VEŞNIC ABSENŢA
VEŞNIC PREZENŢA
POEME
PENTRU KATHARINA
"Unde eşti, ingandurato! sortită să treci
Prin timpi alături de mine, Lumina, unde eşti?
..................
Multdesfatata de rod şi grădini îmi dădeai
Povaţa bună din inima, Lumina, unde eşti?
Iarăşi mi-e inima trează, dar crudă şi rece
Mă soarbe amarnică noapte"
( Holderlin)
ÎNTRE FRAGMENTE DE VIAŢă
Ca Ulise am trecut de la o insula la alta
noaptea în fiecare pat mă îmbătam cu miere
dimineaţa în fiecare pat mă trezeam cu vin năpraznic
zile şi ani zile şi ani
şi deodată m-am văzut în oglindă
cu pavilioanele trenţuite cu etrava ciuruită de rugină
bătrân şi îngheţat am revenit
la poarta prin care am fugit în lume
când iubirea era de-abia cârlionţ de miel
am găsit poarta aplecată spre neant
pe cărare mă aştepta scheletul
unui câine îngheţat şi el
trădată făgăduita mea mireasă plecase demult
purtând pe deget alt inel
adăpostit între fragmente de viaţă
mi-am refăcut emblema coclită
aşezând sub relieful unui schelet de câine
inscripţia mea maxima culpa
aprilie 2002
NU TE VEDEAM DECÂT PE ŢINE
Nopţi încinse
petrecute în braţele unei sofiote
ale unei pariziene ale unei unguroaice
ale unei olandeze ale unei slovace
în braţele atâtor berlineze
şi atâtor şi atâtor românce
nopţi încinse în care dimineţile
scuturandu-mă de cenuşă rece
nu te vedeam decât pe ţine
crin aplecat în suavă rugăciune
aprilie-mai 2002
NIMENI NU ŞTIE
Sunt bărbatul despre care în orăşelul de câmpie
se spune că este haihui că are numeroase
relaţii cu îngerii metamorfozaţi în vrăbii
cu toţii îi admira barbă veselia şi mersul sprinten
dar nimeni nu ştie câte zile îndoliate
sunt ştanţate în inima sa
nu ştie cât de mare-i distanţadintre el şi fiinţă de la care
zilnic aşteaptă semnul mântuirii
nimeni nimeni nu ştie că bătrânul poet
care păşeşte înainte de fapt păşeşte
îndărăt mereu îndărăt în căutarea
magicului potir pierdut
mai, 2002
ÎNSERARE
Vântul iernii intră uşor pe sub uşa
îţi înveleşti picioarele în pled
fulguirile penumbrei îţi apasă pleoapele
degetul rămâne în cartea închisă
ce păsări vin dinspre sud? ce tigri
vin dinspre nord? cineva bate clapele
pianului îmbătrânit în pod visezi şi nu visezi
la capătul aleii apare fiinţă care ţi-a fost
logodnica sânii ei sunt lumina de dimineaţă
întinzi mâna spre valul ei de iasomie
şi valul se deşiră în negre fire de ani
vântul scutură coşul acoperişului nins intră
uşor pe sub uşa te trezeşte zvâcnetul
din degetul rămas în cartea închisă
ianuarie 2002
DIMINEŢI LA RÂND ZĂBOVESC...
Dimineţi la rând zăbovesc
pe treptele bisericii româno-catolice
aşteptând să iasă copila care mi-a fost
credinţă rozmarin şi speranţa
de fiecare dată apare preotul
care îmi spune că biserica-i pustie
că este timpul să văd numai sufletul
nu şi învelişul lui ce aparţine
timpului iluzoriu
mereu mă îndepărtez
urmărit de un fluture ce-mi şterge din zbor
lacrimă rămasă-n colţul ochilor
Tagebuch, 3 mai 2002
AZI NOAPTE M-AM OPRIT LA FEREASTRĂ EI
Azi noape m-am oprit la fereastră ei
voiam s-o întreb
dacă mai simtegustul apei din care am băut împreună
dacă mai simte răcoarea mărului din care am muşcat împreună
dacă mai simte cum degetele mele
îi sărutau genele de polen
un trecător întârziat m-a bătut pe umăr
şi mi-a spus: Strainule pleacă
arătătoarele ceasului tău s-au oprit
la jumătatea veacului trecut
Tagebuch, 11 aprilie 2002
LIED NEGRU
În locurile copilăriei tale
vieţuieşte strâmb un pom fără rod
în locurile copilăriei tale
cade zilnic o pasăre din zbor
în locurile copilăriei tale
timpul naşte timp devorator-
în locurile unde ne-am cunoscut
aprilie, 2002
ACEA ZI...
Acea zi în care astrele înnobilau
lumina începutului de toamna
acea zi în care trecând pe lângă fântâna
prinţului Eugen de Savoya
umbrele noastre se apropiau fără să ştim
acea zi în care ne-am spus unul altuia numele
nume azi săpate în piatra de moară a timpului
care macină grâul amintirilor
prefăcându-l în fainisuri de aur menite
să ne hrănească zilele câte rămân
mai 2002
ÎN PARCUL ROZELOR
În parcul Rozelor la ceas de seară plenar de vară
lipindu-mi buzele de pieptul ei cu bluza desfăcută
simţeam trecând prin mine
dulci înjunghieri de stele-
un vis din care
nici azi nu m-am trezit
Tagebuch, 30 mai 2002
ELEGIE
Fără harta şi busolă
caut urmele noastre în oraşul
cândva numai al nostru
traseele-s schimbate străzile
au nume cu rezonanţe duşmănoase
caut şi rătăcesc în teritorii demolate
demult e ruptă harta busola a rămas la tine
pe negândite un parfum de iasomie
stârnit de-un vânt venit din amintire
mă indruma spre locurile întâlnirilor secrete
unde azi se-mbrăţişează dezinvolt
nepoţii copiilor făcuţi de noi în vis
în timp ce aţipeam culcaţi pe spate strânşi unul lângă altul
sub cupolele de salcie pletoasă
pe malul răului care treptat
ne-a dus alintul şi anii tinereţii
spre alte ape mai adânci şi pentru totdeauna
pierdute-n pâcla deasă
mai 2002
SPUNE-MI
Unde ai fost în aceşti ani?
puieţii grădinii mele s-au făcut pomi viguroşi
dar au rodit numai omizi
unde unde ai fost aceşti ani?
eu am colindat lumea
dar m-am ales numai cu praful adunat pe ghete
unde ai fost în aceşti ani?
eu mi-am jucat la zaruri fericirea
dar parte am avut numai de numere mici
spune-mi spune-mi unde ai fost?
mai, 2002
ÎNCĂ ÎI AUD PAŞII
Încă îi aud paşii venind spre mine
paşi grăbiţi răscolind frunze uscate
spulberând zăpadă parcului măruntă-
zvonuri de-a lungul vremii
prefăcute în cristaline fulguiri de plan
Tagebuch, 28 aprilie 2002
PE O VREME RECE...
Pe o vreme rece ploioasă
din gara localităţii O.
am plecat cu un tren
care n-a ajuns niciunde
Tagebuch, 11 mai 2002
VALSAM PE O PLAJĂ PUSTIE
Petre Stoica
Valsam pe o plajă pustie
ea adolescentă în crinolină roz
eu magician în fracul tânărului Werther
când m-am aplecat să-i şoptesc la ureche
cifrul reîntoarcerii eterne
m-a trezit din vis explozia soarelui în fereastră
Tagebuch, 2 aprilie 2002
ORICÂND ŞI ORIUNDE
Petre Stoica
Te simt lângă mine când răsfoiesc o carte
dimineaţă când mă privesc în oglindă
pe inserate când ud florile din grădina
noaptea când măsor adâncimile cerului
când sunt în tren în aer sau pe mare
te simt şi în somn
de fapt te simt lângă mine oricând şi oriunde
mai, 2002
PÂNĂ LA SFÂRŞITUL SFÂRŞITULUI
Doar pentru tine mai culeg trandafiri
doar pentru tine
vechile mele iubiri sunt azi
iniţiale amestecate într-un osuar părăginit
tu rămâi până la sfârşitul sfârşitului
nobilă mea suferinţă deasemeni rămâi
cheia porţii care dă spre locul
unde timpul îmi readuce puterea
de a conjuga credinţa cu dreptatea
din trandafirii culeşi iau firul Gloria Dei
aşezându-l lângă corabia ta de hârtie
sosită în golful solitudinii mele
martie, 2002
RUGĂCIUNE, I
da-mi Doamne o zi din multele zile
când îmbrăţişaţi pe malul răului
umbrele noastre alungite pe luciul apei
se prefăceau în cohorte de nuferi
când buzele noastre străfulgerate-n sărut
împrăştiau aroma veşniciei
dă-mi o zi din multele suavele zile
când ferindu-ne de ploaia neaşteptată
găseam adăpost sub o frunză plăpândă
dă-mi Doamne o zi din multele zile
când pietrele aruncate asupra noastră
în loc de răni lăsau desene de miere
dă-mi Doamne o zi din multele zile
când eram gelos pe insesi clipele mele
de nedefinibilă fericire
ascultă-mi Doamne ruga şi apoi
azvârle-mă din nou în oceanul singurătăţii
pe care de ani şi ani navighez fără cârma
mai, 2002
VEŞNIC ABSENTĂ VEŞNIC PREZENTĂ
Îţi spun noapte bună
şi-mi spui noapte bună
dar nu te văd
mă culc în patul singurătăţii mele
prin aburi de lavandă apari în vis
te văd dar nu te aud
mă trezesc şi îţi spun bună dimineaţa
îmi răspunde vrabia rebegită din fereastră
şi asemeni ocnaşului osândit pe viaţă
care trăieşte himera eliberării
aştept scurgerea clipelor apariţia
amurgului şi răsăritul stelelor
că să-ţi spun noapte bună-
ţie veşnic absentă
ţie veşnic prezentă
mai 2002
INSULA ÎN OCEANUL NOPŢII
Insula în oceanul nopţii
inima veghează aşteaptă
potolirea valurilor
poate apare în larg
un semn luminos o mărturie
că timpul iubirii noastre
a supravieţuit naufragiului
Tagebuch, 2 iunie 2002
NIMENI NU VA ŞTI VREODATĂ
Voi pleca într-o zi pe inserate
părăsindu-mi cărţile florile puţinele obiecte
confidente-n obscuritatea singurătăţii mele
voi pleca şi nimeni nu va şti vreodată
că dintre iubirile mele măsluite sau adevărate
una singura a fost mereu
smirnă şi smochină cântecelor mele
voi pleca într-o zi pe înserate
şi nimeni nu va şti vreodată
că singură mea nemasluita iubire
a fost adolescenta cu părul împletit în două ape
de mâna mea aduse pe sănii ei modelaţi din miezuri de lumină
de fapt întreagă ei alcătuire
era arhitectură de lumina
nimeni nimeni nu va şti vreodată
iunie, 2002
LIED IREVERSIBIL
Ieri în distanţa dintre tine şi mine
adia o floare cu petale monarhice
azi în distanţa dintre tine şi mine
mai rodeşte un măr bătrân şi pieziş
mâine în distanţa dintre tine şi mine
se aşterne iarna noaptea şi tăcerea
aprilie, 2002
RUGĂCIUNE, II
Doamne chinuieşte-mă cum vrei
prefă-mi norocul în nenoroc
dulcele prefă-mi-l în amar
mersul prefă-mi-l în târât
chinuieşte-mă cum vrei
da-mi însă-n schimb
când va fi să plec în marea risipire
bucuria de-a lua sub pleoape
imaginea chipului ei de demult
mai, 2002
TESTAMENT
După definitivă mea întâlnire cu argila neantului
trimite un trandafir de hartie
vântul să mi-l aşeze pe piept
pe locul unde părul tău cândva
împrăştia mireasma de trandafir înrourat
aprilie 2002
VEŞNIC PREZENŢA
POEME
PENTRU KATHARINA
"Unde eşti, ingandurato! sortită să treci
Prin timpi alături de mine, Lumina, unde eşti?
..................
Multdesfatata de rod şi grădini îmi dădeai
Povaţa bună din inima, Lumina, unde eşti?
Iarăşi mi-e inima trează, dar crudă şi rece
Mă soarbe amarnică noapte"
( Holderlin)
ÎNTRE FRAGMENTE DE VIAŢă
Ca Ulise am trecut de la o insula la alta
noaptea în fiecare pat mă îmbătam cu miere
dimineaţa în fiecare pat mă trezeam cu vin năpraznic
zile şi ani zile şi ani
şi deodată m-am văzut în oglindă
cu pavilioanele trenţuite cu etrava ciuruită de rugină
bătrân şi îngheţat am revenit
la poarta prin care am fugit în lume
când iubirea era de-abia cârlionţ de miel
am găsit poarta aplecată spre neant
pe cărare mă aştepta scheletul
unui câine îngheţat şi el
trădată făgăduita mea mireasă plecase demult
purtând pe deget alt inel
adăpostit între fragmente de viaţă
mi-am refăcut emblema coclită
aşezând sub relieful unui schelet de câine
inscripţia mea maxima culpa
aprilie 2002
NU TE VEDEAM DECÂT PE ŢINE
Nopţi încinse
petrecute în braţele unei sofiote
ale unei pariziene ale unei unguroaice
ale unei olandeze ale unei slovace
în braţele atâtor berlineze
şi atâtor şi atâtor românce
nopţi încinse în care dimineţile
scuturandu-mă de cenuşă rece
nu te vedeam decât pe ţine
crin aplecat în suavă rugăciune
aprilie-mai 2002
NIMENI NU ŞTIE
Sunt bărbatul despre care în orăşelul de câmpie
se spune că este haihui că are numeroase
relaţii cu îngerii metamorfozaţi în vrăbii
cu toţii îi admira barbă veselia şi mersul sprinten
dar nimeni nu ştie câte zile îndoliate
sunt ştanţate în inima sa
nu ştie cât de mare-i distanţadintre el şi fiinţă de la care
zilnic aşteaptă semnul mântuirii
nimeni nimeni nu ştie că bătrânul poet
care păşeşte înainte de fapt păşeşte
îndărăt mereu îndărăt în căutarea
magicului potir pierdut
mai, 2002
ÎNSERARE
Vântul iernii intră uşor pe sub uşa
îţi înveleşti picioarele în pled
fulguirile penumbrei îţi apasă pleoapele
degetul rămâne în cartea închisă
ce păsări vin dinspre sud? ce tigri
vin dinspre nord? cineva bate clapele
pianului îmbătrânit în pod visezi şi nu visezi
la capătul aleii apare fiinţă care ţi-a fost
logodnica sânii ei sunt lumina de dimineaţă
întinzi mâna spre valul ei de iasomie
şi valul se deşiră în negre fire de ani
vântul scutură coşul acoperişului nins intră
uşor pe sub uşa te trezeşte zvâcnetul
din degetul rămas în cartea închisă
ianuarie 2002
DIMINEŢI LA RÂND ZĂBOVESC...
Dimineţi la rând zăbovesc
pe treptele bisericii româno-catolice
aşteptând să iasă copila care mi-a fost
credinţă rozmarin şi speranţa
de fiecare dată apare preotul
care îmi spune că biserica-i pustie
că este timpul să văd numai sufletul
nu şi învelişul lui ce aparţine
timpului iluzoriu
mereu mă îndepărtez
urmărit de un fluture ce-mi şterge din zbor
lacrimă rămasă-n colţul ochilor
Tagebuch, 3 mai 2002
AZI NOAPTE M-AM OPRIT LA FEREASTRĂ EI
Azi noape m-am oprit la fereastră ei
voiam s-o întreb
dacă mai simtegustul apei din care am băut împreună
dacă mai simte răcoarea mărului din care am muşcat împreună
dacă mai simte cum degetele mele
îi sărutau genele de polen
un trecător întârziat m-a bătut pe umăr
şi mi-a spus: Strainule pleacă
arătătoarele ceasului tău s-au oprit
la jumătatea veacului trecut
Tagebuch, 11 aprilie 2002
LIED NEGRU
În locurile copilăriei tale
vieţuieşte strâmb un pom fără rod
în locurile copilăriei tale
cade zilnic o pasăre din zbor
în locurile copilăriei tale
timpul naşte timp devorator-
în locurile unde ne-am cunoscut
aprilie, 2002
ACEA ZI...
Acea zi în care astrele înnobilau
lumina începutului de toamna
acea zi în care trecând pe lângă fântâna
prinţului Eugen de Savoya
umbrele noastre se apropiau fără să ştim
acea zi în care ne-am spus unul altuia numele
nume azi săpate în piatra de moară a timpului
care macină grâul amintirilor
prefăcându-l în fainisuri de aur menite
să ne hrănească zilele câte rămân
mai 2002
ÎN PARCUL ROZELOR
În parcul Rozelor la ceas de seară plenar de vară
lipindu-mi buzele de pieptul ei cu bluza desfăcută
simţeam trecând prin mine
dulci înjunghieri de stele-
un vis din care
nici azi nu m-am trezit
Tagebuch, 30 mai 2002
ELEGIE
Fără harta şi busolă
caut urmele noastre în oraşul
cândva numai al nostru
traseele-s schimbate străzile
au nume cu rezonanţe duşmănoase
caut şi rătăcesc în teritorii demolate
demult e ruptă harta busola a rămas la tine
pe negândite un parfum de iasomie
stârnit de-un vânt venit din amintire
mă indruma spre locurile întâlnirilor secrete
unde azi se-mbrăţişează dezinvolt
nepoţii copiilor făcuţi de noi în vis
în timp ce aţipeam culcaţi pe spate strânşi unul lângă altul
sub cupolele de salcie pletoasă
pe malul răului care treptat
ne-a dus alintul şi anii tinereţii
spre alte ape mai adânci şi pentru totdeauna
pierdute-n pâcla deasă
mai 2002
SPUNE-MI
Unde ai fost în aceşti ani?
puieţii grădinii mele s-au făcut pomi viguroşi
dar au rodit numai omizi
unde unde ai fost aceşti ani?
eu am colindat lumea
dar m-am ales numai cu praful adunat pe ghete
unde ai fost în aceşti ani?
eu mi-am jucat la zaruri fericirea
dar parte am avut numai de numere mici
spune-mi spune-mi unde ai fost?
mai, 2002
ÎNCĂ ÎI AUD PAŞII
Încă îi aud paşii venind spre mine
paşi grăbiţi răscolind frunze uscate
spulberând zăpadă parcului măruntă-
zvonuri de-a lungul vremii
prefăcute în cristaline fulguiri de plan
Tagebuch, 28 aprilie 2002
PE O VREME RECE...
Pe o vreme rece ploioasă
din gara localităţii O.
am plecat cu un tren
care n-a ajuns niciunde
Tagebuch, 11 mai 2002
VALSAM PE O PLAJĂ PUSTIE
Petre Stoica
Valsam pe o plajă pustie
ea adolescentă în crinolină roz
eu magician în fracul tânărului Werther
când m-am aplecat să-i şoptesc la ureche
cifrul reîntoarcerii eterne
m-a trezit din vis explozia soarelui în fereastră
Tagebuch, 2 aprilie 2002
ORICÂND ŞI ORIUNDE
Petre Stoica
Te simt lângă mine când răsfoiesc o carte
dimineaţă când mă privesc în oglindă
pe inserate când ud florile din grădina
noaptea când măsor adâncimile cerului
când sunt în tren în aer sau pe mare
te simt şi în somn
de fapt te simt lângă mine oricând şi oriunde
mai, 2002
PÂNĂ LA SFÂRŞITUL SFÂRŞITULUI
Doar pentru tine mai culeg trandafiri
doar pentru tine
vechile mele iubiri sunt azi
iniţiale amestecate într-un osuar părăginit
tu rămâi până la sfârşitul sfârşitului
nobilă mea suferinţă deasemeni rămâi
cheia porţii care dă spre locul
unde timpul îmi readuce puterea
de a conjuga credinţa cu dreptatea
din trandafirii culeşi iau firul Gloria Dei
aşezându-l lângă corabia ta de hârtie
sosită în golful solitudinii mele
martie, 2002
RUGĂCIUNE, I
da-mi Doamne o zi din multele zile
când îmbrăţişaţi pe malul răului
umbrele noastre alungite pe luciul apei
se prefăceau în cohorte de nuferi
când buzele noastre străfulgerate-n sărut
împrăştiau aroma veşniciei
dă-mi o zi din multele suavele zile
când ferindu-ne de ploaia neaşteptată
găseam adăpost sub o frunză plăpândă
dă-mi Doamne o zi din multele zile
când pietrele aruncate asupra noastră
în loc de răni lăsau desene de miere
dă-mi Doamne o zi din multele zile
când eram gelos pe insesi clipele mele
de nedefinibilă fericire
ascultă-mi Doamne ruga şi apoi
azvârle-mă din nou în oceanul singurătăţii
pe care de ani şi ani navighez fără cârma
mai, 2002
VEŞNIC ABSENTĂ VEŞNIC PREZENTĂ
Îţi spun noapte bună
şi-mi spui noapte bună
dar nu te văd
mă culc în patul singurătăţii mele
prin aburi de lavandă apari în vis
te văd dar nu te aud
mă trezesc şi îţi spun bună dimineaţa
îmi răspunde vrabia rebegită din fereastră
şi asemeni ocnaşului osândit pe viaţă
care trăieşte himera eliberării
aştept scurgerea clipelor apariţia
amurgului şi răsăritul stelelor
că să-ţi spun noapte bună-
ţie veşnic absentă
ţie veşnic prezentă
mai 2002
INSULA ÎN OCEANUL NOPŢII
Insula în oceanul nopţii
inima veghează aşteaptă
potolirea valurilor
poate apare în larg
un semn luminos o mărturie
că timpul iubirii noastre
a supravieţuit naufragiului
Tagebuch, 2 iunie 2002
NIMENI NU VA ŞTI VREODATĂ
Voi pleca într-o zi pe inserate
părăsindu-mi cărţile florile puţinele obiecte
confidente-n obscuritatea singurătăţii mele
voi pleca şi nimeni nu va şti vreodată
că dintre iubirile mele măsluite sau adevărate
una singura a fost mereu
smirnă şi smochină cântecelor mele
voi pleca într-o zi pe înserate
şi nimeni nu va şti vreodată
că singură mea nemasluita iubire
a fost adolescenta cu părul împletit în două ape
de mâna mea aduse pe sănii ei modelaţi din miezuri de lumină
de fapt întreagă ei alcătuire
era arhitectură de lumina
nimeni nimeni nu va şti vreodată
iunie, 2002
LIED IREVERSIBIL
Ieri în distanţa dintre tine şi mine
adia o floare cu petale monarhice
azi în distanţa dintre tine şi mine
mai rodeşte un măr bătrân şi pieziş
mâine în distanţa dintre tine şi mine
se aşterne iarna noaptea şi tăcerea
aprilie, 2002
RUGĂCIUNE, II
Doamne chinuieşte-mă cum vrei
prefă-mi norocul în nenoroc
dulcele prefă-mi-l în amar
mersul prefă-mi-l în târât
chinuieşte-mă cum vrei
da-mi însă-n schimb
când va fi să plec în marea risipire
bucuria de-a lua sub pleoape
imaginea chipului ei de demult
mai, 2002
TESTAMENT
După definitivă mea întâlnire cu argila neantului
trimite un trandafir de hartie
vântul să mi-l aşeze pe piept
pe locul unde părul tău cândva
împrăştia mireasma de trandafir înrourat
aprilie 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu