vineri, 29 aprilie 2011

Fragmente de jurnal(23-28 Nov.1976)

23 Nov.

Inima surade ca un spic de grau in soare
Cina mea de azi: o cutiuta de sardele, sase smochine si un pumn de nuci. Mai tarziu, ceai de menta.

Din lecturile serii. Seferis: "Mainile tale aveau culoare de mar ce cade"...La Cehov(daca imi aduc bine aminte): "Mainile ii miroseau a mere". Si acum, Holderlin:"Si de ce sa fii poet intr-un timp netrebnic"?

24 Nov.

Ploaia si vantul inlocuite cu ninsoare. Pe la zece parasesc odaile si zaresc o priveliste magnifica. Curtea, gradina, malurile Neajlovului, campul si padurea, unite in bucuria albului ca in duioasele ilustrate de Craciun din vremi apuse.

O jumatate de ceas in padure, cu mine insumi si cu singuratatea.
Pe cer, Crai-Nou. Se lasa gerul. aprind focul, lemnele asteapta pregatite. Nostalgie potopitoare.

Verific bagalele. Dispar pentru cateva zile.

Spre deosebire de alte dati, autobuzul este aproape gol. In linistea si intunericul drumului, doua perechi de tineri casatoriti, comenteaza zgomotos filmul de aseara, de la tele. Draga Olteanu, "cea mai data dracului actrita din cate avem la ora actuala" s-a dovedit a fi si acum la inaltime. Filmul s-a prezentat "grozav", numai sfarsitul "n-a fost bun, aici au dat-o in bara".

28 Nov.

In sat descinde o echipa de reporteri de la televiziune. Bucurestenii examineaza exteriorul alimentarei, incep s-o filmeze. Ma apropii de primar. "Ceva negativ?', il intreb neinspirat, "Cum negativ? Pozitiv!", sare omul indignat. Aparatul de filmat se roteste, se roteste, prinde pe pelicula casa Coanei Firica(una din cele mai fatoase din Bulbucata) si, am impresia, un colt al "resedintei " mele. Este soare, gerul cedeaza, lumea se aduna curioasa. Aud pe unul: "Vazusi aparatul? Grozav, dom'le! Eh, si mintea asta a omului"...Apoi, reporterii se muta la bufet, pesemne sa-i filmeze.....interiorul. (Primarul trage usa, o incuie pe dinauntru. Aspectele pozitive se nasc discret, la chefulet.)

Din Rene Char: "Poezia imi va fura moartea"
(va urma)

Muzica sufletului meu(1)

Poezia de vineri(I)

Sotia calaului reactivat citeste biografii neromantice

Georg Trakl fusese declarat nebun
pe cand tinea sa-si traga un glonte in piept
la vederea ranitilor muribunzi
pe frontul negru din Galitia

Pe George Bacovia l-au angajat impiegat
clasa a III-a si i se da de scris la marea cladire
dar mana lui era facuta
sa cante la vioara in amurg violet

Cezar Vallejo murea de foame
in capitala luminilor
intr-o zi de joi
cand afara ploua monoton
si versul cadea in proza

Robert Desnos a fost transportat intr-un vagon de vite
mai intai i-au smuls aripile de inger
apoi l-au aruncat in haul crematoriului
la Terezin

Jorge Luis Borges primise titlul
de inspector "al pasarilor
comestibile din Buenos Aires"
insa moartea l-a gasit in labirintul cartilor

Ossip Mandelstam a murit intr-un gulag necunoscut
trupul sau aruncat pe gheata Siberiei
l-au ciugulit corbi cu stea rosie pe piept

Alungat din templul culturii
Lucian Blaga a trebuit sa asiste "mut ca o lebada"
la hacuirea sufletului romanesc

Pe Ezra Pound il plimbau intr-o colivie
pe strazile nu mai stiu carui oras turistic
din Italia fotbalistica

Sfantului Vasile Voiculescu
mana politrucului asiatic
i-a rupt cu bata sira spinarii
si batranul blajin a murit facand greva foamei

Cine or fi acesti natarai?
Intreaba sotia calaului reactivat
in timp ce lasa cartea din mana
si soarbe cu paiul
din bautura limpede si aromata
ca istoria secolului douazeci
(Piata Tien An Men II, 1991)