marți, 22 octombrie 2013

"Unsprezece adnotari lirice la covoarele Serbanei"(2013), Petre Stoica


Cuvant inainte

Marcel Tolcea

Cine oare mai credea/spera ca vom putea citi un volum inedit de Petre Stoica?

Cu siguranta, nimeni!

Si totusi, cartea de fata, cuprinzand adnotari lirice la tapiseriile artistei plastice Serbana Dragoescu(plus alte texte ce nu par a avea o legatura directa cu tema), este o aparitie inedita si, fara indoiala, neasteptata, surprinzatoare.

Neasteptata, fiindca Petre Stoica a fost unul dintre cei mai laboriosi poeti ai literaturii romane, publicand-cu o regularitate de orologiu suav-, cate un volum nou cel putin o data la trei ani. Aste, numai intre 1966 si 1985. Ceea ce a insemnat, alaturi de volumele antologice, peste 40 de volume.

Surprinzatoare, mai intai, prin caracterul ei de circumstanta, ceea ce, la un poet ireventios cu poncifele, iconoclast, demitizant e aproape de neimaginat. Si totusi, e o poezie circumstantiala in sensul goethan al cuvantului, caci Goethe credea ca poezia de circumstanta, legata de un eveniment din imediat, aparent fara miza, inradacineaza poezia in contemporaneitate. Surprinzatoare, apoi, prin tonul elegic, profund, prin nelinistea si cutremurarea in in fata trecerii timpului, prefigurand, prin tonalitate solemna, singurul sau volum din 1977, O nunta de cenusa, scris, in contrast cu celelalte volume ale sale, intr-un registru complet diferit.

Asemenea oricarei surprize, si cartea de fata are o istorie ce pune in evidenta deplina adecvare cu tema textelor poetice: daca ele, textele, abordeaza in cheie lirica tema unor covoare ale artistei Serbana Dragoescu, firul destinului ce a condus la descoperirea, editarea si apatitia acestui volum este inca si mai tulburator.

Asadar, intalnirea cu protagonista poemelor.

Pe la mijlocul lui 2009, Doamna Profesor Alexandra Titu mi-a propus o lansare de carte aparte la Muzeul de Arta din Timisoara: un pictor roman nascut la Paris, cu studii la celebra scoala Julian, redutabil problemist in sah. Cartea, jumatate in franceza, jumatate in romana, ii apartinea lui Radu Dragoescu, un nume despre care nu auzisem. Familiar imi era numele fiicei autorului, Doamna Serbana Dragoescu, cu care am convenit o intalnire pentru a stabili detaliile de rigoare. Inainte de plecare, Doamna Dragoescu m-a intrebat cine e barbatul ale carui fotografii se derulau pe monitorul computerului meu. I-am raspuns ca si cum le-as fi facut cunostinta: Petre Stoica. Apoi am adaugat: "A plecat anul asta, in 21 martie". A tresarit, s-a reasezat si, vizibil tulburata, mi-a spus ca l-a cunoscut cu multi ani in urma, ca inca nu stie daca l-a iertat si ca el, Petre, i-a dedicat un ciclu de poeme. De mult!

Mi-a promis ca imi va trimite originalul. Asa a fost. Mi-a adaugat un CD cu o inregistrare de la un vernisaj la Muzeul de Arta al Romaniei din ianuarie 1981, cand expozitia sa, Spirale, a fost vernisata de Ioan Grigorescu, Radu Ionescu si Gaston Cosma, iar Ovidiu Iuliu Moldovan a recitat chiar poeziile scrise, in 1975, de catre Petre Stoica pentru tapiseriile Serbanei.

Intalnirea noastra a fost acum patru ani si, de atunci, lucrurile au intrat pe un fagas mai precis.

Fundatia Pax 21 a instituit Premiul Petre Stoica decernat, in parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Romania, Filiala Timisoara, anual, unei personalitati culturale de prestigiu. Prima editie a consemnat numele lui Serban Foarta, editia a doua l-a omagiat pe Dorin Tudoran, iar anul acesta este sarbatorit profesorul universitar, criticul si poetul clujean Ion Pop.

Dar sirul coincidentelor din trama si urzeala tapiseriei subtile nu s-a sfarsit atunci cand Doamna Serbana Dragoescu l-a redescoperit, in efigia imaginii, pe Poetul despre care nu mai stia aproape nimic. In vara aceasta, cand l-am sunat pe Radu Stoica-fiul lui Petre Stoica-pentru a-i cere permisiunea editarii manuscrisului, i-am vorbit si despre destinara poemelor. Nu o cunoscuse! Vorbeam cu el pentru prima oara despre volumul inedit, despre ce contine si, amandoi, ne bucuram ca va fi o surpriza!

A doua zi, Radu m-a sunat pentru a-mi spune doar atat:

"Serbana Dragoescu a murit ieri seara! Chiar in ziua in care am vorbit despre tata, despre carte si ea!"

P.S. si, un gest absolut emotionant!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu