https://photos.google.com/u/0/album/AF1QipOqYxrEwzwnRDuCZSuvA8sxgMKcjPcJ46j8lklo
*
* *
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
S-a făcut dimineaţă şi vânătorii se întorc
de la lucrările lor sângeroase
s-a făcut dimineaţă şi un submarin atomic
a dispărut în burta peştilor
s-a făcut dimineaţă şi nimeni nu m-a decorat
s-a făcut dimineaţă şi tu te ridici din somn
ca un scafandru cu braţele pline de corali
s-a făcut dimineaţă şi dimineaţa miroase a făină
s-a făcut dimineaţă şi totuşi păianjenul nu m-a mâncat
s-a făcut dimineaţă iar moartea şi-a scos
oglinda retrovizoare
s-a făcut dimineaţă şi un cal a plecat în cer
să ne ducă basmul zilei de ieri
s-a făcut dimineaţă...
ACESTE MÂINI
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Aceste mâini care repară coarnele berbecului
aceste mâini care jupoaie un iepure
aceste mâini care dezmiardă coama calului din basm
aceste mâini scufundate adânc în lada cu făină
aceste mâini care aduc un şarpe din clocotul verde al grădinii
aceste mâini care în apă limpede îşi scot mănuşile de lut
aceste mâini care aprind o ţigară foarte ieftină
aceste mâini care înalţă din fântână cheia strămoşilor
aceste mâini care găsesc în praf un clopoţel şi un cioc de vultur
aceste mâini care îndoaie o potcoavă în formă de inima
aceste mâini care tremură pe coapsele de gresie ale femeii
aceste mâini care golesc tărâţă timpului din ceasul de perete
aceste mâini care închid ochii morţilor din fotografie
aceste mâini care arată viitoarea direcţie a vântului
aceste mâini înstelate în contextul albastru al zilei
ÎN EGALĂ MĂSURĂ
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Aş vrea să se ştie o dată pentru totdeauna
că nu doresc să-mi impun preferinţa
pentr-un anumit anotimp
mie îmi plac în egală măsură
atât albastrele mustăţi ale pândarului
cât şi straturile de pătrunjel catifelate până toamna târziu
desigur că îndrăgesc în mod deosebit
serile de iarnă când dovleacul e pus în cuptor
iar berbecul bate cu coarnele în iesle
o dată de trei şi chiar de zece ori
amintindu-ne că e timpul să mai bem un pahar
în numele dreptului sacru
de-a opta pentr-un anumit anotimp
*
* *
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Primăvara când ciocârlia îşi schimbă grijulie ciorapii
poetul toarnă în cerneală apă de ploaie
vara când iepurii suflă puternic din goarne de-argint
vănătorul trage zadarnic din pipa-i greoaie
toamna când ciorile zboară la gât cu salbe de nuci
filozoful îşi căptuşeşte melonul cu noi teorii
iarna când oile îşi pierd independenţa atât de râvnită
şoarecii danseaza polca în jurul sticlei de gin
DECIZIE
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Au început marile evenimente ale toamnei
lumea distilează rachiuri pentru botezuri şi nunţi
de pretutindeni vine mirosul bălegarului sfânt
eu m-am decis pentru lupta fără sfârşit
împotriva noilor tipuri de arme
epuizat adorm în livada mărarului
dar mânzul vecinului nechează întruna
cerând îndurare
SENIN
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
În timp ce mă ocup de recoltatul sfeclei furajere
marile cuirasate ale lumii
întreprind un fapt discutabil
dar ce pot face eu în faţa problemelor grave
ridicate de-o iarnă timpurie
nu-mi rămâne decât senin să aştept
decapitarea pe care mi-o pregăteşte somnul
dar cu puţin înainte de această transformare teribilă
îmi iau inima în dinţi
şi închid şi ultima fereastră
să va pot auzi să mă puteţi auzi
DACĂ TOTUŞI
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
lui Ion Cocora
Melancolia se învaţă în fiecare zi
dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete
ascultă zornăitul alunelor
şi recită oda transhumanţei
sau exersează vesel în vis
aria vânzătorului de păsări
dar nu ironiza niciodată înalta catedră
de la care vorbeşte cu patos
capra cu ochelari dacă totuşi
mai crezi an mecanismele vântului
seara
când trec soldaţii cântând
ÎN CIUDA FAPTULUI
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Atâta eleganţă funerară în acest anotimp
în care iepurii încep să întreprindă ceva
în ciuda faptului că tufele de măcieş
şi-au luat adio de la orişice speranţă
mai rămân să exprime silabe dătătoare de viaţă
limbile lungi ale sfeclei de zahăr
şi chiar şi petecul acesta de ziar părăsit
deasupra căruia numele tău anonim
înfloreşte ca o dragoste dulce de ţară
PREGĂTINDU-MĂ SĂ ASCULT
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Atâta timp cât lumina stăruie
pe acoperişul acesta de basm
cu arome de turtă dulce
continuă şi munca mea în grădina
mă tem însă că strigătul tău de entuziasm
o să ajungă curând până aici
şi toate vor primi dintrodată
aspectul desăvârşitei destinderi
dar eu mă voi retrage în casă
pregătindu-mă să ascult dialogul
şoarecilor cu boabele umilinţei
pregătindu-mă totodată să fiu punctual
la întâlnirea visului cu iarna
CALM
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Mustaţa ta năpârleşte într-o parte
în ciuda faptului că iarna e blândă
şi că iepurii adulmecă urmele îngerilor
hai aşadar să scoatem apă din puţ
e nevoie de-o apă limpede
pentru spălatul funinginei de pe ciocul porumbeilor călători
pentru respectarea acestei desăvârşite apropieri
e nevoie de-o apă limpede
ŞTIU
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Ştiu că spaţiul meu lăuntric e făcut
pentru experienţe mai dure
mie însă îmi place să privesc
cum norul acela atinge cu genele sale mereu umezite
copacii casele mormintele şi urmele
de argint ale oilor seara
DESEN DE COPIL
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
O prună care seamănă cu o grenadă
o libelulă care seamănă cu un bombardier
un plop care seamănă cu o rachetă
un corb care seamănă cu un mareşal
un trandafir care seamănă cu o pată de sânge
ÎNCOTRO
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Încotro merg aceste drumuri indicatoare
acoperite cu praf radioactiv
urzicile vor să moară în pace idilică
iar vulpile cântă un imn de pace
pentru adepţii scoruşelor
în rest
urmează o certitudine
cu multe litere posibile
CALIGRAFIE ÎN VIS
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Un drum care duce la tufele de maciesun drum care duce spre gura lupului
stau la marginea şanţului
nici un indicator
AŞ PUTEA
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Aş putea să vă spun şi alte lucruri dezagreabile
despre Scufiţa roşie sau chiar
despre celelalte basme cu care
va intrtineti supleţea intelectuală
prefer însă tăcerea şi bucuria pe care
mi-o oferă înotul
spre celălalt ţărm
VACANŢA
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Atîtea cioburi de sticlă în nisip
atîtea cutii de conserve pe ţărm
atîta spray şi atîtea cărţi pe cearceaf
şi nici o corabie venind dinspre Atica
NOAPTEA RĂZBOIULUI
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Dint-odată s-a răsturnat căpiţă de fan
şi pe acelaşi loc a crescut o rochie de scrum
dintr-odată norul s-a transformat într-o maşină de cusut
dintr-odată s-a auzit o trompetă şi copilului
a început să-i curgă sânge din nas
dintr-odată ai muşcat din măr şi trupul tău
s-a desfăcut într-o flacăra lungă
dintr-odată cineva a bătut cu funii în uşă
dintr-odată s-a făcut alt anotimp
dintr-odată sarea s-a îndulcit
dintr-odată camera s-a golit de aer
dintr-odată am vrut să plec
dintr-odată am rămas fără braţe
dintr-odată...
UN COPIL
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
şi pe acelaşi loc a crescut o rochie de scrum
dintr-odată norul s-a transformat într-o maşină de cusut
dintr-odată s-a auzit o trompetă şi copilului
a început să-i curgă sânge din nas
dintr-odată ai muşcat din măr şi trupul tău
s-a desfăcut într-o flacăra lungă
dintr-odată cineva a bătut cu funii în uşă
dintr-odată s-a făcut alt anotimp
dintr-odată sarea s-a îndulcit
dintr-odată camera s-a golit de aer
dintr-odată am vrut să plec
dintr-odată am rămas fără braţe
dintr-odată...
UN COPIL
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Un copil se plimbă cu o bufniţă uriaşă pe umeri
un copil încalecă smeul şi ajuns în văzduh trage norii de urechi
un copil îndreaptă săgeata către o farfurie zburătoare
un copil pe coama casei îşi scoate limba să i-o îndulcească soarele
un copil scrie cu cretă pe garduri cum o cheamă pe iubita vântului de seară
un copil deschide un tranzistoriu şi ademeneşte cu melodiile sale tâmpitele de ciori
un copil înoată voiniceşte printr-o piatră extrem de lungă
un copil striveşte sub călcâie brahile unui peşte păros
un copil o cere în căsătorie pe Scufiţa roşie
un copil îşi pune pe rană o aripă de fluture
un copil îşi pune pe rana o aripa de fluture
un copil doreşte să-i crească mustăţi ca atare îşi lipeşte o rândunică sub nas
un copil nu vrea să înveţe şi se ascunde într-un bombardon
un copil înghite din greşeală un mosor o pastilă un nasture
un copil chinuieşte pisica o chinuieşte pe bunica
un copil primeşte câteva crengi la fund
un copil fură trei patru alune americane
un copil oarecare
un copil aş vrea să mai fiu
ÎNDEMN
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
un copil încalecă smeul şi ajuns în văzduh trage norii de urechi
un copil îndreaptă săgeata către o farfurie zburătoare
un copil pe coama casei îşi scoate limba să i-o îndulcească soarele
un copil scrie cu cretă pe garduri cum o cheamă pe iubita vântului de seară
un copil deschide un tranzistoriu şi ademeneşte cu melodiile sale tâmpitele de ciori
un copil înoată voiniceşte printr-o piatră extrem de lungă
un copil striveşte sub călcâie brahile unui peşte păros
un copil o cere în căsătorie pe Scufiţa roşie
un copil îşi pune pe rană o aripă de fluture
un copil îşi pune pe rana o aripa de fluture
un copil doreşte să-i crească mustăţi ca atare îşi lipeşte o rândunică sub nas
un copil nu vrea să înveţe şi se ascunde într-un bombardon
un copil înghite din greşeală un mosor o pastilă un nasture
un copil chinuieşte pisica o chinuieşte pe bunica
un copil primeşte câteva crengi la fund
un copil fură trei patru alune americane
un copil oarecare
un copil aş vrea să mai fiu
ÎNDEMN
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Să părăsim încrederea în vanatorii de raţe sălbatice
iată-i cum seară se reîntorc ronţăind biscuiţi făinoşi
fiecare poartă pe umeri sicrie cu lacăte perfect lustruite
cu toţii sunt mari mincinoşi
se cred amirali se cred filozofi se cred dansatori de elită
cu toate că noaptea dorm lângă aceiaşi femeie cu aspect de faianţă
să părăsim încrederea în valoarea vânătorilor de raţe sălbatice
întrucât emit aceleaşi idei preconcepute
gândul noastru curat să se îndrepte mereu
spre locomotiva cu aburi care se plimbă independentă prin lume
spre ultima lampă cu petrol care visează blândeţea câmpiilor înnoptate
şi gândul nostru curat să se îndrepte
spre pânza aceea în ulei în care pâlpâie arborii
*
* *
Petre Stoica
iată-i cum seară se reîntorc ronţăind biscuiţi făinoşi
fiecare poartă pe umeri sicrie cu lacăte perfect lustruite
cu toţii sunt mari mincinoşi
se cred amirali se cred filozofi se cred dansatori de elită
cu toate că noaptea dorm lângă aceiaşi femeie cu aspect de faianţă
să părăsim încrederea în valoarea vânătorilor de raţe sălbatice
întrucât emit aceleaşi idei preconcepute
gândul noastru curat să se îndrepte mereu
spre locomotiva cu aburi care se plimbă independentă prin lume
spre ultima lampă cu petrol care visează blândeţea câmpiilor înnoptate
şi gândul nostru curat să se îndrepte
spre pânza aceea în ulei în care pâlpâie arborii
*
* *
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Cine este omul acela care se plimba cu un tigru pe acoperis?
cine este omul acela care in locul capului are un ghiveci cu muscate?
cine este omul acela care care plange in hohote pe tarmul marii inserate?
cine este omul acela care patineaza cu un sarpe infasurat in jurul gatului?
cine este omul acela care tocmai acum face galagie pe scara?
cine este omul acela care vara o spada in gura mincinosului?
cine este omul acela care asteapta o suta de ani sosirea scrisorii promise?
cine este omul acela care isi asculta simfonia neagra din stomac?
cine este omul acela care caruia scorpionul ii mananca o unghie de la picior
cine este omul acela care isi piaptana parul cu o grebla uriasa?
cine este omul acela care atarna de firul balonului transparent?
cine este omul acela care isi tatueaza pe piept o pipa si-un balaur?
cine este omul acela care mananca usturoi in timp ce se gandeste la glorie?
desigur gasiti un raspuns potrivit
in tratatele de filozofie din raftul de jos
*
* *
Petre Stoica
Cine este omul acela care se plimba cu un tigru pe acoperis?
cine este omul acela care in locul capului are un ghiveci cu muscate?
cine este omul acela care care plange in hohote pe tarmul marii inserate?
cine este omul acela care patineaza cu un sarpe infasurat in jurul gatului?
cine este omul acela care tocmai acum face galagie pe scara?
cine este omul acela care vara o spada in gura mincinosului?
cine este omul acela care asteapta o suta de ani sosirea scrisorii promise?
cine este omul acela care isi asculta simfonia neagra din stomac?
cine este omul acela care caruia scorpionul ii mananca o unghie de la picior
cine este omul acela care isi piaptana parul cu o grebla uriasa?
cine este omul acela care atarna de firul balonului transparent?
cine este omul acela care isi tatueaza pe piept o pipa si-un balaur?
cine este omul acela care mananca usturoi in timp ce se gandeste la glorie?
desigur gasiti un raspuns potrivit
in tratatele de filozofie din raftul de jos
*
* *
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Intotdeauna e bine sa ai asupra ta mai multi pitpalaci
intotdeauna e bine sa ai in portofel un rozmarin
intotdeauna e bine sa pleci cu un tren care ajunge in gradina cu laptuci
intotdeauna e bine sa intri in casa caa un fum asfixiindu-ti astefel adeversarul
intotdeauna e bine sa privesti orizontul cu oarecare neincredere
intotdeauna e bine sa te fotografiezi inainte de a te aseza la micul dejun
intotdeauna e bine sa-ti iei o rezerva de creolina in somn
intotdeauna e bine sa te gandesti la consecintele discutiei cu cioara de pe gard
intotdeauna e bine sa ai in vedere comoditatea sicriului dupa ce ai plecat
intotdeauna e bine sa tragi cu urechea la mesajele patefonului din padure
intotdeauna e bine sa porti la butoniera un iepuras cu multa experienta
intotdeauna e bine s-o asculti pe bunica
*
* *
Petre Stoica
Intotdeauna e bine sa ai asupra ta mai multi pitpalaci
intotdeauna e bine sa ai in portofel un rozmarin
intotdeauna e bine sa pleci cu un tren care ajunge in gradina cu laptuci
intotdeauna e bine sa intri in casa caa un fum asfixiindu-ti astefel adeversarul
intotdeauna e bine sa privesti orizontul cu oarecare neincredere
intotdeauna e bine sa te fotografiezi inainte de a te aseza la micul dejun
intotdeauna e bine sa-ti iei o rezerva de creolina in somn
intotdeauna e bine sa te gandesti la consecintele discutiei cu cioara de pe gard
intotdeauna e bine sa ai in vedere comoditatea sicriului dupa ce ai plecat
intotdeauna e bine sa tragi cu urechea la mesajele patefonului din padure
intotdeauna e bine sa porti la butoniera un iepuras cu multa experienta
intotdeauna e bine s-o asculti pe bunica
*
* *
Petre Stoica
din "Iepuri şi anotimpuri"(1976)
Lauda initiatilor in problemele hreanului
lauda grenadierilor pentru mustatile lor furtunoase
lauda copilasului care ne persecuta cu trompeta de tinichea
lauda celui care se logodeste cu aerul mai putin viciat
lauda celor patru anotimpuri indiscutabile
lauda celui care ma uraste cu atata patima
lauda celui care bea glicerina in loc de cerneala
lauda celui care cauta galceava intre iepuri
lauda celui care nu se teme c-ar fi magar
lauda celui care nu ividiaza valoarea cartofului
lauda celui care stie sa cante romante la vioara
lauda femeii care-si poarta mustata cu demnitate
lauda celui care a fost la Pas de Calais
lauda mosneagului care se plimba cu trotineta
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Este adevărat că istoria mai deţine anumite rezerve
este adevărat că ceaiul de sunătoare are şi el clopoţei
este adevărat că dincolo de orizont ideile au o nuanţă diferită
este adevărat că lămâia nu potoleşte euforiile ducesei
este adevărat că cine nu vorbeşte intră în conflict cu greierii
este adevărat că nu am cravaşă mă mulţumesc în schimb cu supleţea pipirigului
este adevărat că şi fantomele se gândesc la servituţile bătrâneţii
este adevărat că faimoşii cai de curse transpiră rouă de argint
este adevărat că şoarecii se încălzesc uneori la subţioara bunicii
este adevărat că bunicul mai rătăceşte uneori prin dulap
este adevărat că levănţica îndrăgeşte intimitatea rufelor
este adevărat că pălăria mea tiroleză a rămas defintiv agăţată în cuier
este adevărat că morile de vânt ne intimidează dacă nu suntem precauţi
este adevărat că mi-ar place să fiu milionar pentru a putea desbagubi flutirii de noapte
este adevărat că iarna nu e bine să umbli fără mustăţi
este adevărat că adevărul se compune
din cescute extrem de fragile
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
De altfel nici Fraţii Wright n-au avut asemenea preocupări
de altfel marile confruntări cu realitatea încep în prezenţa trandafirilor extraşi din mănuşă
de altfel velocipedul este confratele unui poet demult decăzut
de altfel felul acesta de bucate este felurit savurat
de altfel m-am întâlnit cu poezia pe o pantă abruptă
de altfel broasca-ţestoasă e-o bijuterie în palmele tale parfumate
de altfel nu sunt singurul în acest tablou atât de viu colorat
de altfel acum sunt mai batran decât anul trecut
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Ştiu că voi avea statuie cu aripi
ştiu că bicicleta e acţionată cu gaz aerian
ştiu că îngerii împăiaţi au o mare căutare
ştiu că noaptea baubau înghite copiii mincinoşi
ştiu că poemele mele ascund un sâmbure de adevăr
ştiu că şoarecii beau uneori alcool rafinat
ştiu că penele raţelor au o valoare intriseca
ştiu că înfometaţilor le place friptura în sânge
ştiu că viaţa mea e floare la ureche
şi ştiu şi mai multe
TOCMAI
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Tocmai când trebuia să speli aceşti ciorapi
tocmai când trebuia să alăptezi copilul
tocmai când trebuia să goneşti ariciul din grădină
tocmai când trebuia să-ţi sufli nasul
tocmai atunci ai început să asculţi flaşneta
pasarei îmbrăcate în frac
ODĂ ŞOPTITĂ
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Cei care se încălzesc la căldura întunericului
cei care se mulţumesc cu lumina florilor de hârtie
cei care cumpără mere ieftine
cei care muncesc în umezeala iernii
cei care se intimidează în faţa poeziei
cei care nu au mâncat niciodată vânat
cei care nu se ruşinează în faţa adevărului
cei care se scoală la cinci dimineaţa
cei care ne ţin pe umerii lor să visăm
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Duminica elevului de la şcoală profesională
duminica amantei părăsită sâmbătă seară
duminica străinului în camera de hotel
duminica robinetelor stricate
duminica oglinzilor acoperite de praf
duminica farfuriilor murdare
duminica boxerului însângerat
duminica cimitirelor însetate
duminica mucurilor de ţigară în parc
duminica trenurilor personale
duminica elefanţilor care poartă toate
duminicile în spinare
STAMPĂ VECHE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Un mort care poartă un briceag în buzunar
un mort care mănâncă seminţe de dovleac
un mort care joacă de unul singur ţintar
un mort care-şi piaptănă melcii din păr
un mort care pipăie măruntaiele timpului din orologiu
un mort care se plimbă pe o bicicletă de damă
un mort care citeşte Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor
un mort care fumează coceni de papură
un mort care tunde o oaie cu trei picioare
un mort care face scăderi şi adunări
un mort care-şi bate cuie în palmă
un mort care nu ştie că-i mort
PETAR GUDELJ
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Dar cine-i acest copil cu oase de arcaş
dar cine-i acest copil care poartă un breloc la subţiori
dar cine-i acest copil care tace jucându-ne sau spune nu şi nu biciclistului care cântă din mers
dar cine-i acest copil care tocmai străbate oceanul ca să ajungă la clipa potrivită
de unde de unde să ştiu
va trebui să citesc
pergamentul pe care l-a scris cu sare şi miere
pe vremea când era un moşneag
cu vipera pe genunchi
POEM CLASIC
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Chiar în această clipă cineva prăjeşte pâine pentru iepuri
chiar în această clipă un filozof îşi pune lipitori de import
chiar în această clipă cineva mănâncă o ureche de porc scuipandu-i cercelul de aur printre dinţi
chiar în această clipă cineva scrie pe garduri cuvinte lipsite de sens
chiar în această clipă cineva are nostalgia execuţiilor prin ştreang
chiar în această clipă pe planeta Marte izbucneşte un mare incendiu
chiar în această clipă cineva ucide un crocodil sosit în ţinută de gala
chiar în această clipă cineva inventează o bicicletă şi mai teribilă
chiar în această clipă se prăbuşeşte Turnul din Pisa
chiar în această clipă se naşte un viitor Napoleon
chiar în această clipă simt că nu mai pot suporta
ROMAN IDILIC
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
La pagina 80 cineva se prăbuşeşte cu scara şi piere în canal
la pagina 104 cineva îşi striveşte degetele în maşina de ştanţat medalii olimpice
la pagina 153 cineva îşi aruncă rivalul pe fereastră
la pagina 198 cineva îşi pofteşte prietenul în atelierele de tortură
la pagina 202 cineva cumpără oase de berbec pentru o masă aniversară
la pagina 303 cineva duce sub braţ un sicriu de copil
la pagina 309 cineva adună în ploaie chiştoace de ţigară
la pagina 447 cineva îşi scoate măseaua cu cleştele
la pagina 489 cineva umblă desculţ prin zăpadă
la pagină 501 din ultimul capitol
cineva scrie un poem despre violetele de Parma
GRAVITATE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Se spune întotdeuna acesta-i viitorul paraşutei
nu se spune niciodată acesta este viitorul prepeliţei
sau acesta e viitorul poetului
ca atare să stăm cu uşile închise
să ne punem vată în urechi
să ne punem mănuşi de azbest
şi în lungile nopţi de germinaţie
coborâti într-o pivniţă de argint
să schimbăm experienţe
ca între noi cultivatorii de varză
O CERTITUDINE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Înainte de toate va anunţ deosebit de solemn
în noaptea trecută a fost un îngheţ total
petrolierele lumii au rămas în porturi
gurile statuilor au îngheţat cu broasca discursului în gură
şi totuşi şi totuşi
un trandafir de hârtie creponată
s-a născut lângă tâmpla îndrăgostiţilor
nimeni nu poate desfiinţa melancolia nucului
nimeni nu poate tulbura limpezimea mâinilor care se caută -
dincolo de marile catastrofe
există o culoare a vinului
există o certitudine cu penaj de pasăre galbenă
CU OCHEANUL
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Păcat că această dimineaţă nu e mai limpede
ai putea urmări cu ocheanul
întâlnirea cuţitului cu găina
întâlnirea lupului cu oile
întâlnirea naufragiatului cu rechinul
întâlnirea briciului cu beregata
întâlnirea hoţului cu poliţistul
întâlnirea foamei cu omleta
întâlnirea degetului cu spinul
acolo pe pajişte
ai putea urmări
întâlnirea păpuşii cu moartea
DACĂ...
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Dacă azi ar fi o zi de joi
coţofana nu ar insista în preajma casei
rachiul nu ar avea un gust mai subtil
dovleacul ar privi cu ochi prietenoşi
lemnele s-ar aşeza singure în stivă
şobolanul ar rămâne tot şobolan
ploaia s-ar opri dintr-odată
dacă azi ar fi o zi de joi
nu m-ar durea degetul arătător
nu m-ar chinui bâzâitul muştei
nu m-aş gândi la rânjetul tău de gropar
nu m-aş impiedica de un obiect nevăzut
ploaia s-ar opri dintr-odată
dacă azi ar fi o zi de joi
s-ar termina şi secularul măcel
azi e numai azi
o simplă zi fără nume
o zi fără haine fără glas fără suflet
BULIONUL E FIERT
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Nu ne mai veghea lângă aparatul Morse
marile bătălii se amână
bulionul e fiert şi somnolează pe rafturi
dacă vrei să întreprinzi o faptă umană
ascultă paşii căluţului din stradă
fiecare are nevoie de o inimă caldă
iarna bate la uşă
zăpada va clasa amintirile tale urâte
şi somnul coboară să pună elanuri
pe mâna compunând scrisori adresate
lupilor de pe ţărm care aşteaptă
mesaje discret parfumate
ULTIMUL
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Sunt ultimul din glorioasă pleiadă
a crescătorilor de iepuri
ştiu că asta vă supără
ştiu că asta vă umple de invidie
mie nu-mi rămâne nimic de făcut
decât să scriu aceleaşi scrisori adresate
domnişoarei rozmarin fiinţei divine singurei
care crede în nemurirea mea în faptul
că într-o zi voi avea
o bicicletă şi mai frumoasă
CU PÂINEA VERDE A LUNATICILOR
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Încă dorm sunetele grele în fierul porţilor
pasărea încă îşi visează drumul albastru
eu veghez în grădina ta
mă hrănesc
cu pâinea verde a lunaticilor
şi ascult cum creşte foamea în vulpe
pe nesimţite cad în piatra ta
din piatra ta să faci din mine când vii
un mort mai frumos decât mortul de ieri
şi dintr-odată vom stă unul în faţă celuilalt
ca două cantece care se aud
ELEGIE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
De ce să se ştie
cuvintele au fost rostite solemn
înainte ca noi să pierim
în oglinda carnivora din colţ
acum
în palatele somnului se deschid petale de mac
tu eşti regina eu sunt cerşetorul rătăcit în grădină
şi albe felinare ne poartă
spre mari alfabete de piatră
descifrandu-le până când ne trezim
dar ce să se ştie
mereu şi mereu ne pândeşte primejdia
de-a crede în existenţa unei zile de luni
CINEVA
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Cineva mă priveşte dindărătul perdelelor
cineva mă priveşte prin crăpătura uşii
cineva mă priveşte din oglinda străbunicilor
dar sunt îmbrăcat într-un costum antiatomic
care mă apară de ochii aceia
plini de lirism şi de multă
chiar foarte multă înţelegere
pentru concepţia mea despre planta numită
laburnum sau altfel
ORICÂND
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Oricând cineva poate depune mărturie
asupra felului meu de-a acţiona
în grădină atât primăvara cât şi-n istoricele momente
care permit ca viaţă să decurgă normal ca de exemplu acum
când armatele mareşalului Ulise
pârjolesc o livadă la fel de frumoasă
în faţa tuturor evenimentelor ieşite din comun
mă înarmez cu experienţa grădinarului
care luptă eroic împotriva omizilor
oricând se găseşte cineva să depună mărturie
asupra faptului că înţelepciunea mea
a fost onorată solemn
cu numeroşi trandafiri
PENTRU NIMIC ÎN LUME
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Mă bucur de toate prerogativele timpului
pe mine nu mă mănâncă iepurii
pe mine nu mă adulează castorii
pe mine nu mă împuşcă poeţii
pe mine nu mă reproduc în herbare
eu sunt echivalentul unei fărâme de pâine
eu sunt o singură litera din fraza simplă a pavatorului
eu sunt o rimă pentru toate fructele umile din pădure
eu sunt o mărturie tăcută
pentru nimic în lume nu mă retrag
din grădina rezervată pentru mine
pe vremea când zeppelinul mai era o speranţă
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Eu nu scriu poeme cu arome de biscuiţi
nu scriu poeme cu substrat hegelian
nu scriu poeme despre coapsele femeilor din provincie care iubesc poezia subtilă
nu scriu poeme despre nemurire şi despre gloria celor rămaşi în beznă piramidelor
nu scriu poeme care să permită speculaţii absurde
nu scriu poeme cu rime tocite ca rotiţele din Roskoful bunicului
în orişice caz
nu scriu poeme ca să fiu adulat
eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pământ
scriu despre valoarea unui ac de cusut
scriu despre justificata foame a vulpii
scriu despre iepuri şi anotimpuri
scriu despre râia de pe limba mareşalului
scriu despre măreţia frumzelor de varză creaţă
scriu despre lucrurile moarte numai în aparenţă
scriu despre duioşia camerelor cu flori de hârtie creponată
scriu despre solniţele şi viorile din bodegile aglomerate
scriu despre puii de pisică pe care îi aruncaţi în baltă
scriu în aşa fel încât poezia să fie pusă sub semnul întrebării
scriu şi scriu
ca să-mi distrug posibilitatea de-a primi o cunună de lauri
CÂNTEC
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Când nu voi mai fi
seara priviţi-mă
în cercul de aur al pâinii
Lauda initiatilor in problemele hreanului
lauda grenadierilor pentru mustatile lor furtunoase
lauda copilasului care ne persecuta cu trompeta de tinichea
lauda celui care se logodeste cu aerul mai putin viciat
lauda celor patru anotimpuri indiscutabile
lauda celui care ma uraste cu atata patima
lauda celui care bea glicerina in loc de cerneala
lauda celui care cauta galceava intre iepuri
lauda celui care nu se teme c-ar fi magar
lauda celui care nu ividiaza valoarea cartofului
lauda celui care stie sa cante romante la vioara
lauda femeii care-si poarta mustata cu demnitate
lauda celui care a fost la Pas de Calais
lauda mosneagului care se plimba cu trotineta
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Este adevărat că istoria mai deţine anumite rezerve
este adevărat că ceaiul de sunătoare are şi el clopoţei
este adevărat că dincolo de orizont ideile au o nuanţă diferită
este adevărat că lămâia nu potoleşte euforiile ducesei
este adevărat că cine nu vorbeşte intră în conflict cu greierii
este adevărat că nu am cravaşă mă mulţumesc în schimb cu supleţea pipirigului
este adevărat că şi fantomele se gândesc la servituţile bătrâneţii
este adevărat că faimoşii cai de curse transpiră rouă de argint
este adevărat că şoarecii se încălzesc uneori la subţioara bunicii
este adevărat că bunicul mai rătăceşte uneori prin dulap
este adevărat că levănţica îndrăgeşte intimitatea rufelor
este adevărat că pălăria mea tiroleză a rămas defintiv agăţată în cuier
este adevărat că morile de vânt ne intimidează dacă nu suntem precauţi
este adevărat că mi-ar place să fiu milionar pentru a putea desbagubi flutirii de noapte
este adevărat că iarna nu e bine să umbli fără mustăţi
este adevărat că adevărul se compune
din cescute extrem de fragile
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
De altfel nici Fraţii Wright n-au avut asemenea preocupări
de altfel marile confruntări cu realitatea încep în prezenţa trandafirilor extraşi din mănuşă
de altfel velocipedul este confratele unui poet demult decăzut
de altfel felul acesta de bucate este felurit savurat
de altfel m-am întâlnit cu poezia pe o pantă abruptă
de altfel broasca-ţestoasă e-o bijuterie în palmele tale parfumate
de altfel nu sunt singurul în acest tablou atât de viu colorat
de altfel acum sunt mai batran decât anul trecut
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Ştiu că voi avea statuie cu aripi
ştiu că bicicleta e acţionată cu gaz aerian
ştiu că îngerii împăiaţi au o mare căutare
ştiu că noaptea baubau înghite copiii mincinoşi
ştiu că poemele mele ascund un sâmbure de adevăr
ştiu că şoarecii beau uneori alcool rafinat
ştiu că penele raţelor au o valoare intriseca
ştiu că înfometaţilor le place friptura în sânge
ştiu că viaţa mea e floare la ureche
şi ştiu şi mai multe
TOCMAI
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Tocmai când trebuia să speli aceşti ciorapi
tocmai când trebuia să alăptezi copilul
tocmai când trebuia să goneşti ariciul din grădină
tocmai când trebuia să-ţi sufli nasul
tocmai atunci ai început să asculţi flaşneta
pasarei îmbrăcate în frac
ODĂ ŞOPTITĂ
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Cei care se încălzesc la căldura întunericului
cei care se mulţumesc cu lumina florilor de hârtie
cei care cumpără mere ieftine
cei care muncesc în umezeala iernii
cei care se intimidează în faţa poeziei
cei care nu au mâncat niciodată vânat
cei care nu se ruşinează în faţa adevărului
cei care se scoală la cinci dimineaţa
cei care ne ţin pe umerii lor să visăm
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Duminica elevului de la şcoală profesională
duminica amantei părăsită sâmbătă seară
duminica străinului în camera de hotel
duminica robinetelor stricate
duminica oglinzilor acoperite de praf
duminica farfuriilor murdare
duminica boxerului însângerat
duminica cimitirelor însetate
duminica mucurilor de ţigară în parc
duminica trenurilor personale
duminica elefanţilor care poartă toate
duminicile în spinare
STAMPĂ VECHE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Un mort care poartă un briceag în buzunar
un mort care mănâncă seminţe de dovleac
un mort care joacă de unul singur ţintar
un mort care-şi piaptănă melcii din păr
un mort care pipăie măruntaiele timpului din orologiu
un mort care se plimbă pe o bicicletă de damă
un mort care citeşte Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor
un mort care fumează coceni de papură
un mort care tunde o oaie cu trei picioare
un mort care face scăderi şi adunări
un mort care-şi bate cuie în palmă
un mort care nu ştie că-i mort
PETAR GUDELJ
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Dar cine-i acest copil cu oase de arcaş
dar cine-i acest copil care poartă un breloc la subţiori
dar cine-i acest copil care tace jucându-ne sau spune nu şi nu biciclistului care cântă din mers
dar cine-i acest copil care tocmai străbate oceanul ca să ajungă la clipa potrivită
de unde de unde să ştiu
va trebui să citesc
pergamentul pe care l-a scris cu sare şi miere
pe vremea când era un moşneag
cu vipera pe genunchi
POEM CLASIC
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Chiar în această clipă cineva prăjeşte pâine pentru iepuri
chiar în această clipă un filozof îşi pune lipitori de import
chiar în această clipă cineva mănâncă o ureche de porc scuipandu-i cercelul de aur printre dinţi
chiar în această clipă cineva scrie pe garduri cuvinte lipsite de sens
chiar în această clipă cineva are nostalgia execuţiilor prin ştreang
chiar în această clipă pe planeta Marte izbucneşte un mare incendiu
chiar în această clipă cineva ucide un crocodil sosit în ţinută de gala
chiar în această clipă cineva inventează o bicicletă şi mai teribilă
chiar în această clipă se prăbuşeşte Turnul din Pisa
chiar în această clipă se naşte un viitor Napoleon
chiar în această clipă simt că nu mai pot suporta
ROMAN IDILIC
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
La pagina 80 cineva se prăbuşeşte cu scara şi piere în canal
la pagina 104 cineva îşi striveşte degetele în maşina de ştanţat medalii olimpice
la pagina 153 cineva îşi aruncă rivalul pe fereastră
la pagina 198 cineva îşi pofteşte prietenul în atelierele de tortură
la pagina 202 cineva cumpără oase de berbec pentru o masă aniversară
la pagina 303 cineva duce sub braţ un sicriu de copil
la pagina 309 cineva adună în ploaie chiştoace de ţigară
la pagina 447 cineva îşi scoate măseaua cu cleştele
la pagina 489 cineva umblă desculţ prin zăpadă
la pagină 501 din ultimul capitol
cineva scrie un poem despre violetele de Parma
GRAVITATE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Se spune întotdeuna acesta-i viitorul paraşutei
nu se spune niciodată acesta este viitorul prepeliţei
sau acesta e viitorul poetului
ca atare să stăm cu uşile închise
să ne punem vată în urechi
să ne punem mănuşi de azbest
şi în lungile nopţi de germinaţie
coborâti într-o pivniţă de argint
să schimbăm experienţe
ca între noi cultivatorii de varză
O CERTITUDINE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Înainte de toate va anunţ deosebit de solemn
în noaptea trecută a fost un îngheţ total
petrolierele lumii au rămas în porturi
gurile statuilor au îngheţat cu broasca discursului în gură
şi totuşi şi totuşi
un trandafir de hârtie creponată
s-a născut lângă tâmpla îndrăgostiţilor
nimeni nu poate desfiinţa melancolia nucului
nimeni nu poate tulbura limpezimea mâinilor care se caută -
dincolo de marile catastrofe
există o culoare a vinului
există o certitudine cu penaj de pasăre galbenă
CU OCHEANUL
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Păcat că această dimineaţă nu e mai limpede
ai putea urmări cu ocheanul
întâlnirea cuţitului cu găina
întâlnirea lupului cu oile
întâlnirea naufragiatului cu rechinul
întâlnirea briciului cu beregata
întâlnirea hoţului cu poliţistul
întâlnirea foamei cu omleta
întâlnirea degetului cu spinul
acolo pe pajişte
ai putea urmări
întâlnirea păpuşii cu moartea
DACĂ...
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Dacă azi ar fi o zi de joi
coţofana nu ar insista în preajma casei
rachiul nu ar avea un gust mai subtil
dovleacul ar privi cu ochi prietenoşi
lemnele s-ar aşeza singure în stivă
şobolanul ar rămâne tot şobolan
ploaia s-ar opri dintr-odată
dacă azi ar fi o zi de joi
nu m-ar durea degetul arătător
nu m-ar chinui bâzâitul muştei
nu m-aş gândi la rânjetul tău de gropar
nu m-aş impiedica de un obiect nevăzut
ploaia s-ar opri dintr-odată
dacă azi ar fi o zi de joi
s-ar termina şi secularul măcel
azi e numai azi
o simplă zi fără nume
o zi fără haine fără glas fără suflet
BULIONUL E FIERT
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Nu ne mai veghea lângă aparatul Morse
marile bătălii se amână
bulionul e fiert şi somnolează pe rafturi
dacă vrei să întreprinzi o faptă umană
ascultă paşii căluţului din stradă
fiecare are nevoie de o inimă caldă
iarna bate la uşă
zăpada va clasa amintirile tale urâte
şi somnul coboară să pună elanuri
pe mâna compunând scrisori adresate
lupilor de pe ţărm care aşteaptă
mesaje discret parfumate
ULTIMUL
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Sunt ultimul din glorioasă pleiadă
a crescătorilor de iepuri
ştiu că asta vă supără
ştiu că asta vă umple de invidie
mie nu-mi rămâne nimic de făcut
decât să scriu aceleaşi scrisori adresate
domnişoarei rozmarin fiinţei divine singurei
care crede în nemurirea mea în faptul
că într-o zi voi avea
o bicicletă şi mai frumoasă
CU PÂINEA VERDE A LUNATICILOR
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Încă dorm sunetele grele în fierul porţilor
pasărea încă îşi visează drumul albastru
eu veghez în grădina ta
mă hrănesc
cu pâinea verde a lunaticilor
şi ascult cum creşte foamea în vulpe
pe nesimţite cad în piatra ta
din piatra ta să faci din mine când vii
un mort mai frumos decât mortul de ieri
şi dintr-odată vom stă unul în faţă celuilalt
ca două cantece care se aud
ELEGIE
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
De ce să se ştie
cuvintele au fost rostite solemn
înainte ca noi să pierim
în oglinda carnivora din colţ
acum
în palatele somnului se deschid petale de mac
tu eşti regina eu sunt cerşetorul rătăcit în grădină
şi albe felinare ne poartă
spre mari alfabete de piatră
descifrandu-le până când ne trezim
dar ce să se ştie
mereu şi mereu ne pândeşte primejdia
de-a crede în existenţa unei zile de luni
CINEVA
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Cineva mă priveşte dindărătul perdelelor
cineva mă priveşte prin crăpătura uşii
cineva mă priveşte din oglinda străbunicilor
dar sunt îmbrăcat într-un costum antiatomic
care mă apară de ochii aceia
plini de lirism şi de multă
chiar foarte multă înţelegere
pentru concepţia mea despre planta numită
laburnum sau altfel
ORICÂND
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Oricând cineva poate depune mărturie
asupra felului meu de-a acţiona
în grădină atât primăvara cât şi-n istoricele momente
care permit ca viaţă să decurgă normal ca de exemplu acum
când armatele mareşalului Ulise
pârjolesc o livadă la fel de frumoasă
în faţa tuturor evenimentelor ieşite din comun
mă înarmez cu experienţa grădinarului
care luptă eroic împotriva omizilor
oricând se găseşte cineva să depună mărturie
asupra faptului că înţelepciunea mea
a fost onorată solemn
cu numeroşi trandafiri
PENTRU NIMIC ÎN LUME
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Mă bucur de toate prerogativele timpului
pe mine nu mă mănâncă iepurii
pe mine nu mă adulează castorii
pe mine nu mă împuşcă poeţii
pe mine nu mă reproduc în herbare
eu sunt echivalentul unei fărâme de pâine
eu sunt o singură litera din fraza simplă a pavatorului
eu sunt o rimă pentru toate fructele umile din pădure
eu sunt o mărturie tăcută
pentru nimic în lume nu mă retrag
din grădina rezervată pentru mine
pe vremea când zeppelinul mai era o speranţă
*
* *
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Eu nu scriu poeme cu arome de biscuiţi
nu scriu poeme cu substrat hegelian
nu scriu poeme despre coapsele femeilor din provincie care iubesc poezia subtilă
nu scriu poeme despre nemurire şi despre gloria celor rămaşi în beznă piramidelor
nu scriu poeme care să permită speculaţii absurde
nu scriu poeme cu rime tocite ca rotiţele din Roskoful bunicului
în orişice caz
nu scriu poeme ca să fiu adulat
eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pământ
scriu despre valoarea unui ac de cusut
scriu despre justificata foame a vulpii
scriu despre iepuri şi anotimpuri
scriu despre râia de pe limba mareşalului
scriu despre măreţia frumzelor de varză creaţă
scriu despre lucrurile moarte numai în aparenţă
scriu despre duioşia camerelor cu flori de hârtie creponată
scriu despre solniţele şi viorile din bodegile aglomerate
scriu despre puii de pisică pe care îi aruncaţi în baltă
scriu în aşa fel încât poezia să fie pusă sub semnul întrebării
scriu şi scriu
ca să-mi distrug posibilitatea de-a primi o cunună de lauri
CÂNTEC
Petre Stoica din "Iepuri şi anotimpuri"((1976)
Când nu voi mai fi
seara priviţi-mă
în cercul de aur al pâinii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu