SCRISOARE
Mă întrebi ce fac aici
de toate
îngrijesc sănătatea iepurilor de casă
adnotez jurnalul cocoşului
mă adaptez ştii doar că vin din vestul ţării
iar aici în sud ceapa are alt gust
fac de toate
ţes covoare de mărar şi pătrunjel
schimb purici de pat pe purici de varză
admir limuzinele satului
şi serile îmi umplu pipa cu tutun
plecând într-o călătorie în jurul lumii
călare pe o cămilă de fum
nu e destul?
PE AICI...
Pe aici au trecut celebrii hoţi de cai
pe aici au trecut căutători de comori şi zlătari
pe aici a trecut un ridicător de greutăţi de la circ
a trecut un bătrân ursar melancolic
a trecut un vrăjitor cu mustăţi de crepdeşin
a trecut o carte cu tâlcuirea exactă a viselor
pe aici a trecut un dezertor cu eghileţi de ciulini
au trecut caleşti ţigări de foi şi păuni
au trecut butoaie cu sulf şi cu păcură
au trecut cocoşi de zahăr ars
a trecut o şaretă galbenă cu osii verzi
pe aici a trecut o tabacheră cu muzicuţă
şi o călimară cu cerneală violetă
a trecut o hartă întreagă
a trecut un oleandru şi un pinten de argint
au trecut calupuri de unt
a trecut
un măcelar un hangiu un rotar
pe aici a trecut un incendiu
urmele lui se văd şi astăzi pe mâini
SUNT MULTE AMINTIRI
La bufet ţăranii beau ţuică fiartă s-a adus şi bere
sunt multe amintiri din războiul ultim îl ştim
uneori după-amiaza treceau prin lanuri dulci de secară
lejer cu armele în bandulieră
pe cartuşe înfloreau lacrimi purtau în raniţă
mărunte creioane chimice scrisori blăniţe de iepure fotografii
unii au fost cavalerişti ageri unul a fost sergent sanitar
unii au rămas cu faţa lipită de rădăcini căştile lor
adăpostesc vietăţi subterane sau poate se dizolvă în săruri
albastre
cine ştie
dar sunt şi alte amintiri altele exprimate cu glas răguşit
până şi în acest bufet acaparat de fum dens
timpul deşartă diamante false şi diamante adevărate
oricum în zorii zilei vor începe cu toţii aceeaşi muncă
sub aripa îngheţată a pădurii şi uitând
tragedii secrete
SIMPATIE
Au băut rom
au mâncat peşte sărat
şi-au întins pe scaune hainele umezite
s-au închinat televizorului apoi s-au culcat
sughit în somn visează sunt cu toţii pe câmp
ară seamănă culeg şi ară din nou
trupul lor este roata anului care nu se opreşte niciodată
trupul lor este o cisternă cu inepuizabilă transpiraţie
sughit în somn şi visează
limba lunii linge romantică
noroiul de pe cizmele de cauciuc lăsate-n pridvor
TRUPURI
Trupuri încovoiate
peste toate naşterile grele ale pământului îndărătnic
trupuri încovoiate ziua şi noaptea încovoiate
pe vreme de frig şi de arşiţa înăbuşitoare
încovoiate până şi în clipele când norii
îşi deşartă butoaiele cu foc şi cu grindină
trupuri pentru care nu se croiesc niciodată
dolmane hlamide sau fracuri
trupuri care de milenii şi milenii caută aceiaşi comoara
IMN PENTRU UN FOC ANUMIT
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Focul din curte pentru dulceaţa fierturii de seară
focul din sobă pentru izgonirea curenţilor reci din plămâni
focul din vatră pentru ochi care mai ştiu să citească în jar legende şi semne ale timpului
focul de pe câmp pentru copt cartofi sau porumb cu fregezimi de fecioară
focul din ceaţă pentru îndepărtarea lupului din preajma tăcerii bănuitoare
focul de la marginea şanţului pentru mâinile culegătorilor rămaşi în noaptea umedă
focul din pădure pentru ceaiul tăietorilor de lemne
focul celor nevoiţi să aştepte zorile în zăpadă
focul de coceni focul de bălegar şi focul de mărăcini
foc fără umeri înalţi fără ameninţări tumultoase
foc fără salve sărbătoreşti
un foc menit să menţină şi un să doboare
SITUAŢIE OARECARE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Femeia îşi potriveşte broboadă cumpărată ieftin la târg
şi pune surcele pe foc va fierbe tocană de berbec
bărbatul ei lucrează pe şantierele oraşului a fost cândva ţăran
azi vine cu ultima cursă aduce o cunună de covrigi
aduce chenzina
focul arde lamentabil din fericire
acum pătrunjelul e vesel iar grădina mai oferă câteva cepe
femeia se grăbeşte trebuie să cumpere o sticlă de vermut
pentru bărbatul care vine să-şi petreacă duminica
între aracii viţei-de-vie sau pur şi simplu
numai să privească trecerea norilor şi aspră beţie
a ciorilor adunate pe mărunte ruini
VÂNTUL
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Vântul acesta nevăzut însufleţeşte cocoşul de tablă de pe casă
vântul acesta nevăzut descifrează literele soarelui de pe frunze
vântul acesta nevăzut desface nămolul în fragmente
vântul acesta nevăzut deformează geometria riguroasă a parcelelor de trifoi
vântul acesta nevăzut consimte să care polenul florilor
vântul acesta nevăzut aprinde cu tandreţe lămpile câmpului
vântul acesta nevăzut impune în văzduh o rigoare impecabilă
vântul acesta nevăzut umple vidul cu lichide albastre
vântul acesta nevazut cristalizează sudoarea de pe ceafa ţăranului
vântul acesta nevăzut pune catifele de de mânz pe mâinile îndrăgostiţilor
vântul acesta nevăzut soseşte cu salve în capitala sturzilor
vântul acesta nevăzut aduce în pădure dovezi de bunăvoinţă
vântul acesta nevăzut nu cunoaşte povara făinii pe care o deşartă cu atâta fervoare
vântul acesta nevăzut scutură şi smulge clopoţeii de hârtie din palmele morţilor
vântul acesta nevăzut determina gânduri germinaţii şi tristeţi
şi determină şi alte mii de sentimente
care pot oricând izbucni în subterane cetăţui de argint
PASTEL DE PRIMĂVARĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
O folie de plastic ruginie
pe verdele pur al câmpului în april -
privelişte amintindu-ţi scăpătura
ce-o lasă pe cearceaf un copil
MELODIA IZVOARELOR DE PRIMĂVARĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Scăpat din lanţ porcul răstoarnă albia putredă
bufnituri capra sare în fântână
pe prispă un cocoş înfuriat
pisează ceasul căzut din buzunarul
mortului venit spre dimineaţă în vizită
şi acolo unde gunoaiele iernii mai ard
copiii ciomăgesc voiniceşte
dulăul nimănui strecurat pe sub gard
atâtea fluierături şi înjurături şi mugete de taur
ce înăbuşă fără milă
melodia izvoarelor de primăvară
turnate din cer cu polonice de aur
IULIE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Ziua e lungă nu mai sfârşeşte nu mai sfârşeşte niciodată
fiecare secundă închide în ea glorioasă
un sughiţ de broască un muget de vacă
rostogolirea unei monezi găurite căscatul unui vătrai sub cenuşă
desprinderea unui sân fără lapte clămpănitul
unui copil care mănâncă pâine unsă cu marmeladă
salcâmi şi praf şi salcâmi
şi un autor de balade
venind voios de departe
PASTEL
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Tractoare
salcâmi carbonizaţi
un specialist
saci cu îngrăşăminte chimice
monumentul ultimului iepure
TIMP STRĂVECHI ŞI AER DULCE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Crengile sălciilor împreunate ca nişte rime elastice
o pisica moartă paie şi haine vechi plutesc pe apă
timp străvechi încremenit în scorburi inundaţiile
de altădată nisipul lustruieşte oasele înecaţilor
cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă rugină
aerul e dulce răsucesc uşor între degete ismă şi spun
e bine că pe aici va trece curând şi factorul poştal
vom descifra împreună adresele peştilor şi toată
semnificaţia liniştei
ALT PASTEL
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Resturile stăvilarului din primul război
scheletul unui câine
cozorocul de la chipiul cantonierului mutat la oraş
cutii în care au fost cândva detergenţi
becuri arse zdrenţe coceni de porumb
o oală de noapte spartă creşte sub ea o floare de aur
elipsele unui fluture denmit amiral
şi pe celălalt mal
mii de sălcii plângătoare
LA ORA DOUĂSPREZECE ŞI UN SFERT
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Copiii ies de la şcoală
se împrăştie că potârnichile care nu mai există
scriu pe ziduri ştiţi voi ce
căţăraţi pe garduri fură corcoduşe verzi
trag cu praştia în coadă măgarului nomad
dau cu piciorul în cutii de conserve goale
spun la revedere stăncuţelor trezite din somn
vântul le împrăştie cărţile caietele
vine o ploaie acră
şi copiii intră în cisterne în scorburi
unde ascultă în transă basmele broscoilor
căsătoriţi cu fiice de regi
POEM IDILIC
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
O femeie tricotează în stradă din când în când
intră în casă şi trage o duşcă de rachiu
un copil mână o capră cu burta plină de pietre
şi autobuzul lasă pe rănile gardurilor pansamente de praf
pe lângă moara părăsită de aproape două decenii
aleargă o coroană mortuară din flori de hârtie
profesorii fac naveta au în serviete usturoi şi caiete în care
crapii încurcă timpul prezent cu timpul trecut
soseşte şi după-amiaza toridă clipă în care nu mai tresări
şi toate au gust de motorină
ÎN ACEASTĂ VARĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
De-a lungul râului şerpuind verzui
trece domnişoara de la dispensar duce
un peşte lung sub braţ
se împiedică de-o buturugă şi totuşi cântă
oile pasc liniştite par a fi nişte baloturi de paie
în această vară multe cinteze
ciugulesc din palma unui grădinar aerian
suveran al depărtării
paznicul fermei îşi scarpină barba ţepoasă
care acum nu se vede păcat
PASTEL OARECARE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
O pisică alaptandu-şi puii slăbănogi
găini cu aripi cenusite dude negre ce cad
pe masa acoperită cu un ziar îngălbenit de un veac
sub masă ochelari cu lentile ruginite şi alături
un lighean murdar solzi şi maţe de peşte
şi nici un zeu mânios nici unul nu vine
să alunge cu biciul din curte
această zi sprijinită pe picioare de iască
TOAMNĂ DUIOASĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Podul de lemn o căruţă încărcată cu saci
de sus copii scuipă în apă aşa am făcut şi eu
dacă nu mă înşel prin anii patruzeci
ţipătul gâştelor adunate pe grind vulpea
trece deasupra cu un helicopter zadarnic
aici până şi peştii sunt atenţi au periscoape
dar brusc se lasă seara şi difuzorul
anunţă sezonul albastru al prunelor
DUPĂ-MASĂ ÎN JURUL OREI CINCI
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Degetele caută în pământ coropişniţe râme
începe ora pescuitului cu undiţa
o pierdere de vreme spun nevestele
care dărăcesc lână sau pun porumbe la murat
bărbaţii fumează pe mal
şi în timp ce urmăresc lenea dopului
moartea le fură bicicletele iar peştii
citesc un ziar înmiresmat
ŞI TOATE...
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Frunze de tutun atârnând sub streaşina neagră
albine lipite pe gura borcanului cu resturi de zahăr
treptnicul căzut în oala cu lapte bătut
curci picotând la umbra gardului aplecat
pe prispă muşcate prăfuite în cutii de conserve
şi un bătrân care se ţine cu mâna de burtă
trece curând autobuzul de seară şi toate
vor învia din morţi şi vor cere o picătură de apă
TRECE NELU FLUIERÂND
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Nucul romantic îşi scutură frunzele
drujba taie lungi lemne somnoroase
deasupra casei un nor de lână proaspăt scărmănată
oala de noapte pusă la zvântat
bunica desprinde capul cocoşului însemnat de jar
nici o pagubă prea cântase moartea
pe stradă trece Nelu fluierând
de grinda pridvorului atârnă un ciorap
şi o piele de iepure negru
iar între crengile grădinii
cade pleoapa soarelui bolnavă
OCTOMBRIE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Pe aici nu vine nici un tren
pâinea e adusă cu oarecare întârziere
o găină golaşă râcâie în bălegarul drumului
şi găseşte un cercel de argint
inginerul silvic mănâncă seminţe de dovleac
se apropie ziua nunţilor sărbătorile vagi
cu hârtie creponată naşii au căzut în fântână
şi sătenii beau din borcane vin nou
sau prind peşte din răul uşor oxidat
şi totuşi
uneori mai sosesc şi scrisori
DUPĂ MIEZUL NOPŢII
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Paşi târşâiţi pe podul de lemn
un mort de demult nu i se mai vede acum
decât fularul ţesut dintr-o lână aspră
cu acordeonul atârnat de umăr cineva
se îndreaptă spre o casă îngropată sub frunze
umezeală pădurii şi răcoarea albă a rufelor
uitate pe sfoară câte aripi de fantomă
huruitul brusc al tractorului lumina farurilor
absoarbe delicateţea nalbelor izbucnite lângă gard
şi paznicul comunal care tresare în vis
mânca lipie şi o ceapă cu inima dulce de crin
timp fără timp
SPRE DIMINEAŢă
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Zornăie capsulele macilor din grădina uscată
tocmai în clipa în care cineva trebuia să moară în linişte
până şi copilul tresare în somn un nebun îi smulgea sprâncenele de peţiol
grinda veche trozneste ruginită limba strigă după apă
fântâna e încă prea îndepărtată
dar o uşă se deschinde din uscioare curge nisip curge
hrana celor plecaţi pe cărări demult
zornăie capsulele macilor
curând cocoşul sparge culoarea neagră din hambare
şi soarele va înflori între coarnele taurului
PE ACESTE MELEAGURI DUIOASE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Cu securile atarnandu-le sub braţ
ies din pădure ies întunecaţi ca la o retragere
pe front în timpul războiului dar acum
pe aceste meleaguri duioase e pace şi-i bine
numai astfel ne putem scrie poemele idilice
părăsesc pădurea nici un cuvânt câte-o tuşe înfundată
câte-un gând izvorât din focuri umile mi-ar place
să-l rimez cu gândul meu purtat pe aripi înalte
rând pe rând se îndepărtează cu toţii de pădure
şi în urma lor rămâne geamătul stejarilor doborâţi
ce curge sub luna în lungi fâşii de şerpi
PRĂBUŞIRI DE FRUNZE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Fumul străpunge zidul cerului
prăbuşiri de frunze în fântâni aeriene
cântând din osii uscate
căruţe încărcate cu lemne părăsesc
basmele pădurii le întâmpina în sat
mirosul laptelui ars
coboară ceaţa densă atât de densă încât
factorul poştal
încurcă adresele viilor cu adresele morţilor
CAD ULTIMILE PORUMBE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Fericită vulpea intră în tufiş
strânge sub braţ o găină boghetă curând
îşi încălzeşte botul în aburii sângelui
de turla bisericii se izbesc sacii vântului plini
cad ultimile porumbe le culege vrabia
fiinţa cea mai săracă a pământului
cornul pădurarului vesteşte iarna
unii vor dormi după sobă alţii vor visa
bătălii câştigate
HIBERNALĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Lui Laurenţiu Ulici
Ninsoarea acoperă toate cărările
vulpea şi pădurea se îndepărtează
îmi înfăşur mai bine fularul la găt
brusc coboară seara din cartea ei esenţială
iese Paul din Alep
călătorul se miră şi apoi mă întreabă
schimbăm între noi felinare
şi plecăm împreună
la marile întruniri ale somnului
ÎN ARGINTUL SERII
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Corbii se rotesc deasupra cornutei
gata să cadă în adâncul zăpezii
înserare sidefie un pândar îmbrăcat în paie
se ceartă cu moartea victorios
îşi răsuceşte o ţigară confundă anii
şi aşteaptă o sanie să-l ducă acasă
din depărtare
se apropie un soldat venit în permisie
pentru el câmpul acum e numai o grădina de maci
de-abia aşteaptă să spargă alune în dinţi
simte dulci azimi în inima
corbii zboară spre alte cetăţi de zăpadă
şi argintul serii curge pe mâinile
însemnate de ger
PROBABIL PRIN LUNA LUI DECEMBRIE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Bătrâna poartă în spinare o legătură de crengi uscate
cintezele îi pun felurite întrebări
întrebări fără noimă bunăoară
dacă a băut vreodată cafea neagră
dacă a mâncat vreodată castane coapte
dacă ştie din câte continente se compune raiul
şi aşa mai departe şi aşa mai departe
bătrâna îşi continuă drumul cocârjat
şi în gând aprinde focuri înalte
la care mâinile ei nu vor ajunge niciodată
cintezele proaste
PE CÂMP
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Pe câmp iepurii dansau în cinstea vânătorilor polca
o sanie cu patru cai o ducea la o nuntă pe zână pădurilor
în hăţiş un lup pansa şi mângâia o oaie rănită
în gura omului de zăpadă înflorea un trandafir
ciorile risipeau pretutindeni nuci învelite în staniol
soldaţi de promoroacă luptau cu soldaţi de turtă dulce
pe răul îngheţat o ştiucă învaţă patinaj artistic
şi bucuroasă de bucuria şi de minunarea copiilor
noaptea nu mai coborî niciodată
O DIMINEAŢă DE IARNĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Ninge cu fulgi mărunţi
pe drum o căruţă duce bidoane cu lapte
şuier aspru de bici prrr
o faţă roşie din care iese o pipă poate
fi un cârlig oarecare
stăncuţe dansează pe căciulă căruţaşului somnoros
trup obişnuit cu chingile frigului
roibilor mai mari decât plopii violeţi
un dulău le da bună-dimineaţă şi apoi
îşi linge laba în stil realist
COTIDIANĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Tai lemne curăţ zăpada din curte
ciorile îmi canta duioase o odă
ascult şi mai aprind o pipă oricum
am timp destul nimeni nu mai vine să-mi ceară
sfaturi metafizice oricum odată cu seara
voi rămâne cu ciorile singur
foarte singur într-un mare tablou afumat
care poartă semnătura gerului
PE RÂUL ÎNGHEŢAT
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Cu aripi croite din paltoane
pe râul îngheţat planează şcolari gălăgioşi
cizme de cauciuc pantofi şi patine legate cu sfori
joacă hochei portarii şi-au pus pe cap jumătăţi de dovleac
pe mal şcolăriţele râd sau admiră jucătorii focoşi
îi arbitrează cioara de sus plata-i (la anul) în nuci
unul cade în copcă şi dispare hahaha
dispare şi puk-ul (un ştiulete de porumb) îl caută
prin buzunare îl caută în căciulă îl caută-n urechi
şi iată îl găsesc în blana dulăului luat după ei
hahaha
şi seara coboară o foiţă de indigo şi luna o portocală
şi la fel de gălăgioşi se îndreaptă cu toţii spre casă
se duc să înveţe poezia aia pentru mâine
hahaha şi ecoul ha ha ha haaaa
BĂTRÂNII SATULUI
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
bătrânii îşi amintesc zeppelinul
bătrânii îşi amintesc radioul cu galenă
bătrânii îşi amintesc apariţia bicicletei în sat
bătrânii îşi amintesc lucrătura fină a şelarilor
bătrânii îşi amintesc şorţul de piele al fierarului ghebos
bătrânii îşi amintesc morarul îmbrăcat în pantaloni de făină
bătrânii îşi amintesc strănuturile băcanului din colţul străzii
bătrânii îşi amintesc gustul acadelei şi al roşcovei scorţoase
bătrânii îşi amintesc forma secerei şi cristalul năduşelii
bătrânii îşi amintesc jambierele jandarmului cu sprâncene stufoase
bătrânii îşi amintesc urechea tăiată a notarului cu diplomă de bacalaureat
bătrânii îşi amintesc scălămbăielile agentului C.A.M.
bătrânii îşi amintesc rotiţa brichetei făcută din cartuş
bătrânii îşi amintesc preţul exact al ţigărilor Plugar
bătrânii îşi amintesc arcul de triumf din Bucureşti
bătrânii îşi amintesc ravagiile ciunei din anul 1750
bătrânii îşi amintesc înecatul nici până azi identificat
bătrânii îşi amintesc fantasticele geruri ale bobotezei
bătrânii îşi amintesc prepeliţele iepurii berzele
bătrânii îşi amintesc întotdeuna totul
îşi amintesc mai cu seamă în zilele
când seceta roade cotoarele câmpului
CRONICĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Nimerindu-se adunaţi on jurul sticlei cu vin
îşi descriu învăţătorii din sat aşa cum erau
Unul avea un suflet bun şi nu trăgea niciodată copiii de urechi
sublocotenent de rezervă
a murit pe front în primul război
altul te punea în genunchi te bătea la fund te izbea de pereţi
fuma Naţionale una după alta
a murit de moarte naturală în ziua de Paşti
altul te punea să-i aduci găini şi urdă şi miere şi nuci
îşi lasă barbă şi era aşa şi aşa
a căzut de pe-o scară şi numaidecât a murit
altul era sever dar învaţă copiii cum arată ţara şi totodată
îi învaţă să-şi sufle nasul frumos îi îndemna
să-şi taie unghiile să-şi spele urechile
a murit bătrân într-un accident de tren şi l-au plâns
altul purta pantaloni bufanţi îi chinuia o nevastă beţivă
şi-l chinuia şi o gută
câteodată prin clasă alerga nervos după muşte
nu mai ştia cum a murit
altul era tare sărac şi nu cerea de la nimeni nimic
şi copiii îl iubeau îi ducea să culeagă flori
le citea poezii dintr-o carte cu file de iarbă
zică-se că suferea de ftizie
altul semăna la chip cu Rasputin a rămas puţin în sat
nevastă-sa avea fumuri de cucoană se mânjea cu
pudra şi umbla în mătăsuri
a murit? mai trăieşte?
altul juca domino cu notarul şi venea în clasă târziu
se acoperea cu pălărie de fetru şi era întotdeauna
vesel la violină cânta fără greş
a murit în război în ăstalalt
şi altul i-a învăţat pe săteni cum să prindă roiul de albine
cum să altoiască trandafirii i-a învăţat
şi alte lucruri utile
azi e pensionar şi umblă cu amintirea pe străzi
cam ăştia sunt toţi care au fost până la era nouă
LAUDĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Îi iubesc pe aceşti poeţi fără loc în istoriile literare
toată viaţă au fost chinuiţi de soţii cu pretenţii absurde
chinuiţi de copii cerând cu guri de broască
toată viaţa şi-au dorit o dragoste unică
toată viaţa şi-au dorit o ţigară de foi putina lavandă
şi-au dorit o clatorie măcar una singură
dicolo de orizontul satului în care slujeau
la primărie la poştă la şcoală
toată viata au trăit printre lucruri acoperite de praf
şi o Doamne nimeni nu-i îndreptăţeşte
nimeni
până şi poemul acesta de laudă
are durata unui băţ de chibrit aprins
o flacăra mică la care nu poţi descifra nimic
din sutele de mii de sonete transcrise cu cerneală violetă
şi seara citite cu glas tremurat
soţiilor absente şi cu pretenţii vechi absurde
îi iubesc pe aceşti pensionari nu mai aşteaptă gloria
aşteaptă numai vizita fiilor azi cu toţii
ingineri şi medici şi funcţionari cu mare răspundere
în birourile oraşului îndepărtat
COPIILOR
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Cândva
cândva existau abţibilduri
cândva existau bricege în formă de peşte
cândva existau soldaţi de plumb mustăcioşi
cândva existau pistoale cu dop nu cu apă ca azi
cândva existau tăbliţe cu ardezie cu limbi de burete
cândva existau călimări cu cerneală violetă şi sugative verzi
cândva existau păpuşi de turtă dulce îţi vedeai sprânceana în oglinda lor de pe piept
cândva existau zmeie de hârtie urcau spre făpturile norilor
cândva existau jocuri cu alabala portocala şi Gheorghiţă ieşea punctual la portiţă
cândva existau nişte fructe cu nume de roşcovă
cândva existau cărăbuşi existau berze şi iepuri de câmp
existau locomotive cu aburi şi sănii trase de cai
toate au intrat în burta largă a timpului
ştiu că nu mă credeţi dar eu va jur că ele existau
vă jur pe lira mea care v-a cântat de atâtea ori
vă jur şi pe iarna care întâmplător mai există
FĂRĂ TITLU
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Un centenar care plânge amintidu-şi cât de lungi şi cât de lucioase erau puştile altădată
o femeie care alungă flutrii parfumaţi din oala de lapte
un copil care azvârle şoricul din mână să poată ascultă poveştile clopotului
un alt copil care învaţă tabla înmulţirii într-un butoi dogit
o fecioară care se îmbracă lângă râu în petale de măcieş
un medic navetist care pansează piciorul unui biet carabus
un specialist local care construieşte sicrie cu motor
un nebun care întreţine o crescătorie de ciori
un crap care exersează la xilofon şi seara
joacă table cu ştiuca
o sfârlează
şi eu
în mijlocul acestui potop de simpatii
O CĂRUŢă
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
O căruţă care iese timidă în şosea
o căruţă cu puricei guiţând cu inflexiuni ameţitoare
o căruţă târând o vacă între coarnele ei doarme cocoşul din basm
o căruţă cu un sicriu aşezat în fânul de curând cosit
o căruţă cu un copil suflând în ocarina milenară
o căruţă cu cheflii şi cu instrumente muzicale specifice locului
o căruţă încărcată cu saci deasupra lor o stăncuţă îşi face de cap
o căruţă cu turbă şi cu lemne călărite de Barbă-cot
o căruţă cu un felinar cu un coviltir cu un câine
o căruţă de culoarea toamnei şi de vârsta iernii
o căruţă răguşită şi foarte somnoroasă
o căruţă întregind gravura afumată a nopţii
ÎN CURTE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Vecina oacheşă pune varză la murat în borcane acolo sub dud
soacra ei freacă vasele cu nisip e-aproape oarbă
vede totuşi cercelul stăncuţei oprită-n pridvor
pe sârmă adie chiloţi şi cămăşi indigo
ardei iute cartofi şi morcovi de-a valma
porcul râmă caută aurul din gunoi
şi câinele linge cu sfinţenie blidul gol
parfumul crizantemelor duhoarea coteţelor romanţa albinei din radio
hei pe unde mai eşti dar copilul
doarme sub ugerul caprei visează
că bate la poarta basmelor din pădure hei nu mă auzi
mai cade o gutuie pocnind pe acoperişul de tablă
Saturn se clatină se îndreaptă spre pivniţă
ţinând în mână o cheie de lut şi un tâlv
mai bărbate nu ţi-a ajuns
scârţăitul portitei
intră un sol nevăzut
aduce o scrisoare va fi citită în somn
Doamne câte mai sunt până atunci de făcut
VECINA
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Se scoală cu noaptea în cap
şi alungă regina ciorilor din nuc
alergând prin curte îi cade un ciorap
coafează pisica răstoarnă troaca porcilor
şi strănută atât de tare încât
se sperie până şi raţele
culege ştevie azi îi vin nepoţii la masă
ne întâlnim la fântână şi-i dau bună-dimineaţă
mă întreabă cât o fi ora în iad
îi spun să asculte ticăitul din stupul albinelor
pleacă bosumflată şi strănută iarăşi
strănută atât de tare încât
îmi răstoarnă gardul de piatră
OASPEŢI
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Iată-i iată-i sunt aici dumnealor orăşenii iubiţi
daţi-vă la o parte daţi-vă la o parte
au sosit lumânările panglicile bradul
au sosit mai cu seamă naşul şi naşa
priviţi minunaţi-vă:
a sosit unchiul miresei inginerul
da mână cu unchiul miresei şi el inginer
a sosit o mătuşă cu ochi de brânduşă
a sosit finul fotbalist în divizia C
a sosit finul finului fumează numai Kent
a sosit un văr poet cu versuri refuzate pe nedrept
a sosit o vară asistentă medicală
au sosit un cumnat şi o cumnată cu cercei şi inele impozante
şi au sosit şi alte rude mai puţin importante:
un ofiţer un director în haină de piele şi o casieră cu perucă
un licean cu urechi clăpăuge un activist de la cultură
un inspector financiar cu umbrelă un sudor viguros
o studentă cu cap de pomieră un filatelist un păun
un casier cu borsetă un ceferist aproape blajin
au sosit totodată treizeci şi opt de copii
care plâng care râd care cer
bun venit tuturor
iată şi lăutarii
iată şi fotograful înarmat şi cu blitz
şi-au mai sosit:
praful
vântul
incendiul
şi ploaia
PE STRADĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Pe stradă clătinări de mici tranzistoare totodată
se plimbă cravate cu insolente cozi de păun
de la casa cu numărul unu până la cimitir
e miros de pudră de ardei şi de praf duminical
moda face adevărate ravagii ţăranii
s-au obişnuit câte nu răbda ei de dragul copiilor
iată soseşte autobuzul de seară duce
drojdia bucuriei sacoşe cu sticle pui fripţi înfăşuraţi în ziare
şi după ce părinţii se retrag din staţie
firele de romaniţa adorm în liniştea idilică
pe urmele broaştelor revenite la viaţă
ÎN AUTOBUZ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
căscatul supravieţuitorilor de la nuntă
o ţigară de două zile stinsă între buze şi echipa
lăutarilor prăbuşiţi pe instrumente dezacordate demult
un veteran cu seminţe de cânepă în păr
o profesoară de gimnastică destul de simpatică
un paznic de noapte angajat la fabrica de sifon
copii în scutece să va trăiască
un paralitic şi un nas de beţiv
pantaloni evazaţi
o bluză din nylon argintiu
o pereche de mâini spălate cu odecolon
un ghiul inventat
şolduri curbate
spasme năduşeli tuse mângâieri dureri de rinichi
înghionteli să-ţi fie ruşine ba ţie
un cufăr de lemn pleacă fiul în armată
o frână pusă brusc
dovleacul turcesc cade în capul contabilului-şef
cufundat în lectură broşurii cu noi instrucţiuni
nu-i nimic se mai întâmplă
cimbru hrean usturoi şi mărar
snopi de tufănici
nuci
ţuică vişinată şi lapte de capră
serviete legate cu sfoară
sacoşe de plastic
în sfârşit se vede oraşul
vedeţi am ajuns spune veselă
raţa leşească trezită din somn
SEARĂ GLORIOASĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
La colţul străzii
dispuşi într-o formă circulară
fumează şi vorbesc vorbesc şi fumează
într-o mână un pachet cu marmeladă
pe un umăr un sac în sac o pupăză orfană
într-un buzunar o sticlă îşi scoate gâtul curioasă
într-un ziar un peşte sărat o pisică îi dă târcoale
se adaugă şi o puşcă de vânătoare astupată cu câlţi
fumează şi vorbesc vorbesc şi fumează
tund lâna neagră de pe oaia timpului
unul e slab altul e şchiop altul
e scund şi burtos altul înalt şi neras
se vede şi-un plasture adiind pe-un obraz
mai important e faptul că frumzele cad
şi acoperă cenuşile zilei
BUFETUL SEARA
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Un ţambal care nu mai seamănă cu un ţambal
un acord de romanţă urmat de o tusa-nfundata
un tranzistor cu glas de broască
un câine fără o labă un cap de berbec o găină golaşă
un şoarece cu privirea extrem de duioasă
o duzină de purici de rasă
o sacoşă cu pâine destul de uscată
un ardei arzând în sfeşnicul solniţei
o lista de preţuri verificată de câteva muşte curioase
un buzunar cu seminţe de floarea-soarelui
un pix fără pastă
un nor de fum de ţigară în care se zbate o scrumbie afumată
un văr de la oraş are brichetă cu gaz
un contabil un străin de sat un surdo-mut un brici un versificator
un tractorist (fără başca) un mincinos un gropar un boiangiu un delegat un invalid un fântânar un zootehnician un mosor un prost un cleşte un pensionar şi alte persoane de seamă
o dezbatere pe teme piscicole
şi o discuţie despre bomba cu neutroni
negări şi tot atâtea afirmări
proverbe zicători ghicitori
amintiri fără rost
un picior în fund
sughiţuri
ciupituri
leapşa
şi în faţa intrării un cal în ploaia rece de toamnă
ÎN PREAJMA BUFETULUI
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
O băltoacă de motorină pe care plutesc
pene dopuri umflate cartofi stricaţi etichete
desprinse de pe sticle de bere chibrituri arse
chiştoace de ţigară trei sau patru timbre fiscale
şi un ceainic albastru rămas fără gât
toate plutesc spre limanuri de iad
deasupra băltoacei psalmodiile unui nor de albine
REUNIUNE FAMILIALĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
cer albastru de nuanţa sticlei de sifon
sub gutuiul de curte se mănâncă febril
au venit neamurile dragi de la oraş
maşinile lor sunt expuse în faţa porţii aşa
ca vecinii să moară de ciudă
între pauzele bucăţele aşteptând să cadă pe masă
unii studiază armele secrete ale curcanului alţii
demontează cu privirile casetofonul mândria familiei
amintiri cuvenite de laudă mici viclenii
scuturat de un vânt uşor sosul galben sau roşu
curge pe cămaşa de nylon vai şi vai şi iar
amintiri cu iz de sulfină
ce mai face nepotul a ieşit din spital?
săptămâna trecută a decurs cu oarecare greutăţi
săptămâna viitoare va străluci ca un brad de crăciun
încă un pahar e destul drumul nostru e lung
cât de frumoasă e rochia ta de lame
seara coboară blajină
găinile urcă în copac înainte de-a adormi
îşi povestesc impresiile despre
aceşti vizitatori atât de minunat îmbrăcaţi
INTERIOR
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
pe amurg
din covorul atârnat pe perete
se înalţă un cocoş ancestral
cu cheia miturilor prinsă-n cioc
priveşti
şi iată nu-ţi vine să crezi
ZI SENINĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
la marginea şanţului moartea
mănâncă pâine aburindă o felie de pepene
trec în goană camioane căruţe biciclişti călăreţi
nimeni nu vede nimic nimeni
numai copiii se opresc în toiul jocului
şi se întreabă cât e ora
DISPERAT FĂRĂ PRICINĂ
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Spune: iată că nu se mai poate
apoi tacticos şi liniştit
îşi goleşte buzunarele şi aruncă în apă
ultima nucă
ultimul ban
ultima ţigară
ultimul nasture
şi la fel de liniştit si ls fel de tacticos
îşi suflă nasul şi pleacă în pădure
să joace cu vulpea o partida de şah
PICTOR FĂRĂ VOIE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
tăia nuiele în pădure
şi pastişa cântecelor păsărilor
speriat la gândul că ar putea
el însuşi să devină o pasăre
se îndrepta grăbit înspre casă
dar iată că satul lui se mutase
pe alte temelii aşadar
s-a apucat să picteze
numeroase mustăţi de mărar
ÎN SFÂRŞIT
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Până când până când se întreabă
gonind cu bicicleta frenetic -
întâlneşte o vrabie moartă
întâlneşte o seară întâlneşte
o iarnă şi o dimineaţă mijind
şi în sfârşit ajunge la mărgica albastră
pierdută în copilărie
DUPĂ PLOAIE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Unghiile fecioarei sunt acum atât de curate
şi privirile ei atat de adânci şi de tulburi încât
până şi melcul se opreşte din drumul lui spre infinit
ascultând cu coarnele infioarate
desprinderea unor funii lungi de argint
HAI S-O SERBĂM
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Această fetiţă care stă aşezată pe malul râului
visând şi leganandu-şi picioarele firave în apă
a fost cândva la oraş acolo cineva i-a dat
o smochină a uitat clădirile înalte a uitat
şi dulceaţa fructului această fetiţă care ştie
unde doarme şi unde mănâncă împăratul peştilor
această fetiţă care îşi leagănă picioarele în apă
şi-i singură în lume sub luminile vântului
hai s-o serbăm iubiţi confraţi de la clinica
scrisului nostru savant ce ziceţi?
ŞI DEODATĂ...
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Nu-şi mai vedea capul de atâtea treburi
supărat pe viaţă supărat pe el însuşi
se apucă să-şi demonteze
ceasul de mână bricheta radioul
şi deodată în camera se făcu întuneric
şi deodată
la fereastră atârnă un cocoş spânzurat
DUIOŞIE
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Deşi zăpada nu se topise de tot
o mulţime de căprioare s-au oprit în faţa trenului
vietăţile astea erau atât de speriate încât
călătorii au simţit nevoia să-şi aprindă ţigări
sau pur şi simplu să-şi comunice cu sfială vagi întâmplări de demult
CÂT DE UŞOR
Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978)
Cât de uşor i-a căzut pădurarului insigna cusută la piept
uşor ca un fulg i-a căzut
privind cum o mreană ţopăia într-un ulm
dar eu mi-am văzut de drum
căutam culori mai frumoase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu