Muzica sufletului meu

Poezia de vineri... din Arheologie blanda(1968)

CANTON IN CAMPIE

Trenurile alearga, alearga-
asemenea timpului care aici nu e timp.

Numai seceta se opreste aici,
ca sa bea si ultima lacrima.

Fierbe otrava in adancul fantanii,
geme vantul in osul copacilor.

Aici e-o insula parasita,
deasupra ei batranul cantonier
pescuieste stele, sta de vorba cu Dumnezeu
care coboara in haine de randunica.

Iarna lupii aduc ofertele mortii.

 


 

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

SEARA ORASULUI

Riurile zgomotului
isi schimba albiile,
potolite vor trece
prin ceata noptii...

Obositi, rugbistii parasesc stadionul,
astronomul se pregateste sa plece
in obisnuita sa aventura cereasca,
indaratul ferestrelor o mie de arhitecti
cladesc pe hartie orasele viitorului,
si-n parcul apropiat, indragostitii
vorbesc sau mangaie
curcubeele florilor.

Linistite gonesc si taximetrele,
obiectele in vitrine
privesc asemenea pestilor incremeniti
din acvariul cu limpezimi aurii,
picura pretutindeni pe trotuare
laptele neonului, violet...

Inchid ochii si aud
fosnetul cartilor pline de-ntelesuri,
melodia telefoanelor familiare,
palpaitul flacarei purtand spre tavan
umbra mainii somnoroase.

Pentru toti scriu cuvintele odihnei
cu supla caligrafie
a primei stele...

din "Pietre kilometrice"(1962

Poezia de vineri, in "Alte poeme"(1968)

TANGO

Nu sint vultur, sint
numai un poet obscur-
azi gloria mi-ar fi o povara.

Lasati-ma acolo in balcon,
printre muscate,
Lasati-ma acolo sa-mi ascult
poemele cu glas de gramofon.

In rest, e-o zi de luni.



VALS

Tu esti o caprioara alba
esti trunchi subtire de mesteacan
Diana esti, cu sini de portocala

Si esti un cuib de viespi



ROMANTA

Noaptea umblam prin cimitir,
din cind in cind ne sarutam,
Imi spuneai ca nu te temi ,
La fel spuneam si eu,
dar eu ma temeam grozav;
mi se parea tot timpul
ca luna este un iepure agora.

"Visul vine pe scara de servici"(1992) soseste la poezia de vineri

AMINARI

Factorul postal imi ocoleste casa
poate intirzie prin bufetele cartierului
bicicleta lui goneste singura pe strazi

de cind astept noutati din continentul trecutului

cine-mi calareste caii de ametist?
marea amurgurile ei fastuoase mai exista?
osemintele tatalui meu ce mai fac? mai discuta cu iarba?
sinii copilei care mi-a dat sa beau sulfina si apa din palmele-i fragede
cum au evoluat?

noutati astept si din arhipeleagul viitorului

bolile ce semnale si ce culori pregatesc?
pletele mele vor creste maiestuoase pina la capat?

soneria bicicletei ma trezeste noaptea din somn
readorm si visez ca-n geanta factorului postal
soarecii rod plicuri cu numele meu



VISUL VINE PE SCARA DE SERVICI

Numar cutele asternutului rece la inmultesc la patrat
somnul apare greu si tirziu

de atita amar de vreme dorm singur

cea care mi-a fost in viata stilp de ametist
a intrat in singele florilor din cimitir
uneori o caut la telefon
dar vocea ei e numai strigat scurt de miel

si celelalte au murit de mult totusi le vad
umblind prin piata trag dupa ele catelusi jigariti
si se tirguiesc cu vinzatoarele de marar

pielea tatuata de sarutari s-a zbircit
dulcile peceti s-au facut aspre la pipait
seamana cu urmele copitelor de diavol

visul vine pe scara de servici
are aripi de plumb si ma trage brusc in abis

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri...din "Vizita maestrului de vanatoare, Petre Stoica, Editura Vinea, mai 2002

cadril

intre glorie si nimic
exerseaza orchestra soarecilor

oricum iarna mea este suportabila



notita(ianuarie)

iarna grea geroasa
cateva vrabii se aduna
la usa inghetata

impart cu ele
ultimile firimituri ale pensiei



privesc si ascult

sa-mi suflu tandru nasul in batista
spre a nu tulbura niciodata liturghia prostiei
cadelnita cu fum de balega autohtona

ajunge am obosit

spun politicos noapte buna fumariei
si astept intalnirea cu somnul care vindeca



fapt divers

fetita cu chibrituri
sufla in punga cu aurolac

ah ce rusine exclama limuzina
care goneste prin zapada
spre antilopele bordelului



cadril

din pricina guturaiului contractat
de maestrii de vanatoare ai parlamentului
legea care permite dreptul
de-a admira pantofii mafiotilor
a fost amanata
pana la urmatorul bal mascat



primavara

strivind gaza intre degete
copilul zgaraie diamantul universului





http://vimeo.com/60682660

Muzica sufletului meu

Elegie umila

Poezia de vineri...din volumul de poezii "O nunta de cenusa", Petre Stoica, 1977

ATITEA ARIPI...

Atitea aripi se ridica
din prea lunga
tacere ce-ti sfisie
carnea care totusi aude


O BUCURIE

O bucurie fara nume
intr-un chenar de aur alb
nu privi prea mult
s-ar putea sa mori
sub aripa porumbelului bocitor


IMBRATISINDU-MA

Miinile tale
au deschis atitea usi
spre lampa izvoarelor indaratnice?
spre clopotele somnoroase trezindu-le?
spre lespezi sub care
alti trandafiri infloresc?

miinile tale?


IMPLINIRE

O furtuna de vise
reunite melancolic in ordine

...din "Sufletul obiectelor"(1972)

...din "Prognoza meteorologica"(1981)

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri...din volumul de versuri "Bunica se aseaza in fotoliu"(1972)

BUNICA SE ASEAZA IN FOTOLIU

trag cu prastia in pereti si cad asemenea frunzelor
portretele vechi vai ce frumos e marinarul acela
oprit la Damasc, se ridica pulberea anilor neagra
dar bunica se aseaza in fotoliu nu-i pasa
ea s-a acomodat cu poemele fara rima si cu noul
stil de viata al pietonilor grabiti bunica auzise
in luna decembrie si povestea cu bomba atomica
nu-i pasa ca toate din lume cad prada revizuirilor
de cite ori deschidem televizorul nostru cel sfint
bunica se aseaza in fotoliu si priveste cuminte
debarcarea elefantilor anul trecut


RAMINE IN URMA

Va trebui sa plec sa ma retrag sfios
din fata acestei dureri mai dulci
decit fructul toamnei care poarta
haine de cerneala violeta va trebui
ramine in urma linistea plajei seara
ramine si memoria pietrei umflate
de spaima singuratatii unde esti
striga apoi bufnita prietena din noaptea
timpului meu fara glorie dar eu te rog
sa treci cu vederea


DACA N-AM OCHELARI

Seara in cartierul meu se trage la tinta
cu arme din timpul razboiului vesel cu burii
indeminatic poti cistiga o papusa de guma
si alte miracole insirate filozofic pe sirma
seara trag si eu cu imensa nadejde la tinta
vesnic nimeresc alaturi o daca n-am ochelari
nu mi se raspunde promt destinul tau e nefast
intr-adevar pina-n prezent nu am izbutit niciodata
sa ma plimb si eu c-un automobil Hispano Suiza
pe soseaua poetilor serpuind spre Olimp

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri...din volumul de poezii "Iepuri si anotimpuri"(1976)

IN CIUDA FAPTULUI

Atata eleganta funerara in acest anotimp
in care iepurii incep sa intreprinda ceva
in ciuda faptului ca tufele de macies
si-au luat adio de la orisice speranta
mai raman sa exprime silabe datatoare de viata
limbile lungi ale sfeclei de zahar
si chiar si petecul acesta de ziar parasit
deasupra caruia numele tau anonim
infloreste ca o dragoste dulce de tara


PREGATINDU-MA SA ASCULT

Atata timp cat lumina mai staruie
pe acoperisul acesta de basm
cu arome de turta dulce
continua si munca mea in gradina
ma tem insa ca strigatul tau de entuziasm
o sa ajunga curand pana aici
si toate vor primi dintrodata
aspectul desavarsitei destinderi
dar eu ma voi retrage in casa
pregatindu-ma sa ascult dialogul
soarecilor cu boabele umilintei
pregatindu-ma totodata sa fiu punctual
la intalnirea visului cu iarna


CALM

Mustata ta naparleste intr-o parte
in ciuda faptului ca iarna e blanda
si ca iepurii adulmeca urmele ingerilor
hai asadar sa scoatem apa din put
e nevoie de-o apa limpede
pentru spalatul funinginei de pe ciocul porumbeilor calatori
pentru respectarea acestei desavarsite apropieri
e nevoie de-o apa limpede


STIU

Stiu ca spatiul meu launtric e facut
pentru experiente mai dure
mie insa imi place sa privesc
cum norul acela atinge cu genele sale mereu umezite
copacii casele mormintele si urmele
de argint ale oilor seara

"Unsprezece adnotari lirice la covoarele Serbanei"(2013), Petre Stoica

Cuvant inainte

Marcel Tolcea

Cine oare mai credea/spera ca vom putea citi un volum inedit de Petre Stoica?

Cu siguranta, nimeni!

Si totusi, cartea de fata, cuprinzand adnotari lirice la tapiseriile artistei plastice Serbana Dragoescu(plus alte texte ce nu par a avea o legatura directa cu tema), este o aparitie inedita si, fara indoiala, neasteptata, surprinzatoare.

Neasteptata, fiindca Petre Stoica a fost unul dintre cei mai laboriosi poeti ai literaturii romane, publicand-cu o regularitate de orologiu suav-, cate un volum nou cel putin o data la trei ani. Aste, numai intre 1966 si 1985. Ceea ce a insemnat, alaturi de volumele antologice, peste 40 de volume.

Surprinzatoare, mai intai, prin caracterul ei de circumstanta, ceea ce, la un poet ireventios cu poncifele, iconoclast, demitizant e aproape de neimaginat. Si totusi, e o poezie circumstantiala in sensul goethan al cuvantului, caci Goethe credea ca poezia de circumstanta, legata de un eveniment din imediat, aparent fara miza, inradacineaza poezia in contemporaneitate. Surprinzatoare, apoi, prin tonul elegic, profund, prin nelinistea si cutremurarea in in fata trecerii timpului, prefigurand, prin tonalitate solemna, singurul sau volum din 1977, O nunta de cenusa, scris, in contrast cu celelalte volume ale sale, intr-un registru complet diferit.

Asemenea oricarei surprize, si cartea de fata are o istorie ce pune in evidenta deplina adecvare cu tema textelor poetice: daca ele, textele, abordeaza in cheie lirica tema unor covoare ale artistei Serbana Dragoescu, firul destinului ce a condus la descoperirea, editarea si apatitia acestui volum este inca si mai tulburator.

Asadar, intalnirea cu protagonista poemelor.

Pe la mijlocul lui 2009, Doamna Profesor Alexandra Titu mi-a propus o lansare de carte aparte la Muzeul de Arta din Timisoara: un pictor roman nascut la Paris, cu studii la celebra scoala Julian, redutabil problemist in sah. Cartea, jumatate in franceza, jumatate in romana, ii apartinea lui Radu Dragoescu, un nume despre care nu auzisem. Familiar imi era numele fiicei autorului, Doamna Serbana Dragoescu, cu care am convenit o intalnire pentru a stabili detaliile de rigoare. Inainte de plecare, Doamna Dragoescu m-a intrebat cine e barbatul ale carui fotografii se derulau pe monitorul computerului meu. I-am raspuns ca si cum le-as fi facut cunostinta: Petre Stoica. Apoi am adaugat: "A plecat anul asta, in 21 martie". A tresarit, s-a reasezat si, vizibil tulburata, mi-a spus ca l-a cunoscut cu multi ani in urma, ca inca nu stie daca l-a iertat si ca el, Petre, i-a dedicat un ciclu de poeme. De mult!

Mi-a promis ca imi va trimite originalul. Asa a fost. Mi-a adaugat un CD cu o inregistrare de la un vernisaj la Muzeul de Arta al Romaniei din ianuarie 1981, cand expozitia sa, Spirale, a fost vernisata de Ioan Grigorescu, Radu Ionescu si Gaston Cosma, iar Ovidiu Iuliu Moldovan a recitat chiar poeziile scrise, in 1975, de catre Petre Stoica pentru tapiseriile Serbanei.

Intalnirea noastra a fost acum patru ani si, de atunci, lucrurile au intrat pe un fagas mai precis.

Fundatia Pax 21 a instituit Premiul Petre Stoica decernat, in parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Romania, Filiala Timisoara, anual, unei personalitati culturale de prestigiu. Prima editie a consemnat numele lui Serban Foarta, editia a doua l-a omagiat pe Dorin Tudoran, iar anul acesta este sarbatorit profesorul universitar, criticul si poetul clujean Ion Pop.

Dar sirul coincidentelor din trama si urzeala tapiseriei subtile nu s-a sfarsit atunci cand Doamna Serbana Dragoescu l-a redescoperit, in efigia imaginii, pe Poetul despre care nu mai stia aproape nimic. In vara aceasta, cand l-am sunat pe Radu Stoica-fiul lui Petre Stoica-pentru a-i cere permisiunea editarii manuscrisului, i-am vorbit si despre destinara poemelor. Nu o cunoscuse! Vorbeam cu el pentru prima oara despre volumul inedit, despre ce contine si, amandoi, ne bucuram ca va fi o surpriza!

A doua zi, Radu m-a sunat pentru a-mi spune doar atat:

"Serbana Dragoescu a murit ieri seara! Chiar in ziua in care am vorbit despre tata, despre carte si ea!"

P.S. si, un gest absolut emotionant!

Poezia de vineri

IARNA-I DEPARTE

Pe toate cuirasatele lumii gloria danseaza desantata
anotimpul e imbaiat in benzina in parfumuri de tei
iarna-i departe paltoanele sunt pline de somn ehei
invatatii croiesc proiecte si mai grozave
si totusi lord Byron se plange de frig


OMUL O FLOARE MICA

Pasarea Holderlin strivita sub rotile masinii
cine desfasoara mosoarele acestui timp?
de la un continent la altul bazaie musca in vid
pe gura teroristului numai bube si iasca
atatia filozofi cu testicole de hiena
omul o floare mica dar plina de miere
de-ar ingheta odata armele


CONSTATARE BANALA

Proverbele raman aceleasi
simturile raman aceleasi
pietrele raman aceleasi

forma si precizia tunurilor
se modifica zilnic


POEM NEVINOVAT

Iubirea   adevarul   speranta
inscrise pe aripile fluturelui oprit in poiana
de ce dezinfectarea locului

Petre Stoica: Unsprezece adnotări lirice la covoarele Şerbanei

La editura Brumar a apărut, recent, o carte-surpriză ce poartă semnătura unuia dintre cei mai importanţi poeţi contemporani ai României, Petre Stoica: „Unsprezece adnotări lirice la covoarele Şerbanei”. Cartea, îngrijită şi prefaţată de poetul Marcel Tolcea, şi publicată cu sprijinul Fundaţiei Pax 21, reproduce întocmai dactilograma volumului de poezie al poetului care şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în Banatul natal, la Jimbolia. Iată ce scrie, în prefaţă, Marcel Tolcea:
„Cine oare mai credea/spera că vom putea citi un volum inedit de Petre Stoica?
Cu siguranță, nimeni!
Și totuși, cartea de față, cuprinzând 11 adnotări lirice la tapiseriile artistei plastice Șerbana Drăgoescu (plus alte texte ce nu par a avea o legătură directă cu tema), este o apariție inedită și, fără îndoială, neașteptată, surprinzătoare.
Neașteptată, fiindcă Petre Stoica a fost unul dintre cei mai laborioși poeți ai literaturii române, publicând — cu o regularitate de orologiu suav —, câte un volum nou cel puțin o dată la trei ani. Asta, numai între 1966 și 1985. Ceea ce a însemnat, alături de volumele antologice, peste 40 de volume!
Surprinzătoare, mai întâi, prin caracterul ei de circumstanță, ceea ce, la un poet ireverențios cu poncifele, iconoclast, demitizant e aproape de neimaginat. Și totuși, e o poezie circumstanțială în sensul goethean al cuvântului, căci Goethe credea că poezia de circumstanță, legată de un eveniment din imediat, aparent fără miză, înrădăcinează poezía în contemporaneitate. Surprinzătoare, apoi, prin tonul elegiac, profund, prin neliniștea și cutremurarea în fața trecerii timpului, prefigurând, prin tonalitatea solemnă, singularul său volum din 1977, O nuntă de cenușă, scris, în contrast cu celelalte volume ale sale, într-un registru complet diferit.
Asemenea oricărei surprize, și cartea de față are o istorie ce pune în evidență deplina adecvare cu tema textelor poetice: dacă ele, textele, abordează în cheie lirică tema unor covoare ale artistei Șerbana Drăgoescu, firul destinului ce a condus la descoperirea, editarea și apariția acestui volum este încă și mai tulburător. (…)”.

 Ora de Timis la 15 Octombrie 2013

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

Spre rozmarinul din basm

 

Suntem iarăşi la ţară

îţi aduc în casă lemne apă dovleci

câinele vrea să-şi împartă visul cu noi

dar aţipeşte lângă focul de peşteră sfântă

aprind lumina şi o clipă eşti zâna din icoană

şi fiindcă e toamnă miroase a petrol lampant

iar merele de pe scrin au gust de veşnicie

până târziu citim din calendare vechi

totul e galben sau cafeniu şi nespus de uitat

noi înşine suntem litere în sicriele păgânilor

dar nu te speria – curînd nechează caii

înhămaţi la sania din fotografia de sus

şi ne vor duce prin câmpul alb

spre rozmarinul din basm

 

 

 

Plutim pe adâncul mov

 

Ce linişte pe strada păsărarului galbenă

e plină guşa pisicii de cântecele scatiului

să vedem ce faceţi cu indigoul să vedem

dacă nu deveniţi cumva dublu exemplar

voi cultivatorilor de mărar voi filozofilor

strada păsărarului dispare în ceaţa mării

supravieţuitori ai dezastrului doi câte doi

plutim pe adâncul mov şi căutăm răbdători

corabia adevărului Isuse Christoase cum

de nu am ştiut

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

ÎN DONJONUL ACADEMIEI DE LITERE

Inutil să mă convingeţi că n-a fost aşa
domnişoarele cultivau plăcerile sportului
încă din timpul lui Richard Coeur de Balancoire
instalat în donjonul
eu însumi arbitrasem o
ce lent ce lent se deplasau păuniţele
în malacoavele lor măturând fără jenă ciupercile
şi mingea trecea de la
cu graţia unui salut adresat în grădinile publice
toamna spre amurg, după fiecare meci ofeream
câte-o cupă umplută cu dulceaţă de coacăze
seara pe terasă domnişoarele primeau complimente
din partea barbişoanelor cu decoraţii şi ordine
pierdute sau câştigate la Waterloo păcat
că nu aţi asistat la discuţie
partidă de tenis
rachetă la rachetă
Academiei de Litere



TIMP STRĂVECHI ŞI AER DULCE

Crengile sălciilor împreunate ca nişte rime elastice
o pisică moartă paie şi haine vechi plutesc pe apă
timp străvechi încremenit în scorburi inundaţiile
de altădată nisipul lustruieşte oasele înecaţilor
cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă ruginită
aerul e dulce răsucesc uşor între degete ismă şi spun
e bine că pe aici va trece curând şi factorul poştal
vom descifra împreună adresele peştilor şi toată
semnificaţia liniştei

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

DIN CRONICA BATRANULUI(I)

Ieri m-au scuipat mi-au pus capcane
azi ma saluta reverentios sunt invitat
la sindrofii la campanii electorale

maine ma insoteste la cimitir
o mica orchestra de cititori

gratitudinea concitadinilor mei
imi mareste boaba de piper din ficat


DIN CRONICA BATRANULUI(II)

Ma indepartez de marginea oraselului
culeg ultimile flori ale toamnei numar
fantani secate si ascult liturghia ciorilor
gesturi umile care ma ajuta sa uit
acea intamplare penibila
petrecuta in ziua intalnirii mele
cu malul deghizat in femeie


DIN CRONICA BATRANULUI(III)

Femeie necunoscuta
prin hazard
ajunsa in perimetrul
vietii mele de paznic al cartilor

femeie

ce nume sa-ti dau? rozmarin?
dalie? poate sulfina?

sau nume de coapsa
desprinsa din maluri de miere
sa-ti dau?

se apropie ceasul insomniei
si nu stiu


DIN CRONICA BATRANULUI(IV)

In acest orasel golit de trecut
si plin de cantare false
traieste o femeie sora diminetii
rasfoieste carti si imbraca
rochii de iasomie

nimeni nu o vede

eu ii simt lumina care-mi spala
ruinele trupului

din "Manevrele de toamna"(1996)

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

Doua poezii din 1975 care nu au vazut lumina tiparului:

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

ACEASTA ZI

Mare si luminoasa
este aceasta zi de toamna!
Lumina clara
se revarsa
peste masa plina de carti
si inima te poarta
in mii de parti
viata parandu-ti mai frumoasa
ca aceasta zi de toamna
mare si luminoasa

COBOARA USOR

Pasare aramie
incet zboara pe colina
toamna cu frunzele ei.

Floarea-soarelui
soarbe lumina
pentru ultima data.

Spre toamna care coboara usor,
tacuta, priveste o fata...

din "Poeme"(1957)

Focus vest, 3 martie 2000. A consemnat Robert Serban:

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

LIED NEGRU

In locurile copilariei tale
vietuieste stramb un pom fara rod

in locul copilariei tale
cade zilnic o pasare din zbor

in locul copilariei tale
timpul naste timp devorator-

in locurile unde ne-am cunoscut

                              aprilie, 2002

ACEA ZI...

Acea zi in care astrele innobilau
lumina inceputului de toamna
acea zi in care trecan pe langa fantana
printului Eugen de Savoya
umbrele noastre se apropiau fara sa stim

acea zi in care ne-am spus unul altuia numele

nume sapate azi in piatra de moara a timpului
care macina graul amintirilor
prefacandu-l in fainisuri de aur menite
sa ne hraneasca zilele cate raman

                               mai, 2002

din "Vesnic absenta, vesnic prezenta-poeme pentru Katharina", Editura Marineasa, 2002

Poezia de vineri

Lucian Alexiu-Un poet la granita de sud-vest, rev. "Orizont", februarie 2001

Cornel Ungureanu despre Petre Stoica, in revista literara "Orizont", februarie 2001

Cornel Ungureanu (n.3 august 1943, în Lugoj) este un scriitor, un critic și istoric literar român.

În 1965 devine licențiat în filologie al universității de Vest din Timișoara, secția română-germană. Doctor în literatură română și comparată al Universității din București din 1984.

 Este profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, critic și istoric literar, cronicar literar al revistei Orizont începând din 1963. Din 1990 devine redactor și redactor șef adjunct al revistei Orizont. A publicat peste 2000 de articole și studii în presa culturală din România, Iugoslavia, Germania. Cercetările sale consacrate literaturilor Europei Centrale au fost reunite în volumele Imediata noastră apropiere (I, 1980; II, 1990) și Mitteleuropa periferiilor (2002). Este autorul antijurnalelor: A murit în Tibet (1998), Despre regi, saltimbangi și maimuțe (I, 2001; II, 2003; III, 2004). Este președinte al Consiliului de Conducere al fundației A treia Europă. Studiile sale au fost traduse în Germania, Ungaria, Serbia etc.

POEMUL

O furnica traversand nepasatoare
taisul securii

din "Prognoza meteorologica"(1981)

de prin presa adunate...

de prin presa adunate...

Piper pe limba: Petre Stoica in dialog cu Robert Serban