duminică, 28 aprilie 2013

Duminica, "Cand ne-am trezit"

Cu o opera care strabate, în chip original si fara echivoc, ultimii cincizeci de ani de poezie româneasca, Petre Stoica se dovedeste, în primul rând, un creator liric admirabil care se aseaza pe sine dincolo de mode, ca si de cerinte exterioare versului. În anii proletcultismului, în a caor atmosfera nefasta debuteaza, poetul întoarce spatele “noului” si se autoproclama un cântaret al “vechiului”. În deceniile sase si sapte, când multi autori lirici din peisajul nostru poetic fac din limbaj obiectul exclusiv al poeziei, Petre Stoica, dimpotriva, face din obiecte si lucruri uitate limbajul predilect al acesteia. Poetul desacralizeaza si demitizeaza “poezia pura”, afirmând întotdeuna prezenta si nu absenta omului. Redescopera absurdul si inventivitatea poetica a suprarealismului. Astfel, cum reiese dintr-o profesiune de credinta anti- valeriana, pentru el, poezia “nu-i fete de l’intelect/ e doar un felinar în ceata”. În consecinta, autorul Casetei cu serpi reinventeaza, cu forta de emblema, eul existentei banale si al realitatilor cotidiene, atras de lucruri, dar si constient, prin ironie si autoironie, de posibila lor agresivitate. Un eu paradigmatic asadar, trecut prin toate flexiunile existentei, fara a-si pierde însa propriul stil de a fi.(Dan Cristea)

vineri, 26 aprilie 2013

Muzica sufletului meu


Poezia de vineri

BULETIN METEO

din vol. "Prognoza meteorologica"(1981)

Rachete balistice intercontinentale
kidnapping anonima sequestri
farfurii zburatoare sateliti artificiali
brigazile rosii glorioasele
poluarea apelor a cerului a cuvintelor
transplanturi de gandire
microfoane ascunse in iarba
pretul benzinei in crestere
munti din tuburi de spray
caontainere cu reziduri atomice
psihiatrie prosperitate
si cancer

starea vremii ramane stationara

luni, 22 aprilie 2013

Marea Pururea Marea

Pe data de 15 aprilie 1988 se stingea din viata cel mai bun prieten, Modest Morariu. Acesta este un mic omagiu adus celui care a fost un poet, eseist, prozator,  traducător român si un director de editura(Ed. Meridiane) exceptional!

video


vineri, 5 aprilie 2013

Muzica sufletului meu


Sa ne cunoastem scriitorii - Petre Stoica

Propaganda comunista ierarhizeaza realitatea intr-un mod primitiv, considerand valoros ce e mai mare si mai vizibil. O cladire gigantica este considerata automat mai importanta decat una de marime obisnuita. Iar metalurgia reprezinta aprioric o stiinta mai demna de respect decat psihologia. Aceasta ierarhizare tendentioasa a elementelor din care se compune existenta a fost sistematic - si cu un remarcabil instinct poetic - respinsa de Petre Stoica, inainte de 1989.

Sa ne cunoastem scriitorii

Propaganda comunista ierarhizeaza realitatea intr-un mod primitiv, considerand valoros ce e mai mare si mai vizibil. O cladire gigantica este considerata automat mai importanta decat una de marime obisnuita. Iar metalurgia reprezinta aprioric o stiinta mai demna de respect decat psihologia. Aceasta ierarhizare tendentioasa a elementelor din care se compune existenta a fost sistematic - si cu un remarcabil instinct poetic - respinsa de Petre Stoica, inainte de 1989.
In timp ce visul oricui era sa ajunga in audienta la un prim-secretar pentru a-i cere o casa sau sa-si cumpere, dupa multi ani de asteptare, o masina, poetul nu-si ascundea fericirea de a gasi o margica pierduta in copilarie:
"Pana cand pana cand se intreaba/ gonind cu bicicleta frenetic - / intalneste o vrabie moarta/ intalneste o seara intalneste/ o iarna si o dimineata mijind/ si in sfarsit ajunge la margica albastra/ pierduta in copilarie." (In sfarsit).
In timp ce "viitorul luminos" devenise notiunea invocata obsesiv, poetul se intorcea in trecut:
"Batranii isi amintesc zeppelinul/ batranii isi amintesc radioul cu galena/ batranii isi amintesc aparitia bicicletei in sat/ batranii isi amintesc lucratura fina a selarilor/... batranii isi amintesc rotita brichetei facute din cartus/ batranii isi amintesc pretul exact al tigarilor Plugar/ batranii isi amintesc arcul de triumf din Bucuresti" (Batranii satului)
. Si in timp ce oratorii regimului glorificau mainile marcate de o munca industriala rudimentara (de preferinta batatorite si murdare de ulei ars), poetul le omagia pe cele implicate in alte indeletniciri, aproape uitate:
"Aceste maini care jupoaie un iepure/ aceste maini care dezmiarda coama calului din basm/ aceste maini scufundate adanc in lada cu faina/ aceste maini care aduc un sarpe din clocotul verde al gradinii/ aceste maini care in apa limpede isi scot manusile de lutru/ aceste maini care aprind o tigara foarte ieftina" (Aceste maini).
Timp de trei decenii, poetul aflat intr-un exil voluntar in propria lui tara a celebrat lucruri si indeletniciri insignifiante sau cazute in desuetudine. Delicatele lui versuri au bruiat asurzitoarea poezie oficiala.
Dupa 1989, Petre Stoica se intoarce insa din exil si "insemnarile cultivatorului de marar" (cum isi numea el insusi scrierile la un moment dat) sunt abandonate. Stilul preferat acum este unul al participarii directe la evenimentul istoric:
"Cum sa mai scrii versuri lirice/ in aceste zile cand tanarul martirizat/ e scuipat de surori in spitale/ iar adevarul este carat la gunoi/ in carute trase de cartite iesite la lumina?" (Refuz categoric, din vol. Piata Tien an Men II, 1991).
Cat priveste poeziile sale dinainte de 1989, ele nu si-au pierdut deloc farmecul. Si, in plus, in mod surprinzator, au din nou sensul unui protest, indreptat, de data aceasta, impotriva stupiditatii celor care masoara bucuria de a trai in bani.

Alex. Stefanescu, 15 Noiembrie 2006

Poezia de vineri