae Manolescu n-ar fi sacrificat interesele deţinătorilor drepturilor de autor care sunt acum suprataxaţi. Astfel, a cumpărat Boc tăcerea câtorva scriitori! Să te lauzi cu această victorie a unor bani primiţi, fără licitaţie!, de la Boc, e indecendent.

Dan Mircea CIPARIU

P.S. După o corespondenţă electronică purtată sâmbătă, 18 iunie 2011, cu preşedintele Congresului Naţional de Poezie, Gellu Dorian, o corespondenţă ce privea calitatea mea de purtător de cuvânt al Congresului Naţional de Poezie (CNP), aşa cum a fost votată la Suceava, şi în urma unor discuţii legate de această calitate, vă comunic decizia mea irevocabilă de a mă retrage din conducerea CNP. Voi încerca prin proiecte personale să realizez câteva dintre dezideratele CNP, cu sau fără sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Institutului Cultural Român, Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi al Uniunii Scriitorilor din România.