BUCATARIA
în orsice caz
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
în orsice caz
poate că după-amiaza e mai geroasă decât ni se pare
cu degetele însorite ne oferă primele seminţe
care cad molcom din păstăile salcâmilor
ar trebui să le păstrăm în sicrie de cărţi
să reapară viaţa printre ideile moarte
în orsice caz rufele atârnate în curte
sunt steguleţele unei corăbii plutind
prin atâtea vise îţi vine să urli când vezi
copilul scărpinându-şi urechea absent
acum când seminţele cad generoase acum
când poţi pleca oriunde pe corabia
alcătuită din nimicurile frumoase
ale toamnei şi fără catarg
în haine de miere
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Dar cine înţelege această melancolie şi această
lentă moarte purtată pe aripi de albine
perdele arse de soare cuvinte uscate pe gură
numai bucătăria vorbeşte bolborosind din cazanele
cu lave de fructe iată acum şi sanctuarele
împodobite cu sticle de bulion cununile de mărar
adie pe fruntea zilei mereu mai aplecate în timp
ce mâna opreşte în aer e-o pasăre lovită dar
cine înţelege această melancolie în haine de miere
şi nume crescând din literele morţii tăiate
cu răbdarea anului
din bucătăria noastră
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Iubito din bucătăria noastră dispare treptat
mirosul metafizic al legumelor însăşi perdeaua
asista atentă la transformările umbrelor calme
persista pretutindeni un gust de sare umedă
şi întunecă pâinea frumoasă a zilelor
iar peştele verii boleşte în fântâna din cer
auzi cum clopoţeii de lemn pe sfori de vânt
anunţă o trecere şi mai adâncă? dispare treptat
urma de argint a păianjenului de pe tavan roagă-te
îngerului închis în gutuie să nu ne lase cumva
în frigul din somn despărţiţi
un duh auriu
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
E zgomotul stins al ultimilor păstăi căzând pe cărări
un duh auriu se ridică în urma ta şi piere umil
cu soarele decapitat în depărtate fântâni
şi odată cu înserarea pasul apasă tăcerea
dar mâine voi auzi o linişte şi mai adâncă:
tăcerea de pe pleoapele tale-ntre care
va plana prin nopţile iernii
o umbră de pasăre cu nume duios de argint
amintiri cu smochine
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Şi iată vine iarna şi fulgi de angora se aştern
pe ultimile crinzanteme se astern pe cutiile de conserve
de la marginea oraşului îngroapă terasamentele vesele
nici un tren nu mai goneşte spre mare nici un scaiete
nu mai înfloreşte regal printre cioburi de sticlă
ascultăm monologul corbului din coşul cu embleme de ghiaţă
sau gândurile noastre rimează amintiri cu smochine
şi cu roşcove pâinea sfântului Petru cum se mai spune
şi iată vine iarna şi mâna ta întinsă spre mine
e plină de cuminţenia somnului
spre ore festive
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Petre Stoica
Nu ştiu dacă scrie în ziarele cartierului prin vecini
mâine va fi botez cu nume de zăpadă moale şi cetină
cuţitele se avăntă în carnea roză din maşina de tocat
ies viermişorii tubulari aşteptând întâlnirea decisivă cu piperul şi sarea
în orişice caz cuptorul e-un altar încărcat de arome
aripi îi cresc copilului în coconul de scutece vai
să nu zboare cumva bunicul păzeşte damigeana gustă puţin
mătuşa se închină la minunile zahărului
linge cu fervoare cratiţa sarbatoarei albastră
mâine fotograful va umple încă o filă în albumul
familiei sicriul acela mic din antreu secta
soarecilor adepte ale hârtiei durabile
elegie
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
E ora de calm după truda guralivelor piuliţe
ruginitele râşnite de cafea şi piper după
spălatul vaselor ce lunecă printre degete
asemenea peştilor în apa mâloasă
tac copiii vecinului orbecăiesc în jurul
fântânii astupate cu rădăcini de beton
femeile s-au culcat dorm în furouri molatice
şi umbrele trec peste buzele visând sărutări
dar speriaţi de calmul obiectelor
bărbaţii au fugit pe stadioanele cu prospeţime de mări
inutil: în geam soarele vibrează cu aripi de viespi
vesteşte inevitabila ploaie inevitabila seară
când peste insula zilei se sparg
valulurile întâmplărilor fără memorie
ce glas îmi spune: rămâne totuşi nisipul
în dinţi rămâne totuşi spuma furtunii
în inima
ignoranţă
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
ruginitele râşnite de cafea şi piper după
spălatul vaselor ce lunecă printre degete
asemenea peştilor în apa mâloasă
tac copiii vecinului orbecăiesc în jurul
fântânii astupate cu rădăcini de beton
femeile s-au culcat dorm în furouri molatice
şi umbrele trec peste buzele visând sărutări
dar speriaţi de calmul obiectelor
bărbaţii au fugit pe stadioanele cu prospeţime de mări
inutil: în geam soarele vibrează cu aripi de viespi
vesteşte inevitabila ploaie inevitabila seară
când peste insula zilei se sparg
valulurile întâmplărilor fără memorie
ce glas îmi spune: rămâne totuşi nisipul
în dinţi rămâne totuşi spuma furtunii
în inima
ignoranţă
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Femeia opulentă din coridor îngână romanţe
cum de nu se vede viespea lipită de obrazul copilului
care mănâncă hulpav dulce prăjituri cu nuci
prea multă ignoranţă în această după-amiază
cu miros de baltă şi prune fermentate
sânii femeii sunt parcă şi mai umflati
dar brusc maşina de călcat se răzbună
îşi deschide aripile şi depune ouă de jar
acolo în biblioteca porumbeilor
în această după-amiază fără nume în calendar
după această linişte
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
cum de nu se vede viespea lipită de obrazul copilului
care mănâncă hulpav dulce prăjituri cu nuci
prea multă ignoranţă în această după-amiază
cu miros de baltă şi prune fermentate
sânii femeii sunt parcă şi mai umflati
dar brusc maşina de călcat se răzbună
îşi deschide aripile şi depune ouă de jar
acolo în biblioteca porumbeilor
în această după-amiază fără nume în calendar
după această linişte
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
A trecut şi acceleratul de seară din urmă
priveşte lung groparul cu o singură aripă
înmormântase oaia soarelui bearcă
după această linişte oarecum invocată
umbra unei frunţi se retrage de pe glaful
cu asparagus şi două borcane cu vişine
hainele curg de pe trup indolente şi grele
dar copiii spun noapte-bună cojilor de pepene
mirele beznei păianjenul se furiseaza îndărătul
dulapului se însoară cu verişoarele prafului
vor naşte o spaimă pe şapte picioare
şi gesturile voastre pier în oglindă
frunze desprinse multe amintiri de rugină
durere
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
A încetat şi zgomotul piuliţei zgomotul acestui
clopot afurisit din biserica bietei gospodine
lingurile tigăile s-au înecat în balta chiuvetei
pe faţa de masă pluteşte duh de sosuri din timpuri
uitate iar luna pune aura gândacului negru
încremenit pe făraş acest tron al gunoiului
în timp ce gospodina doarme goneşte
pe un căluţ de cartof
dimineaţa
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Cu sunete dulci cad resturile din găleată
de gunoi va trece coţofana să vadă
ceainicul aşteaptă nostalgic şuieră curând
cu silabe fierbinţi şi grăbite nu eşti pieptănată
îi spune femeii musca din fereastră nu-i nimic
mai târziu probabil duminică înainte de prânz iată
aluatul creşte cu toate surprizele dimineţii
nu mai sunt singură prin vecini se dezlănţuie
clămpănitul tocătorului e-o casapeala măruntă
apoi vin imnurile radioului cresc din beton
odată cu soarele mugind în fereastră
azi scrie în horoscop spălatul rufelor ceapă
şi scurtă plimbare la cimitir cu fluturii
odă
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Degetele tale care curăţă cartofii
degetele tale care despică scoicile tăioase
degetele tale care toacă mărarul şi ceapa
degetele tale care spală sângele de pe carne
degetele tale care scot petele de cerneală
degetele tale care pansează o rana adâncă
degetele tale care şterg lacrimile
degetele tale pe care le sărută luna când dormi
degetele tale - zece flecarui
o mie de călătorii
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Floare cu cinci petale de sidef
mâna ta se dezghioacă din somn
şi taie pâinea
descoperă taina uleiului
sfinţeşte lumina din sare
o mie de călătorii mărunte
se nasc sub mâna ta
sub fruntea ta -
dimineaţă
în golful cu miros de mărar
marţi
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Mulţumesc am avut un somn liniştit după spornica
trudă de ieri şi eu am dormit liniştit mulţumesc
cum vi s-a părut serialul de-aseară în orişice caz
televizorul e-un altar te închini în faţa lui şi sufletul
intră de-a dreptul în rai brusc antilopele vesele
încep să mitralieze la maşina de scris împroşcă puncte şi virgule
soarele cade perpendicular pe coapse cu miez de castane
afară autobuzele cară ultimul ecou al vocilor noastre
cară umbre paporniţe burduşite cu salată verde şi hrean
în biroul răcoros câte-o vrabie cade în călimară
şi frunzele deraiază de pe hârtie cu toate acestea sfânta zi de marţi
goneşte cu viteză spre oceanul problemelor grave
mulţumesc mulţumesc bună-ziua şi nu uitaţi
să va puneţi în condica de prezenţa laleaua
după arat secerat vânturat se impune
lectura ziarului(rubrica de vânzări-cumpărări şi decese)
poate faceţi o plimbare pe lac barca aşteaptă
sub salcie de un secol se pare
joi
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
priveşte lung groparul cu o singură aripă
înmormântase oaia soarelui bearcă
după această linişte oarecum invocată
umbra unei frunţi se retrage de pe glaful
cu asparagus şi două borcane cu vişine
hainele curg de pe trup indolente şi grele
dar copiii spun noapte-bună cojilor de pepene
mirele beznei păianjenul se furiseaza îndărătul
dulapului se însoară cu verişoarele prafului
vor naşte o spaimă pe şapte picioare
şi gesturile voastre pier în oglindă
frunze desprinse multe amintiri de rugină
durere
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
A încetat şi zgomotul piuliţei zgomotul acestui
clopot afurisit din biserica bietei gospodine
lingurile tigăile s-au înecat în balta chiuvetei
pe faţa de masă pluteşte duh de sosuri din timpuri
uitate iar luna pune aura gândacului negru
încremenit pe făraş acest tron al gunoiului
în timp ce gospodina doarme goneşte
pe un căluţ de cartof
dimineaţa
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Cu sunete dulci cad resturile din găleată
de gunoi va trece coţofana să vadă
ceainicul aşteaptă nostalgic şuieră curând
cu silabe fierbinţi şi grăbite nu eşti pieptănată
îi spune femeii musca din fereastră nu-i nimic
mai târziu probabil duminică înainte de prânz iată
aluatul creşte cu toate surprizele dimineţii
nu mai sunt singură prin vecini se dezlănţuie
clămpănitul tocătorului e-o casapeala măruntă
apoi vin imnurile radioului cresc din beton
odată cu soarele mugind în fereastră
azi scrie în horoscop spălatul rufelor ceapă
şi scurtă plimbare la cimitir cu fluturii
odă
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Degetele tale care curăţă cartofii
degetele tale care despică scoicile tăioase
degetele tale care toacă mărarul şi ceapa
degetele tale care spală sângele de pe carne
degetele tale care scot petele de cerneală
degetele tale care pansează o rana adâncă
degetele tale care şterg lacrimile
degetele tale pe care le sărută luna când dormi
degetele tale - zece flecarui
o mie de călătorii
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Floare cu cinci petale de sidef
mâna ta se dezghioacă din somn
şi taie pâinea
descoperă taina uleiului
sfinţeşte lumina din sare
o mie de călătorii mărunte
se nasc sub mâna ta
sub fruntea ta -
dimineaţă
în golful cu miros de mărar
marţi
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Mulţumesc am avut un somn liniştit după spornica
trudă de ieri şi eu am dormit liniştit mulţumesc
cum vi s-a părut serialul de-aseară în orişice caz
televizorul e-un altar te închini în faţa lui şi sufletul
intră de-a dreptul în rai brusc antilopele vesele
încep să mitralieze la maşina de scris împroşcă puncte şi virgule
soarele cade perpendicular pe coapse cu miez de castane
afară autobuzele cară ultimul ecou al vocilor noastre
cară umbre paporniţe burduşite cu salată verde şi hrean
în biroul răcoros câte-o vrabie cade în călimară
şi frunzele deraiază de pe hârtie cu toate acestea sfânta zi de marţi
goneşte cu viteză spre oceanul problemelor grave
mulţumesc mulţumesc bună-ziua şi nu uitaţi
să va puneţi în condica de prezenţa laleaua
după arat secerat vânturat se impune
lectura ziarului(rubrica de vânzări-cumpărări şi decese)
poate faceţi o plimbare pe lac barca aşteaptă
sub salcie de un secol se pare
joi
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Ţărmul e încă foarte depărtat şi totuşi
azi avem la masă vânat şi compot de cireşe
viaţa ascunde pururi resurse bogate aşadar
săptămâna se scaldă în raze calde de soare
lipită de frunza de dafin limba rosteşte
o mică rugăciune draga mea mă mai iubeşti?
dar
să nu uităm
după-masă se transmite un meci de fotbal
după-masă căutăm pantoful cenuşăresei
după-masă cumpărăm un aspirator în rate
după-masă va muri mătuşa ai comandat coroana?
panglica să fie albastră sau mov
după-masă avem ora fixată la policlinică
dacă ne rămâne timp probabil ne rămâne
înainte de culcare vom legăna un vis
un vis în numele
copilului cu numele încă neaflat
sâmbătă
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
azi avem la masă vânat şi compot de cireşe
viaţa ascunde pururi resurse bogate aşadar
săptămâna se scaldă în raze calde de soare
lipită de frunza de dafin limba rosteşte
o mică rugăciune draga mea mă mai iubeşti?
dar
să nu uităm
după-masă se transmite un meci de fotbal
după-masă căutăm pantoful cenuşăresei
după-masă cumpărăm un aspirator în rate
după-masă va muri mătuşa ai comandat coroana?
panglica să fie albastră sau mov
după-masă avem ora fixată la policlinică
dacă ne rămâne timp probabil ne rămâne
înainte de culcare vom legăna un vis
un vis în numele
copilului cu numele încă neaflat
sâmbătă
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
În sfârşit închideţi sertarul sicriul cu petalele
săptămânii răposate rămâne pe masa molatică
sugativa îmbibată de familiara licoare albastră
indigoul vă multiplicase răsufletul de o mie de ori
din depărtare adie miros de varză de cimbru de peşte
tramvaiul va duce spre grădinile după-amiezii cu pitici şi flori de hârtie cerată
veţi ieşi imperial în balcon acolo va salută
cactusul capul acela hirsut bună-ziua vă spune
vecinul care râde în acelaşi ritm cu sirena de pe pieptul tatuat în Argentina
ce noutăţi avem în cartier cine se însoară cine-i
pe moarte răspunde o scamă adusă de vânt
şi fruntea cade pe tabla de şah somnul
mutase decisiv regina sa neagră
duminică
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
săptămânii răposate rămâne pe masa molatică
sugativa îmbibată de familiara licoare albastră
indigoul vă multiplicase răsufletul de o mie de ori
din depărtare adie miros de varză de cimbru de peşte
tramvaiul va duce spre grădinile după-amiezii cu pitici şi flori de hârtie cerată
veţi ieşi imperial în balcon acolo va salută
cactusul capul acela hirsut bună-ziua vă spune
vecinul care râde în acelaşi ritm cu sirena de pe pieptul tatuat în Argentina
ce noutăţi avem în cartier cine se însoară cine-i
pe moarte răspunde o scamă adusă de vânt
şi fruntea cade pe tabla de şah somnul
mutase decisiv regina sa neagră
duminică
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Ziua se aprinde ziua se stinge
rămâne un băţ de chibrit
umed
în amintirea vântului noaptea
săptămâna
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
rămâne un băţ de chibrit
umed
în amintirea vântului noaptea
săptămâna
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Luni s-a născut copilul nostru visat
marţi s-a spart oglinda veche din hol
miercuri ne-a vizitat bunica(i-am cumpărat sirocol)
joi am făcut aprovizionări de iarnă
vineri ne-am gripat cu toţii
sâmbătă ne-am descălţat
duminică am primenit aşternutul canarului
luni ne-am schimbat cămaşa
şi veseli ne-am căţărat
pe acelaşi
carusel familiar
zi aproape senină
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Privirea caută zadarnic spre cer berzele nu mai vin
perdelele se încurcă în părul vântului cald şi cineva
bate cu năvalnică ură covoarele pline încă de iarnă
din sertare zboară panglici nasturi chitanţe şi chei
care nu mai deschid niciodată nimic
şi după această asanare aparent inutilă
bucătăriile pleacă să cumpere ulei de porumb
şi pampoane de pătrunjel sau capete de păpuşi
cu nume banal de ridichi
revenind bucătăriile vor alăpta vor şterge fluturii galbeni
de pe creştetul copiilor
în cartierul nostru atât de modern are şi betonul o inimă
iată bunăoară smeul de hârtie duce spre cerul poluat
mesaje colorate pentru Albă-că-Zăpada dispărută şi ea
odată cu berzele
bine că există bobinocarii Gabrielei ies din cufere tainice
şi dacă apreciezi cum se cuvine duioşiile îi poţi auzi
cântând din Mundharmonika pe ei pistruiaţii riscării
vine oricum şi pe aici primăvara vine gâfâind
din plămânii plini de ciment
dacă apreciezi cum se cuvine duioşiile
supravieţuieşti şi în cartierul modern
SUFLETUL OBIECTELOR
pe-o vreme cu ritmuri de ploaie
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Aţi intrat chiar acum în cămară
căutaţi un obiect părăsit în urmă cu ani
va scrutează brusc cineva din penumbră
e numai un craniu galben blândă gutuie
poate va bântuie o amintire totu-i posibil
pe-o vreme cu ritmuri de ploaie fără-ndoială
bătătorul de covoare în ajunul sărbătorilor mari
e tridentul unui zeu pe oceane de praf vai
obiectul căutat a ieşit prin urechea memoriei
doar sufletul lui mai pluteşte îndărătul
borcanelor cu priviri impasibile totu-i
posibil pe-o vreme cu ritmuri de ploaie
spune însăşi gărgăriţa diafan exilată
în săculeţul acesta cu boabe de mazăre
foarte somnoroşi
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Ştiu bine că nu mă înşeală educaţia estetică:
acolo pe cerul întunecat al dulapului
păianjeni foarte somnoroşi scârbe păroase
citesc ziare vechi două-trei le-ajung
pentru-o noapte din atâta trudă numai
ies fire plase viclene sau pânze acoperind
ultimul strop de lumină furişată
în cearcănul îngerului de ghips de fapt
singura fiinţă vie printre atâţia morţi
care totuşi umblă fac mulţi copii
şi mănâncă fructe ieftine
şi cum să nu crezi melancolia gramofonului?
maşina de călcat
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Oare când a eşuat această navă spuneţi-mi
încă i se vede capul de cocoş de la prora
era o maşină de călcat alimentată cu jar
trecea imperială pe marea rufelor albă
pavilionul cu volănaşe adia în briza venind
din grădina mătasea valsa cu libelula-n veranda
nimic nu sugera furtunile modei din zare
când eşuase nava când o aruncase-n ungher
talazul vieţii tace amiralul beznei păianjenul
şi maşina de călcat se scufundă încet
în adâncimile de rugină în memoria timpului
discret absorbindu-ne
gramofonul
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Ascultăm melodiile de la nuntă gambetei
cu rochia de argint
a tangoului
în zadar mă întrebaţi
de fapt Argentina există numai aici
în sufletul acului de pe disc
şi dacă închideţi ochii
chiar va rog
puteţi asculta din nou
fanfara cântând
sub ghirlande
va amintiţi?
cum să nu
deşi pe atunci
eraţi încă foarte bătrâni
dialectica
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972
marţi s-a spart oglinda veche din hol
miercuri ne-a vizitat bunica(i-am cumpărat sirocol)
joi am făcut aprovizionări de iarnă
vineri ne-am gripat cu toţii
sâmbătă ne-am descălţat
duminică am primenit aşternutul canarului
luni ne-am schimbat cămaşa
şi veseli ne-am căţărat
pe acelaşi
carusel familiar
zi aproape senină
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Privirea caută zadarnic spre cer berzele nu mai vin
perdelele se încurcă în părul vântului cald şi cineva
bate cu năvalnică ură covoarele pline încă de iarnă
din sertare zboară panglici nasturi chitanţe şi chei
care nu mai deschid niciodată nimic
şi după această asanare aparent inutilă
bucătăriile pleacă să cumpere ulei de porumb
şi pampoane de pătrunjel sau capete de păpuşi
cu nume banal de ridichi
revenind bucătăriile vor alăpta vor şterge fluturii galbeni
de pe creştetul copiilor
în cartierul nostru atât de modern are şi betonul o inimă
iată bunăoară smeul de hârtie duce spre cerul poluat
mesaje colorate pentru Albă-că-Zăpada dispărută şi ea
odată cu berzele
bine că există bobinocarii Gabrielei ies din cufere tainice
şi dacă apreciezi cum se cuvine duioşiile îi poţi auzi
cântând din Mundharmonika pe ei pistruiaţii riscării
vine oricum şi pe aici primăvara vine gâfâind
din plămânii plini de ciment
dacă apreciezi cum se cuvine duioşiile
supravieţuieşti şi în cartierul modern
SUFLETUL OBIECTELOR
pe-o vreme cu ritmuri de ploaie
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Aţi intrat chiar acum în cămară
căutaţi un obiect părăsit în urmă cu ani
va scrutează brusc cineva din penumbră
e numai un craniu galben blândă gutuie
poate va bântuie o amintire totu-i posibil
pe-o vreme cu ritmuri de ploaie fără-ndoială
bătătorul de covoare în ajunul sărbătorilor mari
e tridentul unui zeu pe oceane de praf vai
obiectul căutat a ieşit prin urechea memoriei
doar sufletul lui mai pluteşte îndărătul
borcanelor cu priviri impasibile totu-i
posibil pe-o vreme cu ritmuri de ploaie
spune însăşi gărgăriţa diafan exilată
în săculeţul acesta cu boabe de mazăre
foarte somnoroşi
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Ştiu bine că nu mă înşeală educaţia estetică:
acolo pe cerul întunecat al dulapului
păianjeni foarte somnoroşi scârbe păroase
citesc ziare vechi două-trei le-ajung
pentru-o noapte din atâta trudă numai
ies fire plase viclene sau pânze acoperind
ultimul strop de lumină furişată
în cearcănul îngerului de ghips de fapt
singura fiinţă vie printre atâţia morţi
care totuşi umblă fac mulţi copii
şi mănâncă fructe ieftine
şi cum să nu crezi melancolia gramofonului?
maşina de călcat
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Oare când a eşuat această navă spuneţi-mi
încă i se vede capul de cocoş de la prora
era o maşină de călcat alimentată cu jar
trecea imperială pe marea rufelor albă
pavilionul cu volănaşe adia în briza venind
din grădina mătasea valsa cu libelula-n veranda
nimic nu sugera furtunile modei din zare
când eşuase nava când o aruncase-n ungher
talazul vieţii tace amiralul beznei păianjenul
şi maşina de călcat se scufundă încet
în adâncimile de rugină în memoria timpului
discret absorbindu-ne
gramofonul
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Ascultăm melodiile de la nuntă gambetei
cu rochia de argint
a tangoului
în zadar mă întrebaţi
de fapt Argentina există numai aici
în sufletul acului de pe disc
şi dacă închideţi ochii
chiar va rog
puteţi asculta din nou
fanfara cântând
sub ghirlande
va amintiţi?
cum să nu
deşi pe atunci
eraţi încă foarte bătrâni
dialectica
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972
Lui Gheorghe Grigurcu
Amintiţi-vă pe vremea aceea se purta canotieră
au trecut însă câteva veacuri subtile şi totuşi
în podul casei domneşte o dezordine decentă
nu i se poate reproşa nimic liliacului faptul
că atârnă ca o zdreanţă putredă nici patefonului
nu i se poate şterge dintr-o dată patima blazării moderne
şi obiectele pier au şi ele o geografie interioară
parcursă de cariile impulsionate de setea cunoaşterii
când ele mor din pricina modei mâna dumneavostră
le depune în cripta din podul casei şi vine
îngerul un porumbel care vegheaza deasupra
spre deosebire de oameni obiectele uneori reînvie
când bunica îndrăgeşte cuvântul majolica să zicem
obiectul din vitrină
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Amintiţi-vă pe vremea aceea se purta canotieră
au trecut însă câteva veacuri subtile şi totuşi
în podul casei domneşte o dezordine decentă
nu i se poate reproşa nimic liliacului faptul
că atârnă ca o zdreanţă putredă nici patefonului
nu i se poate şterge dintr-o dată patima blazării moderne
şi obiectele pier au şi ele o geografie interioară
parcursă de cariile impulsionate de setea cunoaşterii
când ele mor din pricina modei mâna dumneavostră
le depune în cripta din podul casei şi vine
îngerul un porumbel care vegheaza deasupra
spre deosebire de oameni obiectele uneori reînvie
când bunica îndrăgeşte cuvântul majolica să zicem
obiectul din vitrină
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Obiectul acela din vitrină te priveşte
te priveşte dimineaţa şi seara şi noaptea
te vede scalambaindu-te-n oglindă
te vede dansând de unul singur
te vede cum înfuleci pâine fructe raci ţigări vitamine
te vede ieşind din somn cu părul plin de pene
te vede strănutând cu patos
te vede cum te scarpini în nas
te vede căscând melancolic
te vede murind
obiectul acela din vitrină
fiinţa aceea de ceramică ieftină
scârba aceea te vede
damigeana
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
te priveşte dimineaţa şi seara şi noaptea
te vede scalambaindu-te-n oglindă
te vede dansând de unul singur
te vede cum înfuleci pâine fructe raci ţigări vitamine
te vede ieşind din somn cu părul plin de pene
te vede strănutând cu patos
te vede cum te scarpini în nas
te vede căscând melancolic
te vede murind
obiectul acela din vitrină
fiinţa aceea de ceramică ieftină
scârba aceea te vede
damigeana
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Damigeana este obiectul răsfăţat din casa noastră
umblăm cu ea de parcă am ţine în braţe un copil abia născut
entuziasmul nostru faţă de acest obiect
înfăşurat în scutece de nuiele subţiri
scade odată cu descreşterea greutăţii sale
văzând-o golită până la ultima picatură
ne cuprinde o melancolie firească şi-n cele din urmă
o aşezăm în locuri sacre ferind-o de obiectele invidioase şi dure
în anumite momente îi facem spălături interioare
şi nasul nostru din fire curios
îi sărută buzele de sticlă prin care
va trece poate chiar mâine acel lichid preţios
capabil să lipeasca aripi viselor de mult obosite
sau fericirii numai bănuite să-i dea
certitudinea unui nume de floare
nasturii
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
umblăm cu ea de parcă am ţine în braţe un copil abia născut
entuziasmul nostru faţă de acest obiect
înfăşurat în scutece de nuiele subţiri
scade odată cu descreşterea greutăţii sale
văzând-o golită până la ultima picatură
ne cuprinde o melancolie firească şi-n cele din urmă
o aşezăm în locuri sacre ferind-o de obiectele invidioase şi dure
în anumite momente îi facem spălături interioare
şi nasul nostru din fire curios
îi sărută buzele de sticlă prin care
va trece poate chiar mâine acel lichid preţios
capabil să lipeasca aripi viselor de mult obosite
sau fericirii numai bănuite să-i dea
certitudinea unui nume de floare
nasturii
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
După zilnice aventuri trăite laolaltă cu noi
aceste obiecte mărunte din rasa distinctă
a pătratului sau a cercului cu ochii umpluţi cu fire de aţă divers colorată
sunt abandonate de propria noastră neglijenţă
poposesc în cutii ponosite şi nu o singură dată
cad pe marginea trotuarului şi mătură harnică
le mâna spre bazarul gunoiului
şi cât de mult le-am dori prietenia
din clipa când nu mai avem ce încheia în pământ
acolo sub iarbă
vechi ceasuri de buzunar
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
aceste obiecte mărunte din rasa distinctă
a pătratului sau a cercului cu ochii umpluţi cu fire de aţă divers colorată
sunt abandonate de propria noastră neglijenţă
poposesc în cutii ponosite şi nu o singură dată
cad pe marginea trotuarului şi mătură harnică
le mâna spre bazarul gunoiului
şi cât de mult le-am dori prietenia
din clipa când nu mai avem ce încheia în pământ
acolo sub iarbă
vechi ceasuri de buzunar
Petre Stoica
din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
lui Nichita Stănescu
Vasăzică n-au mai venit punctuali la întâlnire
solemne şi părăsite ceasurile lor atârnă acum în micul nostru salon
ziua le cercetează o rază de soare umilă
noaptea se opresc pe ele fluturi păroşi
dar ce poate să vadă o lumina fără ochi şi
ce poate să audă o ureche de cenuşă
solemne şi părăsite rotundele sicrie metalice
sunt pline de limpezimile timpului pline
de spasmele începutului acesta de veac războiul apaşilor valsuri uniforme atentate şi alte
invenţii romantice dacă ştii cu adevărat să priveşti
mortul anonim îţi intră în vis şi-ţi oferă o floare
cu douăzeci şi patru de petale în formă de inima
dacă ştii cu adevărat să priveşti
bătrânul ceasornicar
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Florile de hârtie se veştejesc în vitrină
îndărătul sicriului de sticlă
picoteşte bătrânul
cu lumina ochilor furată de zei
şi nu mai vede mişcările timpului
nu mai urmăreşte sufletul
rotiţelor nervoase pe vremuri
aude doar seminţele de rugină
crescând în pământul
sterp din ceasornice
aude doar picurii veşniciei
apropiindu-se brusc
ca o dragoste nesperată
vechiul album de fotografii
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Lăsaţi ironia sarcasmul
şi nu ignoraţi niciodată
cimitirul acesta fără oseminte
cu toţii au fost odată buni
şi frumoşi
o ştiţi şi voi
au călătorit cu încredere
departe
spre Ithaca lor
dar iată-i acum
amirali degradaţi
şi voi vă asigur
veţi rămâne cândva în adâncuri
nemişcaţi
îndepărtaţi
asemenea conturelor
înecate-n oglindă
după stingerea
luminii
aruncă din sertare
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
E ceasul deciziilor grave aşadar iubita mea
aruncă din sertare nasturii cu ochi mărunţi de sidef
trimite la groapa comună duzina soldaţilor de plumb
ei nu mai aleargă de mult pe câmpurile mele de luptă
trimite-i la groapa comună e ceasul deciziilor grave
fă deci în continentul sertarelor ordine aşa cum făcea
de paşti străbunica şi pune totul dar totul pe foc:
şi cutiuţele roz de pudră şi certificatele mele şcolare
vezi bine ele nu m-au aşezat în amfiteatrele lumii
şi totuşi pentru că azi e zi de primăvară princiară
salvează şi ocroteşte fotografia din care
te priveam cu sănătatea robustă a unui
fotbalist reputat
praf
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Praf pe pantofii miresei pe ghetrele mirelui
praf pe cozile de par pe panglici şi broşe
îngropate laolaltă în sarcofagul
scrinului cu miros de frunze uscate
praf pe ilustratele cafenii cu Atena şi Etna
expediate în luna de miere
praf pe albumul cu suveniruri caligrafiate
de fecioara cu inima străpunsă
de suava săgeata a zeului Amor
praf pe legătură de chitanţe şi contracte
pe diploma de la expoziţia agricolă
praf pe fazanul împăiat pe tabloul seminariştilor
privind viitorul cu multă încredere
praf pe portretele bunicilor atârnate deasupra patului
în camera în care nu intră nimeni ca să nu
trezească greierii retraşi în ceasornic
praf pe chipie pe rozete de decoraţii cu spade oxidate
praf şi praf şi praf interminabila făină ieşită
din moară din gurile timpului
locul blestemat din curte
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Un rest dintr-o sticlă de lampa cu petrol
cioburile farfuriei de la nunta de anul trecut
un pantof cu limba aspră atârnând într-o parte
cana de ceai a copilăriei voastre sărmane
o potcoavă o cheie o furculiţă un cui un lacăt o cutie de conserve o sapă tocită
şi atâtea şi atâtea obiecte
încă neidentificate de memoria mea
cine spune că aici este iadul bezna
ocolită de miracolul vieţii
cine spune oare?
chiar acum o păpădie soarele acesta terestru
în mijlocul lor îşi revarsă lumina
sfântă şi plină de mierea tandreţei
cine spune oare?
SPECTACOLE OBIŞNUITE
circ
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Prinţul adorat vă cheamă cu trompeta sa răguşită
seara când prima stea îmblânzeşte treptat
duritatea oraşului şi iată-vă adunaţi aici
aplaudând vedeta cu duioase priviri de carton
peste amintirea zilei se leagănă coapse sâni - aluaturi
frământate pe cai cu aripi ;îngeri de staniol
admiraţi şi pampoanele şi panglicile care adie
pe capul maimuţei (o gravă melancolie de purpură)
şi sufletul vostru cântă laolaltă cu melodiile de operetă
pentru că fericirea se dezvăluie imensă pe un spaţiu
al vieţii atât de îngust şi totuşi şi totuşi
nimeni nu aude hohotul morţii ieşind
din gura clownului cu paşi de broască şi inimă
caruselul
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Adolescenţi şi soldaţi în permisie îndrăgostiţi
cu umeri de crizanteme sfioase
se opresc pe această insulă înconjurată
de marea calmă a clădirilor de beton
e-o insulă a veseliei o minune într-o lume
care se încarcă zilnic de minuni
la început sunt ezitări în cele din urmă
paşii se îndreaptă ferm spre caruselul pictat
cu toate vietăţile din arca lui Noe
un suflu de primăvară înalţă picioarele mâinile
care îmbrăţişează cerul întreg
şi vârtejul creşte spre spumele de lapte ale luminii
gurile nările beau până ameţesc
inimile se înlănţuie într-o cunună uriaşă
destrămată la o scurtă gâfâire de fiară ucisă
brutalitatea motorului
şi rochiile se lipesc din nou de coapsele vaginale
părul recade pe frumtile învinse
iar pasagerii de câteva clipe
căutătorii bucuriilor simpleraman nişte Icari
cu aripile risipite
în pulberea serii apropiate
spectacol metafizic
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Lângă cimitirul cu roze galbene în orele calme
sportivii fac antrenamente severe muşchii lor
sunt pompe elastice le umflă cimpoaiele pieptului
care emit melodii cu rime de zgura uneori
sportivii se asemuie cu nişte broaşte colorate ce sar
de la un mal la altul mereu mai depărtat
în timp ce capra priveşte cu ochi îngereşti
pentru că ziua îşi are pretutindeni miracolul necesar
tenis
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
De fapt un dialog al zeilor
cu silabe albe rotunde
înfăşurate în coajă de aer
Şi câteodată pasul păunului
şi inima rosteşte
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
După orele cu gust de var
copilul arunca ghiozdanul în iarbă
pasărea îşi umple oasele cu aer
şi zboară spre toneta cu îngheţată
degetele pătate de cerneală
apucă repede bulgărele de soare
un trandafir îşi deschide buzele
şi inima rosteşte imnul acela tainic
pe care l-am uitat de mult
noi bătrânii cu vocea arsa noi
din generaţia tutunului
rişcă
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Copiii aruncă cu banul
- Pajură sau cap?
Câştigătorul
se aşează pe tronul păunului
de-a ţările
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
După ploaie pământul se oferă supus
copiilor adunaţi să se joace de-a ţările
gata strigă pistruiatul tu eşti Brazilia
eu sunt ţara aia grozavă cum dracu îi zice
are nume de fruct aha Portocalia şi zgomotul luptei
izbucneşte laolaltă cu fumul laptelui ars prin vecini
iar graniţele ţărilor cresc şi drescresc după voia
îngerului ascuns în briceag odată însă cu seara
oştirile se retrag şi steagurile se înclină
învinse de somn
le salută trâmbiţele
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
În piaţă cu firme scorojite de soare
sub adieri de vinuri acre
autobuzele cu aripi de mamifere bolnave
îşi aşteaptă cu resemnare pasagerii
care cumpără în oraşul nostru împodobite cu miracole
farduri vase de bucătărie discuri lumânări pentru nuntă
şi atâtea şi atâtea fleacuri ieşite din inima ingenioasă
a civilizaţiei cu zei de tinichea
la ora arşiţei cu luciri de mercur
claxoanele dezlănţuie zgomote infernale
care întrerup până şi retorica beţivului din bodega alăturată
treptat treptat coloanele navelor terestre
pornesc spre câmpuri cu maci intră în sate
ca nişte mesagere ale vieţii de mult aşteptate
le salută trâmbiţele cocoşilor patriarhali
şi curând sfârşeşte undeva şi drumul acesta obosit
va urma o ploaie căzând în şiroaie
pe un somn de carne arsă
EU ÎNSUMI
poem de iarnă
şi în acelaşi timp de dragoste
Cuvântul meu nu ajunge niciodată la tine
plicul meu plin de culorile mării
picură negura pe toate indicatoarele drumurilor
furtuna îmi răstoarnă potecile
şi urmele se pierd spre limba lupului neagră
plicul meu este numai o scrisoare cu litere albe
pluteşte pe câmpul îmbibat de sare şi somn
întunericul îmi stinge fluturii ultimii
iar mâna ridicată rămâne un semn
ratacit prin tăcerile iernii
trandafirul de hârtie
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Trandafirul de hârtie câştigat într-o seară la ţintă
e bogăţia sărăciei mele din anii studenţiei
e floarea pe care nu ţi-am putut-o dărui
e podoaba pe care o pun în fereastra unei orfane
e nestemata din cununa mea de poet fără lauri
e floarea unică pe care doresc să mi-o puneţi
cândva pe sicriu
la plecare
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
La plecare Van Gogh a lăsat aprinsă
lampa aceea neagră pe masă aşadar
spaţiul meu rămâne neschimbat vieţuieşte
cu fluturii lângă pâinea gloriei uscată
curând voi mânca o pereche de ardei
şi o roşie luminoasă ca inima vieţii
la sărbătoarea morţii mele desigur
Vasăzică n-au mai venit punctuali la întâlnire
solemne şi părăsite ceasurile lor atârnă acum în micul nostru salon
ziua le cercetează o rază de soare umilă
noaptea se opresc pe ele fluturi păroşi
dar ce poate să vadă o lumina fără ochi şi
ce poate să audă o ureche de cenuşă
solemne şi părăsite rotundele sicrie metalice
sunt pline de limpezimile timpului pline
de spasmele începutului acesta de veac războiul apaşilor valsuri uniforme atentate şi alte
invenţii romantice dacă ştii cu adevărat să priveşti
mortul anonim îţi intră în vis şi-ţi oferă o floare
cu douăzeci şi patru de petale în formă de inima
dacă ştii cu adevărat să priveşti
bătrânul ceasornicar
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Florile de hârtie se veştejesc în vitrină
îndărătul sicriului de sticlă
picoteşte bătrânul
cu lumina ochilor furată de zei
şi nu mai vede mişcările timpului
nu mai urmăreşte sufletul
rotiţelor nervoase pe vremuri
aude doar seminţele de rugină
crescând în pământul
sterp din ceasornice
aude doar picurii veşniciei
apropiindu-se brusc
ca o dragoste nesperată
vechiul album de fotografii
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Lăsaţi ironia sarcasmul
şi nu ignoraţi niciodată
cimitirul acesta fără oseminte
cu toţii au fost odată buni
şi frumoşi
o ştiţi şi voi
au călătorit cu încredere
departe
spre Ithaca lor
dar iată-i acum
amirali degradaţi
şi voi vă asigur
veţi rămâne cândva în adâncuri
nemişcaţi
îndepărtaţi
asemenea conturelor
înecate-n oglindă
după stingerea
luminii
aruncă din sertare
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
E ceasul deciziilor grave aşadar iubita mea
aruncă din sertare nasturii cu ochi mărunţi de sidef
trimite la groapa comună duzina soldaţilor de plumb
ei nu mai aleargă de mult pe câmpurile mele de luptă
trimite-i la groapa comună e ceasul deciziilor grave
fă deci în continentul sertarelor ordine aşa cum făcea
de paşti străbunica şi pune totul dar totul pe foc:
şi cutiuţele roz de pudră şi certificatele mele şcolare
vezi bine ele nu m-au aşezat în amfiteatrele lumii
şi totuşi pentru că azi e zi de primăvară princiară
salvează şi ocroteşte fotografia din care
te priveam cu sănătatea robustă a unui
fotbalist reputat
praf
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Praf pe pantofii miresei pe ghetrele mirelui
praf pe cozile de par pe panglici şi broşe
îngropate laolaltă în sarcofagul
scrinului cu miros de frunze uscate
praf pe ilustratele cafenii cu Atena şi Etna
expediate în luna de miere
praf pe albumul cu suveniruri caligrafiate
de fecioara cu inima străpunsă
de suava săgeata a zeului Amor
praf pe legătură de chitanţe şi contracte
pe diploma de la expoziţia agricolă
praf pe fazanul împăiat pe tabloul seminariştilor
privind viitorul cu multă încredere
praf pe portretele bunicilor atârnate deasupra patului
în camera în care nu intră nimeni ca să nu
trezească greierii retraşi în ceasornic
praf pe chipie pe rozete de decoraţii cu spade oxidate
praf şi praf şi praf interminabila făină ieşită
din moară din gurile timpului
locul blestemat din curte
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Un rest dintr-o sticlă de lampa cu petrol
cioburile farfuriei de la nunta de anul trecut
un pantof cu limba aspră atârnând într-o parte
cana de ceai a copilăriei voastre sărmane
o potcoavă o cheie o furculiţă un cui un lacăt o cutie de conserve o sapă tocită
şi atâtea şi atâtea obiecte
încă neidentificate de memoria mea
cine spune că aici este iadul bezna
ocolită de miracolul vieţii
cine spune oare?
chiar acum o păpădie soarele acesta terestru
în mijlocul lor îşi revarsă lumina
sfântă şi plină de mierea tandreţei
cine spune oare?
SPECTACOLE OBIŞNUITE
circ
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Prinţul adorat vă cheamă cu trompeta sa răguşită
seara când prima stea îmblânzeşte treptat
duritatea oraşului şi iată-vă adunaţi aici
aplaudând vedeta cu duioase priviri de carton
peste amintirea zilei se leagănă coapse sâni - aluaturi
frământate pe cai cu aripi ;îngeri de staniol
admiraţi şi pampoanele şi panglicile care adie
pe capul maimuţei (o gravă melancolie de purpură)
şi sufletul vostru cântă laolaltă cu melodiile de operetă
pentru că fericirea se dezvăluie imensă pe un spaţiu
al vieţii atât de îngust şi totuşi şi totuşi
nimeni nu aude hohotul morţii ieşind
din gura clownului cu paşi de broască şi inimă
caruselul
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Adolescenţi şi soldaţi în permisie îndrăgostiţi
cu umeri de crizanteme sfioase
se opresc pe această insulă înconjurată
de marea calmă a clădirilor de beton
e-o insulă a veseliei o minune într-o lume
care se încarcă zilnic de minuni
la început sunt ezitări în cele din urmă
paşii se îndreaptă ferm spre caruselul pictat
cu toate vietăţile din arca lui Noe
un suflu de primăvară înalţă picioarele mâinile
care îmbrăţişează cerul întreg
şi vârtejul creşte spre spumele de lapte ale luminii
gurile nările beau până ameţesc
inimile se înlănţuie într-o cunună uriaşă
destrămată la o scurtă gâfâire de fiară ucisă
brutalitatea motorului
şi rochiile se lipesc din nou de coapsele vaginale
părul recade pe frumtile învinse
iar pasagerii de câteva clipe
căutătorii bucuriilor simpleraman nişte Icari
cu aripile risipite
în pulberea serii apropiate
spectacol metafizic
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Lângă cimitirul cu roze galbene în orele calme
sportivii fac antrenamente severe muşchii lor
sunt pompe elastice le umflă cimpoaiele pieptului
care emit melodii cu rime de zgura uneori
sportivii se asemuie cu nişte broaşte colorate ce sar
de la un mal la altul mereu mai depărtat
în timp ce capra priveşte cu ochi îngereşti
pentru că ziua îşi are pretutindeni miracolul necesar
tenis
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
De fapt un dialog al zeilor
cu silabe albe rotunde
înfăşurate în coajă de aer
Şi câteodată pasul păunului
şi inima rosteşte
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
După orele cu gust de var
copilul arunca ghiozdanul în iarbă
pasărea îşi umple oasele cu aer
şi zboară spre toneta cu îngheţată
degetele pătate de cerneală
apucă repede bulgărele de soare
un trandafir îşi deschide buzele
şi inima rosteşte imnul acela tainic
pe care l-am uitat de mult
noi bătrânii cu vocea arsa noi
din generaţia tutunului
rişcă
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Copiii aruncă cu banul
- Pajură sau cap?
Câştigătorul
se aşează pe tronul păunului
de-a ţările
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
După ploaie pământul se oferă supus
copiilor adunaţi să se joace de-a ţările
gata strigă pistruiatul tu eşti Brazilia
eu sunt ţara aia grozavă cum dracu îi zice
are nume de fruct aha Portocalia şi zgomotul luptei
izbucneşte laolaltă cu fumul laptelui ars prin vecini
iar graniţele ţărilor cresc şi drescresc după voia
îngerului ascuns în briceag odată însă cu seara
oştirile se retrag şi steagurile se înclină
învinse de somn
le salută trâmbiţele
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
În piaţă cu firme scorojite de soare
sub adieri de vinuri acre
autobuzele cu aripi de mamifere bolnave
îşi aşteaptă cu resemnare pasagerii
care cumpără în oraşul nostru împodobite cu miracole
farduri vase de bucătărie discuri lumânări pentru nuntă
şi atâtea şi atâtea fleacuri ieşite din inima ingenioasă
a civilizaţiei cu zei de tinichea
la ora arşiţei cu luciri de mercur
claxoanele dezlănţuie zgomote infernale
care întrerup până şi retorica beţivului din bodega alăturată
treptat treptat coloanele navelor terestre
pornesc spre câmpuri cu maci intră în sate
ca nişte mesagere ale vieţii de mult aşteptate
le salută trâmbiţele cocoşilor patriarhali
şi curând sfârşeşte undeva şi drumul acesta obosit
va urma o ploaie căzând în şiroaie
pe un somn de carne arsă
EU ÎNSUMI
poem de iarnă
şi în acelaşi timp de dragoste
Cuvântul meu nu ajunge niciodată la tine
plicul meu plin de culorile mării
picură negura pe toate indicatoarele drumurilor
furtuna îmi răstoarnă potecile
şi urmele se pierd spre limba lupului neagră
plicul meu este numai o scrisoare cu litere albe
pluteşte pe câmpul îmbibat de sare şi somn
întunericul îmi stinge fluturii ultimii
iar mâna ridicată rămâne un semn
ratacit prin tăcerile iernii
trandafirul de hârtie
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
Trandafirul de hârtie câştigat într-o seară la ţintă
e bogăţia sărăciei mele din anii studenţiei
e floarea pe care nu ţi-am putut-o dărui
e podoaba pe care o pun în fereastra unei orfane
e nestemata din cununa mea de poet fără lauri
e floarea unică pe care doresc să mi-o puneţi
cândva pe sicriu
la plecare
Petre Stoica din "SUFLETUL OBIECTELOR"(1972)
La plecare Van Gogh a lăsat aprinsă
lampa aceea neagră pe masă aşadar
spaţiul meu rămâne neschimbat vieţuieşte
cu fluturii lângă pâinea gloriei uscată
curând voi mânca o pereche de ardei
şi o roşie luminoasă ca inima vieţii
la sărbătoarea morţii mele desigur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu