luni, 22 august 2016

Arhiva literara personala "petre Stoica" - Stefan Agopian



Scriitorul Ștefan Agopian este fiul lui Ștefan (Arșag) Agopian și al Mariei, născută Sacoșan. Bunicii materni, Ana Damian (n. 2 februarie 1921) și Sebastian Sacoșan, erau la origine bănățeni care s-au mutat la Craiova în anul 1918. Aici aveau o casă cu o mică prăvălie pe Calea Severinului. Bunicii paterni erau Sarchis Agopian (născut la Jurilovca în 1905) și Virginia, mici negustori armeni care aveau o băcănie în satul Luncavița. În anul 1911, din cauză că micul magazin din Luncavița a dat faliment, pleacă în Anglia căutând un trai mai bun. Se întoarce în anul 1913 și își mută familia ce avea în componență trei fete și doi băieți la București pe strada "10 Mese" într-o casă care există și astăzi. După moartea lui Sarchis Agopian, familia se mută pe strada Călușei în atenansele avocatului Gioroceanu. Starea financiară precară a familiei îl determină pe Ștefan Arșag să se angajeze ca ucenic la un atelier de cizmărie. În data de 16 iunie 1947 se naște scriitorul Ștefan Agopian care a fost botezat sub numele de Gheorghe, tatăl său declarându-l în acte, oficial ca Ștefan. În familie se mai naște o fată, pe numele de Virginia pe 9 mai 1951. Până în 1951, Ștefan va fi crescut fie de bunica sa maternă din Craiova, fie de surorile tatălui său.
Primele șapte clase, Ștefan Agopian le face la Școala generală nr.50 în perioada 1954 - 1961, școală care se afla la intersecția străzilor Aliman și Ion Maiorescu. Începând din anul 1961 urmează cursurile Liceului „Iulia Hașdeu” din București unde obține rezultate mediocre, excepție făcând pasiunea sa pentru chimie, unde excelează. Pe băncile liceului începe să scrie poezie și obține premiul I la un concurs de poezie școlar. După bacalaureat, accesează, în 1965, cursurile Facultății de Chimie a Universității din București. Debutează în acest an cu cinci poezii în „Povestea vorbei”, supliment al Revistei Ramuri condusă de Miron Radu Paraschivescu. În perioada 1965 - 1968 scrie foarte mult proză scurtă, teatru și poezie și ca urmare este exmatriculat de la Universitate pe motiv de absenteism. În acești ani o cunoaște pe viitoarea sa soție Cristina Mamali.
Urmează o perioadă 1970 - 1973 mai grea, perioadă în care nu-și găsește loc de muncă și este întreținut de către tatăl său, dă meditații și scrie volumul de proză scurtă „În după amiaza aceea” pe care-l depune spre publicare la Editura Cartea Românească, dar pe care-l retrage din cauza apariției „Tezelor din iulie” ale lui Nicolae Ceaușescu. În această perioadă îi cunoaște pe poeții Valeriu Pantazi și Iolanda Malamen prin intermediul cărora intră în boema bucureșteană. Leagă cu această ocazie o strânsă prietenie cu Valeriu Pantazi care, așa cum declară el însuși, i-a schimbat viața.
Printr-o relație de familie îl cunoaște pe Alexandru Paleologu, care în acel moment îndeplinea funcția de redactor la Editura Cartea Românească, și care-l sfătuiește să scrie un roman. În 1971 termină romanul „Ziua mâniei” și Paleologu îi promite că-l va publica. În anul 1973 se angajează la "Institutul de studii și proiectări pentru îmbunătățiri funciare" (ISPIF) în funcția de desenator tehnic, de fapt el îndeplinind funcția de dispecer într-un atelier de proiectare. Urmează anul 1974, an marcat de căsătoria sa cu psihologul Cristina Mamali și de noua sa pasiune de numismat. În acest an abandonează romanul început în anul 1972, „Tache de catifea”, începe „Manualul întâmplărilor” pe care-l abandonează după prima povestire. La Cercul de numismatică al Casei Armatei îl cunoaște în anul 1977 pe Nichita Stănescu care-l încurajează în continuarea „Manualului întâmplărilor” și cu ajutorul lui Valeriu Pantazi care-l cunoștea pe scriitorul Mircea Ciobanu îl determină pe acesta din urmă să citească romanul „Ziua mâniei” și să-l publice la Editura Cartea Românească în 1979.
Publică „Tache de catifea” în 1981, romanul „Tobbit” în 1983, „Manualul întâmplărilor” în 1984 pentru care ia Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor.

duminică, 21 august 2016

Arhiva literara personala "Petre Stoica" - Ion Chichere (1954-2004).

Cornel Ungureanu:

"Este, in primul rand, un poet abundent, cu numeroase volume lansate dupa 1989, cu texte poetice dedicate prietenilor, cunoscutilor, mai-marilor, medicilorSuccesivele incercari de a iesi din incercuirile provinciei detaseaza cateva faze. Prima, cea antedecembrista, e a poeziei boeme, mai mult sau mai putin ocazionale, noncomformista, scrisa in "carciumi comuniste". Urmeaza literatura "tarii absurde", a Absurdistanului si a Excaliburului, care caligrafiaza un exil. "Crestinarea" poetului e simultana: exista un "drum al Damascului", care ii selecteaza profetiile..."

................................................................

POEME VESELE SI TRISTE SCRISEPRIN CARCIUMI COMUNISTE (1990)aduna textele autodidactului, ale entuziastului, ale noncomformistului care isi transcria varstele intr-un stil furios. Se nascuse la Fizes, catun de langa Berzovia, caruia ii consacra un volum intreg. Lirica traditionala, consacrata casei, mamei, tatalui, Fizes pune in valoare religia poetica in care "umbra isi aplica propria ei estetica..."









Arhiva literara personală "Petre Stoica" -Nichita Danilov.


Arhiva literara personala "Petre Stoica" - Grigore Hagiu.




Grigore Hagiu (27 septembrie 1933, Târgu Bujor–1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului.
Liceean fiind, debutează în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista Tînărul scriitor. În 1952, este absolvent al unui liceu din Galați, urmând în aceiași ani școlari staliniști (1952–1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: Drum nou, Luceafărul etc.

Carl Maria von Weber : Der Freischutz - Overture

Vasili Kandinski – “Studie zu Improvisation 3”


POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967 Traduceri de Petre Stoica - Gunter Kunert (poezii)



CÂNTEC DESPRE SETE

Gunter Kunert

Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Setea o cânt.

Am însetat
în arşiţa împietrită a deşertului,
am însetat în beznele gheţii, departe,
unde nici pomii nu se mai adapă,
loviţi până-n măduvă, morţi.
Am însetat
lângă gura de gheenă a locomotivei
şi-n serile cu oboseală
îndărătul ferestrei perdeluite.
Şi-n betonul sfârtecat,
departe de patrie,
numai cu un glonţ în piept.

Setea o cant.

În clipă răcoroaselor zori,
când limba clopotului bate în dungă,
apare şi setea.
Ea mă trezeşte.
Nemărginită e setea.
Simt: n-o pot astâmpără
apa tuturor ţărmurilor, nici apa
din două oceane.
Şi cum s-o îndestuleze
Volga, Dunărea, Mississippi sau Huan Ho?

Aerul aspru de pe coamele munţilor,
aburul gros al pădurilor sudice,
vântul primăverii, binefăcătorul eter -
băuturi ameţitoare şi totuşi
calde şi calme ca fetele de-abia plecate din somn -
nu te scapă de sete.

N-o potoleşte nici ploaia
lunecând de pe moartele, ruginitele foi
din crepusculul toamnei,
moarte picături,
ce seamănă
deşartelor lacrimi.

Setea mea e veche, de secole,
de mii de zile, de milioane de ore
durează setea arzătoare.
Cei care prin timp mi-au stat în faţă în şir nesfârşit
au fost mistuiţi de sete
şi-au pierit uscaţi, măcinaţi,
în pulbere fină.
Am însetat destul.
Acum, e vremea!

Geologi, deschideţi fântânile pământului.
Mi-e sete acum de belşug!

Piloţi, zburaţi în zările largi
şi aduceţi-mi veşti: De distanţe mi-e sete!

Poeţi, deschideţi cărţile şi arătaţi-mi
paginile: Mi-e sete de adevăr!

Dascăli, ştergeţi tabla!
Puneţi mâna pe cretă: mi-e sete de ştiinţă!

Începeţi, muzicanţi, vreau să cânt,
iar voi, femei şi fete, surâdeţi şi uşor
coborâti-vă pleoapele, ca privirile
să vă tremure ca razele luminii pe fluviu:
Mi-e sete de fericire!

Vedeţi, însetatul se iveşte din deşert
şi din beznele gheţii,
vine de pe locomotivă,
de pe camprurile de luptă, din purgatoriul pământului,
trăind şi însetând,
şi fără să stăpânească ceva
decât viaţa şi setea.

Setea o cânt,
cea care nu trece niciodată,
şi cânt şi speranţa
cea care nu îmbătrâneşte,
veşnic tânără şi neîndeplinită.







PLIMBARE ÎN 1945

Traducere de Petre Stoica din:

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Rătăcesc prin case mohorâte
lipsite de-o lume firească:
adăposturi ale celor de mult decedaţi.
Umezeală pe pereţi e o licărire
de lacrimi pe obraz, nezvantate.

Rătăcesc prin bucătării mucegăite,
prin dormitoare-n amurg
în cari îngălbenesc fotografiile bărbaţilor dispăruţi,
ale fiilor împuşcaţi.

Prin holuri, coridoare, pivniţe,
sub multe lămpi obosite
rătăcesc prin multe odăi.

Şi nici o taină nu-i ascunsă
îndărătul vreunei uşi,
îndărătul fiecărui uşi
dau de teamă şi speranţă,
curaj şi slăbiciune
şi îndărătul uşilor nu mai dau de nimic -
în afară de mine.

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967 Traduceri de Petre Stoica - Gunter Kunert





GUNTER KUNERT (n. 1929) începe să publice versuri puternic influenţate de poezia lui Brecht. Treptat, el dobândeşte însă o voce lirică distinctă în peisajul generaţiei sale poetice din R.D.G., fiind astăzi preţuit pe întreg teritoriul de limba germană (la "Editura Hanser" din Munchen i-au apărut două cărţi, care s-au bucurat de succes). Kunert dezbate probleme ale epocii moderne, oprindu-se asupra unor fapte esenţiale, cu semnificaţii şi implicaţii profund umane. Poezia sa e simplă, firească, ocoleşte deliberat cuvântul şlefuit sau "frumos"", principala preocupare a poetului fiind aceea de a transmite un mesaj cât mai limpede. Ceea ce atrage atenţia la Kunert e tonul didactic-intelectual. El ştie să evite însă acea uscăciune căreia şi marele Brecht i-a plătit din când în când tribut...
Ca autor de proză, talentul lui se relevă prin capacitatea de a crea atmosferă quasi-kafkiană.
După volumul de debut WEGSCHILDER UND MAUERINSCHRIFTEN (Indicatoare de drum şi inscripţii pe zid) - 1950, Kunert a mai publicat următoarele culegeri de versuri: UNTER DIESEM HIMMEL (Sub cerul acesta) - 1955, TAGWERKE (Zile-lucru) - 1961 şi DASKREUZBRAVE LIEDERBUCH (Cartea de cântece foarte cuminţi - 1961.

miercuri, 17 august 2016

Petre Stoica



Petre Stoica:
"O jumatate de ceas in padure, cu mine insumi si cu singuratatea"
[Viata mea la tara(1988) sau "Insemnarile cultivatorului de marar(1998)]

POEME DE PETRE STOICA ÎN R.F.G. Virgil Mihai în Steaua nr. 2/1978


 Un nou pas pe calea răspândirii poeziei române contemporane în spaţiul de limba germană îl constituie apariţia în R.F.G. a volumului selectiv UND NIRGENDS EIN SCHIFF AUS ATTICA (Şi nicăieri o corabie din Attika) de Petre Stoica. Recentul laureat al premiului pentru poezie al Uniunii Scriitorilor se alătură astfel unor nume de prestigiu internaţional apărute în aceeaşi colecţie (cităm doar o parte: Gunter Grass, Gunter Eich, Lars Gustavsson, Max Frish, Kobo Abe, Heinrich Boll, Elias Canetti, Ted Hughes etc.) Este vorba de culegerile de texte LITERARISCHES COLLOQUIUM publicate de DAAD Kunstlerprogramme în Berlinul de Vest, cu o excelentă prezentare grafică.


Oakar Pastior


Traducerile îi aparţin lui Oskar Pastior, eminent tălmăcitor al literaturii române în limba germană (lui i se datorează şi versiunile germane ale unor piese de teatru şi poeme de Marin Sorescu, precum şi ale operelor lui Urmuz, primite de critică la modul superlativ). Textele au fost selectate din 8 volume ale lui Petre Stoica, publicate între 1968-1976. Echivalenţele germane denota nu numai o apropiere plină de comprehensiune ci şi similitudini structurale între poezia lui Petre Stoica şi fenomenul liric actual în cultura germană şi mondială. Poetul român devine astfel realmente o prezenţă, de stringentă modernitate, pentru cititorul de pe alte meridiane. După cum, foarte just, textul înscris pe contracoperta volumului afirmă despre poeziile sale, "spaţiul lor tensional oscilează între idilă şi ameninţarea ei, între domeniul privat şi istoria lumii".




Prin actualitatea şi calitatea lirismului propus, cărora li se adaugă o traducere competentă, capabilă să-l apropie pe scriitorul nostru de alte coordonate ale sensibilităţii estetice, Petre Stoica în limba germană reprezintă un bun câştigat în domeniul atât de viu disputat al afirmării culturii române pe plan internaţional. Aceasta cu atât mai mult, cu cât este vorba despre o prezenţa vie, direct implicată în procesul creării poeziei româneşti contemporane. Pornindu-se de la o foartă bună alegere, adecvată condiţiilor culturale din ţara care în care urmează să apară traducerea, se pot impune deci nume interesante ale literaturii noastre actuale atenţiei generale.