Atitea aripi se ridica
din prea lunga
tacere ce-ti sfisie
carnea care totusi aude
O BUCURIEO bucurie fara nume
intr-un chenar de aur alb
nu privi prea mult
s-ar putea sa mori
sub aripa porumbelului bocitor
IMBRATISINDU-MA
Miinile tale
au deschis atitea usi
spre lampa izvoarelor indaratnice?
spre clopotele somnoroase trezindu-le?
spre lespezi sub care
alti trandafiri infloresc?
miinile tale?
IMPLINIRE
O furtuna de vise
reunite melancolic in ordine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu