trag cu prastia in pereti si cad asemenea frunzelor
portretele vechi vai ce frumos e marinarul acela
oprit la Damasc, se ridica pulberea anilor neagra
dar bunica se aseaza in fotoliu nu-i pasa
ea s-a acomodat cu poemele fara rima si cu noul
stil de viata al pietonilor grabiti bunica auzise
in luna decembrie si povestea cu bomba atomica
nu-i pasa ca toate din lume cad prada revizuirilor
de cite ori deschidem televizorul nostru cel sfintbunica se aseaza in fotoliu si priveste cuminte
debarcarea elefantilor anul trecut
RAMINE IN URMA
Va trebui sa plec sa ma retrag sfios
din fata acestei dureri mai dulci
decit fructul toamnei care poarta
haine de cerneala violeta va trebui
ramine in urma linistea plajei seara
ramine si memoria pietrei umflate
de spaima singuratatii unde esti
striga apoi bufnita prietena din noaptea
timpului meu fara glorie dar eu te rog
sa treci cu vederea
DACA N-AM OCHELARI
Seara in cartierul meu se trage la tinta
cu arme din timpul razboiului vesel cu burii
indeminatic poti cistiga o papusa de guma
si alte miracole insirate filozofic pe sirma
seara trag si eu cu imensa nadejde la tinta
vesnic nimeresc alaturi o daca n-am ochelari
nu mi se raspunde promt destinul tau e nefast
intr-adevar pina-n prezent nu am izbutit niciodata
sa ma plimb si eu c-un automobil Hispano Suiza
pe soseaua poetilor serpuind spre Olimp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu