Poezia de vineri

Spre rozmarinul din basm

 

Suntem iarăşi la ţară

îţi aduc în casă lemne apă dovleci

câinele vrea să-şi împartă visul cu noi

dar aţipeşte lângă focul de peşteră sfântă

aprind lumina şi o clipă eşti zâna din icoană

şi fiindcă e toamnă miroase a petrol lampant

iar merele de pe scrin au gust de veşnicie

până târziu citim din calendare vechi

totul e galben sau cafeniu şi nespus de uitat

noi înşine suntem litere în sicriele păgânilor

dar nu te speria – curînd nechează caii

înhămaţi la sania din fotografia de sus

şi ne vor duce prin câmpul alb

spre rozmarinul din basm

 

 

 

Plutim pe adâncul mov

 

Ce linişte pe strada păsărarului galbenă

e plină guşa pisicii de cântecele scatiului

să vedem ce faceţi cu indigoul să vedem

dacă nu deveniţi cumva dublu exemplar

voi cultivatorilor de mărar voi filozofilor

strada păsărarului dispare în ceaţa mării

supravieţuitori ai dezastrului doi câte doi

plutim pe adâncul mov şi căutăm răbdători

corabia adevărului Isuse Christoase cum

de nu am ştiut