vineri, 4 octombrie 2013

Poezia de vineri

ÎN DONJONUL ACADEMIEI DE LITERE






Inutil să mă convingeţi că n-a fost aşa
domnişoarele cultivau plăcerile sportului
încă din timpul lui Richard Coeur de Balancoire
instalat în donjonul
eu însumi arbitrasem o
ce lent ce lent se deplasau păuniţele
în malacoavele lor măturând fără jenă ciupercile
şi mingea trecea de la
cu graţia unui salut adresat în grădinile publice
toamna spre amurg, după fiecare meci ofeream
câte-o cupă umplută cu dulceaţă de coacăze
seara pe terasă domnişoarele primeau complimente
din partea barbişoanelor cu decoraţii şi ordine
pierdute sau câştigate la Waterloo păcat
că nu aţi asistat la discuţie
partidă de tenis
rachetă la rachetă
Academiei de Litere



TIMP STRĂVECHI ŞI AER DULCE

Crengile sălciilor împreunate ca nişte rime elastice
o pisică moartă paie şi haine vechi plutesc pe apă
timp străvechi încremenit în scorburi inundaţiile
de altădată nisipul lustruieşte oasele înecaţilor
cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă ruginită
aerul e dulce răsucesc uşor între degete ismă şi spun
e bine că pe aici va trece curând şi factorul poştal
vom descifra împreună adresele peştilor şi toată
semnificaţia liniştei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu