AUTOBIOGRAFIE
La zece ani credeam în legea preoţilor
la patrusprezece ani am trăit războiul
pe pâinea albă picurau stropi
din sângele verilor mei sfârtecati la Stalingrad
a venit pacea îmbrăcată în staniolul
unui nou război şi ranga luptei de clasa
era să-mi despice creştetul
apoi până-n decembrie 1989
am trăit fără memorie: în umbra
şobolanilor cu picioruşe de aur
acum la aproape şaizeci de ani pe care îi am
sap în piatra dura căutând izvoarele noastre secate
şi-n clipele de odihnă mi se oferă
opera lui Lenin într-o traducere nouă
ANTILIRICA
Lăcustele roşii prefăcute-n privighetori
cânta despre democraţia de tip nemaivăzut
care mărşăluieşte spre fericirea generală
călare pe broaşte mânate de bâte şi răngi
NUMAI PENTRU MORŢI
Poeme pentru femeile cu pubisul năpârlit
fericite însă că pot să-şi apere piciorul gros
pe tâmpla celui gata să-şi dea suflarea?
poeme pentru preotul care scheaună
lângă biserica dărâmată de el însuşi?
sau poeme dedicate canibalului păros
care-şi clatină bărbăţia pe cărţile Universităţii?
Lirism pentru cine?
pentru borfaşul
transformat în filozof?
Pentru şeful călăilor
care îşi primeşte acasă pensia în plic parfumat?
În nici un caz lirism pentru burţile care aşteaptă la coadă
cu o hazlie răbdare mioritică
Scriu numai pentru morţi-ei sunt singurii
care mai desluşesc ceva
BANALĂ
de atâta vreme deasupra oraşului nostru
pluteşte o duhoare pestilenţială
greu se descompune duhul tiranului!
13-15 IUNIE 1990
Doamne aceşti tineri frumoşi
răstigniţi pe târnăcoape
împreunate în formă de cruce-
în timp ce marii prelaţi
jucau zaruri îndărătul
altarelor mânjite cu bălegar.
ANTILIRICA
Nu sunteţi în Europa
mi-a spus o doamna la Viena pe data
de 15 iunie Anno Domini 1990
am plâns apoi i-am recitat
câteva poeme din Lucian Blaga
doamna a stat câteva clipe pe gânduri
şi a spus iartă-mă aţi fost în Europa
CIVILIZAŢIE ORIGINALĂ
Cizma de cauciuc numărul 50
care mi-a strivit maşina de scris
mărşăluieşte glorioasă spre cetatea
unde se preda alfabetul gângăvelii
iar fluturele este declarat duşmanul poeziei
ELEGIE
După ce şi-a pus ranga pe poliţă
acolo sub chipul noului Messia
a înghiţit din rachiul autohton
apoi s-a aruncat asupra femeii
începând să fabrice copilul
care într-o bună zi va fi şi el
bestie cu faţă umană
LINIŞTE ŞI PACE
Corbi cu ramură de măslin în cioc
ratîndu-se deasupra balconului spre care
privim înduioşaţi încheierea războiului
care a durat trei zile cât trei veacuri
în morminte este linişte şi pace
REFUZ CATEGORIC
"Se va mai putea vorbi eului profund?"
(Cesar Vallejo)
Cum să mai scrii versuri lirice
în aceste zile când tânărul martirizat
e scuipat de surori în spitale
iar adevărul este cărat la gunoi
în căruţe trase de cârtite ieşite la lumină?
versuri parfumate pentru mama
care-şi caută copilul omorât cu ranga?
metafore subtile pentru stomacul
muncitorului umplut cu discursuri?
azi versurile lirice sunt adevărate jignire
lăudat fie poemul gloduros poemul strâmb poemul orb
ca timpul prin care trecem cu picioarele retezate
PIAŢA TIEN AN MEN II
Lovită cu târnăcoape şi măcinată sub cizme de cauciuc
tânăra plăpândă noastră speranţă s-a prefăcut
în floarea neagră ce creşte ziua şi noaptea
printre lucruri împietrite peste lumânări scăzute
imensă-i floarea ce-şi are rădăcina în sângele
închegat în raiul desubtul asfaltului
LIED
Ne sorim pe o insula de beton
şi aşteptăm crocodilii
care se apropie cu pastorale
scrise pe dintîi lor şlefuiţi
în atelierele malului puturos
ELEGIE
Petre Stoica
Minciuna preotului-broască în faţă credincioşilor
minciuna ieşită din burtă grea a legiuitorului
minciuna adăpostită în vagine şi-n carii dentare
minciuna împrăştiată de urina noului filosof
minciuna înflorită pe pâinea tare că piatra
minciuna mamei a tatălui şi a copilului în faşă
minciuna lipită de picioruşele gândacilor
minciuna rostită până şi-n clipa orgasmului
Doamne mântuieşte-ne şi aruncă o bombă cosmică
peste minciuna care de zi de zi
ne roade viscerele
BULETIN METEO
(iulie 1990)
Petre Stoica
Liga femeilor la menopauza spumegând
împotriva studentelor cu pulpe fragede
pe asfaltul capitalei urmele cizmelor de cauciuc
eşarfe negre în piată Tien An Men II
cărţile Universităţii pătate de fecale şi urină
promisiuni în care se împreună broaşte râioase
înmulţirea exilaţilor înlăuntrul şi-n afara ţării
nomenclatura recitând un nou alfabet terorişti transformaţi în grădinari blajini
copii cu burta umflată de ciorbă
buruieni pe morminte anonime
teamă lacrimi ploşniţe râie sida
şi pâine uscată
starea vremii rămâne staţionară
CER SENIN
Petre Stoica
Seara stau în fotoliu şi privesc îngândurat
salturile broaştei pe ecranul televizorului
mă linişteşte doar buletinul meteorologic
care anunţă că mâine cerul rămâne senin
la fel ca-n anii trecuţi când suflam
în cimpoaiele socialismului victorios
ZIARELE
Petre Stoica
Noapte de noapte citesc ziarele
dimineaţă când mă var în aşternut
năvălesc spre mine monştrii lui Goya
SOŢIA CĂLĂULUI REACTIVAT CITEŞTE BIOGRAFII NEROMANTICE
Petre Stoica
Georg Trakl fusese declarat nebun
pe când ţinea să-şi tragă un glonte în piept
la vederea răniţilor muribunzi
pe frontul negru din Galiţia
Pe George Bacovia l-au angajat impiegat
clasa a III-a şi i se da de scris la marea clădire
dar mâna lui era făcută
să cânte la vioară în amurg violet
Cezar Vallejo murea de foame
în capitala luminilor
într-o zi de joi
când afară ploua monoton
şi versul cădea în proză
Robert Desnos a fost transportat într-un vagon de vite
mai întâi i-au smuls aripile de înger
apoi l-au aruncat în hăul crematoriului
la Terezin
Jorge Luis Borges primise titlul
de inspector "al păsărilor
comestibile din Buenos Aires"
însă moartea l-a găsit în labirintul cărţilor
Ossip Mandelştam a murit într-un gulag necunoscut
trupul sau aruncat pe gheaţa Siberiei
l-au ciugulit corbi cu stea roşie pe piept
Alungat din templul culturii
Lucian Blaga a trebuit să asiste "mut ca o lebădă"
la hăcuirea sufletului românesc
Pe Ezra Pound îl plimbau într-o colivie
pe străzile nu mai ştiu cărui oraş turistic
din Italia fotbalistică
Sfântului Vasile Voiculescu
mâna politrucului asiatic
i-a rupt cu bâta şira spinării
şi bătrânul blajin a murit făcând greva foamei
Cine or fi aceşti nătărăi?
Întreabă soţia călăului reactivat
în timp ce lasă cartea din mâna
şi soarbe cu paiul
din băutura limpede şi aromată
ca istoria secolului douăzeci
LINIŞTE ŞI PACE
Petre Stoica
Corbi cu ramură de măslin în cioc
ratîndu-se deasupra balconului spre care
privim înduioşaţi încheierea războiului
care a durat trei zile cât trei veacuri
în morminte este linişte şi pace
PERCHEZIŢIE, 1988
Petre Stoica
De când mi-aţi intrat în casă
culorile tablourilor put filele
cărţilor de poezie sunt găurite de gloanţe
toate putrezesc văzând cu ochii
pe sfintele mele icoane dansează cozi de diavol
vii în casa mea sunt numai coropişniţele
ieşite din sufletul vostru de pământ fără ţară
BANALĂ
Petre Stoica
Unde sunt profesorii de tortură? unde
preoţii cu pistoale cub sutană? unde
sunt cei care ne-au ronţăit cotoarele cărţilor?
ei există se plimbă instalaţi în blindate luxoase
şi învaţă alfabetul democraţiei pătat
de grăsimea icrelor negre ei există
pe unde trec locotenenţii morţii suavii
degetul exterminatului la Canal
îi arată dar mulţimea priveşte veselă
în timp ce aşteaptă distribuirea mălaiului
ELEGIE
Petre Stoica
Pe terezia vieţii noastre
pe-un talger stă bastonul poliţistului pe altul
se zbate aripa fericirii de mucava
bălanţa înclină în favoarea fumului dens
POEM OPTIMIST
Petre Stoica
Stau pe ţărm şi privesc prin ceaţă
nici un SOS
aud numai cântecul rechinilor care vestesc
încă un naufragiu sub pavilion românesc
POEM DE DRAGOSTE(1948)
Petre Stoica
Pentru cea care în adolescenţă purta numele
KATHE BRAUNECKER
Culcaţi în iarbă strălucitoare de la marginea oraşului
pe neaşteptate ea începea să plângă în hohote
spunea printre lacrimi tatăl meu este deportat în Rusia
ştiu dar într-o zi se va întoarce o îmbărbătăm
zâmbea înseninată şi o sărutăm şi ea îmi spune
tatăl meu s-a născut pe aceste meleaguri frumoase
apoi plângeam în hohote şi mă săruta ea
pentru o clipă astupând împreună o fântână neagră
mai târziu prefăcută într-o mare de otravă
care treptat a înghiţit o ţară întreagă
GENERALUL MORŢII
Petre Stoica
Noaptea geme şi asudă în somn
vin spre el cortegiile de schelete
de la Canal de la Aiud de la Sighet
din toată ţară prefăcută-n pivniţă de plumb
dimineaţa cineva bate sfios la uşa
e poştaşul care-i aduce pensia de merit
pentru consolidarea puterii populare
poştaşul primeşte bacşiş o gheară de corb
CANAL(1952)
Petre Stoica
Noapte cu împuşcături răzleţe
şi stele negre picurând deasupra unui trup
la care ronţăie hienele care-au supt
din ţâţa luptei de clasă
BUNICUŢUL
Petre Stoica
În tinereţe a schingiuit a împuşcat
oameni cu mâinile prinse la spate
s-a supus tuturor indicaţiilor venite de sus
acum îşi mângâie Ordinul Muncii clasa I
şi seara povesteşte nepoţilor adormiţi
despre frumoasele sale clipe de odihnă
cu votcă şi zdrăngănit de balalaică roşie
apoi aţipeşte vegheat de îngerul cu aripi de corb
FĂRĂ TITLU
Petre Stoica
Prin valuri de sange si spume de scuipături
am navigat aproape o jumătate de veac
spre limanul fericirii egalizatoare
şi iată-ne ajunşi pe o insula feerică
unde aşteptăm să ne sanctifice
monstrul marin cu chip mai uman
ANTILIRICA
Petre Stoica
De ani şi ani umblu prin zăpada înaltă
cad şi mă ridic cad şi mă ridic
trăgând după mine sania stivuită
cu osemintele ucişilor în patria ciocârliei
trag după mine istoria menită
într-o zi s-o judece o generaţie pură
pură cum a fost patria ciocârliei cândva
ELEGIE
Petre Stoica
Patruzeci şi cinci de ani mi-au ajuns
părăsit de nădejdi şi elanuri
caut o grotă în care să mor
printre păianjeni departe de semenii
care pun mercurialul înaintea decalogului
SĂ CADĂ
Petre Stoica
Să cadă uşile interzise să cadă
limbile care îndeamnă la ura oarbă
să cadă mucegaiul de pe buzele cioclului
care va promite procese şi înmormântări corecte
să cadă picioarele scoprpionului care intră în pat
tocmai când sexul iubitei se deschide ca o floare de purpură
să cadă cortina zilei putregăită
clipele ceasornicului nostru să arate
lumina altui soare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu