luni, 29 iulie 2013

din "Miracole" Petre Stoica(1966)

MARETIA SECUNDEI

Mama spala parul copilului,
degetele ei infoaie repede-repede
buclele albe ca viata zapezii, albe
ca spuma crizantemei.

Mama aude cantecul marii.

Cu o mana ridica vasul,
apa descrie-n cadere
maretia secundei

Mama aude cantecul marii.

Deretica din primele ore ale zilei,
arunca zapada stransa-n fereastra,
duce la capat treburi ocolite de toti,
si pentru frumoasele noastre sotii
aseaza imortele in glastra

Cautand in sertarul cu andrele si panglici
isi zareste portretul de tanara femeie,
zambeste privindu-l si-si spune
ca si ea a fost asemenea fiilor ei:
zgomotoasa si chiar neglijenta.

Reintorsi dupa-amiaza, ne scoate paltoanele,
alearga cu ele prin camera calda
nespus de emotionata parca
am sosit cu avionul
dupa ani, de la studii.

Cand ne cearta, o privim in ochi
dar gandurile noastre alearga departe-
ea se preface ca nu observa nimic
si repede ne mangaie parul...

duminică, 28 iulie 2013

Adam Puslojic


Adam Puslojić (n. 1943) este un poet sârb, membru de onoare al Academiei Române (din 1995).

Petre Stoica (n. 15 februarie 1931, Peciu Nou, județul Timiș - d. 21 martie 2009, Jimbolia, județul Timiș) este un poet, traducător, publicist, colecționar de presă și bibliofil român, considerat scriitorul cu cea mai mare longevitate literară.

                    LIMBA SUAV ATARNAND
                                                Lui Adam Puslojic

Peste cateva clipe in piata are loc executia mea
asista si vulturii vulpile grafologii asista contabilii
e viva sosesc tobosarii lui Napoleon soseste si clipa
cand litera funiei cade pe gatul acesta prin care
a trecut un rau de coniac sunt executat pe buna dreptate
prea am iubit cu ardoare filatelia adevarul muscatele
si n-am tras cu urechea la soaptele crengilor nu-mi
pare rau ca mor unde e muza mea de demult spune
cine cine imi admira limba suav adiind atarnand
petala de trandafir curand voi fi si demn si rigid
mosteniti-mi curajul pana atunci domnisoara stewardesa
va propun un zbor de agrement

            (Petre Stoica-Uitat printre lucruri uitate, 1997)






vineri, 26 iulie 2013

La aniversara...


Poezia de vineri: "Miracole"(1966) si "Iepuri si anotimpuri"(1976)

POEM DE DRAGOSTE

Asemenea copiilor,
cu crete colorate
ti-as desena fata
pretutindeni pe ziduri

Dar de ce sa te sarute vantul?

(Miracole, 1966)


STIU

Stiu ca spatiul meu launtric e facut
pentru experiente mai dure
mie insa imi place sa privesc
cum norul acela atinge cu genele sale mereu umezite
copacii casele mormintele si urmele
de argint ale oilor seara

(Iepuri si anotimpuri, 1976)




vineri, 19 iulie 2013

Poezia de vineri, din vol. "ALTE POEME"(1967)

ODA TRUPULUI TAU


Trupul tau curge printre mainile mele,
se revarsa ca un dulce rau de seminte.
Si trupul tau ma inunda
cu sange si soare, si ziua mea
iese din intuneric de iarna
si sparge piatra, inflorind-o.
Si toate radacinile vietii mele
te beau prin guri in continua nastere
pana cand pamantul mi-e plin
si-un anotimp
ma
vesteste.


SCRISOARE

Eu nu voi mai veni niciodata.

Stinge deci focul din vatra:
E greu sa afli semne ceresti
in jarul pe care trebuie
mereu sa-l pazesti.

Toarna vinul indarat
si lasa floarea-soarelui
sa cada maine-n zapada-
pasarile cui sa le culeaga
semintele?
Pasarile noastre
s-au oprit pe hotare straine.

vineri, 12 iulie 2013

Poezia de vineri

POEM FARA TITLU

Petre Stoica

Amintiri inca tinere inca nimbate
se intretaie se estompeaza si pier
in geografia noptii obscura

cate
un sclipat de lumina selenara
incalzeste pleoapa o coboara

adorm uitandu-mi forma trupului numele

amintirile se acopera de paduchi
cazuti din pletele mortii

ma subtiez in somn si visez
o intamplare straveche si trista:
gemetele mamei clipa nasterii mele


vineri, 5 iulie 2013

Poezia de vineri

Ars Poetica

Petre Stoica

Aruncă puşca în iarbă
să nu se creadă că eşti pacifist
şi eliberează iepurii înfrăţindu-te cu hingherii
coboară la râu şi taie nuiele subţiri
împleteşte din ele cuvintele poemului drastic
pentru o inimă cu pompe de piatră
ostenind aşează-te la masa belşugului
mănâncă firimituri bea apă minerală
sătul şi beat vino noaptea la fereastra iubitei
şi cânta-i balada blajinei ere atomice
scoală-te la prânz şi nu te mai tunde
ciorile gonite au şi ele nevoie de un cuib
fii generos până la capăt dă tuturor
măsuri şi reguli de joc
şi după o lungă iniţiere cu ceai de sunătoare
cârpeşte-ţi haina roasă de molii
 
 
 
 
 Ars Poetica 
 
Petre Stoica
 
 traduit du roumain par Cindrel Lupe.

Jette ton fusil dans l’herbe
qu’on ne te prenne pas pour un pacifiste
et délivre les lièvres en copinant avec les équarisseurs
descends sur les berges et coupe des brins d’osier
tricotes-en les mots du poème radical
pour un cœur à pompes de pierre
fatigué assieds-toi au repas de l’abondance
mange des miettes bois de l’eau gazeuse
rassasié et ivre viens de nuit à la fenêtre de ta bien aimée
et chante-lui la ballade de la tendre ère atomique
lève-toi à midi et cesse de te tondre
les corneilles chassées ont aussi besoin d’un nid
sois généreux jusqu’à la fin donne à tous
des mesures et des règles du jeu
et après une longue initiation en tisane de millepertuis
rapièce ton blouson rongé par les mites