Tare s-a mai uratit lumea literara

Recapitulare pentru guvernarea Nicolae Manolescu

Jun 19th, 2011

În ultima vreme, Uniunea Scriitorilor din România, mai bine spus conducerea acestei organizaţii non-guvernamentale!, a fost ţinta mai multor critici ce au argumentat demisii (Nicolae Breban, Daniel Cristea-Enache, Iulian Tănase), autosuspendări (O. Nimigean) sau incredibile cereri de excludere pentru Adrian Suciu şi Liviu Ioan Stoiciu. La mijloc, pro şi/sau contra, a fost pusă sub evaluare, critică sau obedientă, guvernarea USR în cei 6 ani sub preşedinţia lui Nicolae Manolescu. Prietenul meu Horia Gârbea, cu un ton prăpăstios, a găsit o explicaţie tranşantă: e vorba de o „campanie naţională” şi o „campanie murdară” împotriva USR! Cum îmi e mai prieten adevărul, încerc în cele ce urmează să fac propria mea recapitulare despre guvernarea lui Nicolae Manolescu.

În programul său electoral pentru câştigarea celui de-al doilea mandat, preşedintele Manolescu îşi anunţa următoarea prioritate: „Prezenţa USR pe scena publică reprezintă o condiţie esenţială pentru o mai bună imagine şi numai o bună imagine atrage interesul general şi implicit pe al statului”. Mi se pare elementul esenţial de la care ar trebui începută o evaluare a mandatului lui Nicolae Manolescu. Care au fost evenimentele şi proiectele USR cu impact mediatic şi public? Ce mijloace moderne a implementat conducerea USR pentru reformarea instituţiei şi pentru o comunicare reală cu cei din interiorul şi din afara instituţiei?

Selecţie discreţionară pentru festivalul de la Neptun

„Zile şi Nopţi de Literatură” şi Gala Premiilor USR pot fi aduse drept argument pentru evenimentele importante ale USR. Amândouă evenimentele stârnesc, însă, în fiecare an, controverse legate de criteriile de selecţie şi de măsurarea impactului. „Zile şi Nopţi de Literatură” este la discreţia selecţiei lui Nicolae Manolescu şi a vicepreşedintei domniei sale, Irina Horea. Chiar şi atunci când a fost mimată democratizarea selecţiei, prin solicitarea făcută secţiilor şi filialelor USR de a desemna colegi care să meargă la festivalul de la Neptun, selecţionerul(ii) a(u) refuzat propunerile făcute de subsemnatul (în calitatea mea de preşedinte al secţiei de Poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti; am refuzat să mă autopropun pentru Neptun; de altfel, deşi sunt preşedinte la Poezie de 6 ani, nu am fost niciodată, invitat sau pe spezele mele, la Vila Scriitorilor, chiar dacă au fost calomniatori de-ai mei care îmi reproşau această „vină”!). Impactul mediatic al „Zilelor şi Nopţilor de Literatură” de la Neptun poate fi verificat, an de an, printr-o simplă căutare pe motoarele web. Pentru acest eveniment de câteva zile este, însă, plătită o întreagă echipă de angajaţi ai USR. Am cerut de mai multe ori bugetul pentru acest eveniment şi pentru cei care sunt angajaţi să-l pună în pagina realităţii şi, ca de fiecare dată când am cerut informaţii despre execuţia bugetară a USR, am fost tratat cu un categoric refuz!

Premii contestate, premii controversate!

Gala Premiilor USR abia a reuşit anul acesta să aibă un public, cât de cât consistent. Preşedintele Nicolae Manolescu a făcut câteva glumiţe la adresa scriitorilor, glumiţe din care reieşea admiraţia lui totală faţă de ceea ce tocmai premia. Discuţiile despre felul în care au „valorizat” cele două jurii, cel de nominalizări şi cel de premiere, au creat mai multe victime directe şi colaterale. O. Nimigean, cu romanul său „Rădăcina de bucsau”, Editura Polirom, 2010, a anunţat public că se autosuspendă din USR. „Sigur, vina e şi a mea, trebuia să spun limpede, încă de când s-au anunţat condiţiile de jurizare, că resping această comedie regizată pe de o parte de Horia Gârbea, pe de alta, condusă de Al. Dobrescu (imprecator al lui Goma când acesta se afla în arest în ‘77, turnător reactivat taman când preşedintele USR, Nicolae Manolescu, face caz de morala scriitorilor şi dă credit CNSAS-ului – pe vremuri îl credea pe Eugen Uricaru “pe cuvânt”). Din toţi membrii juriilor reunite, doar două persoane sunt credibile, criticii Paul Cernat şi Andrei Terian, dar şi acestora li s-a amputat autoritatea, fiind obligaţi să lucreze pe lista primului juriu, ceea ce, între noi fie vorba, mi se pare umilitor. În fine, asta e, nu cred că USR e reformabilă, cel puţin nu în mandatul lui Nicolae Manolescu. Daniel Cristea-Enache a înţeles şi, acum câteva zile, şi-a anunţat demisia din această organizaţie ce riscă să nu mai aibă membri, ci complici. Îi salut gestul şi, cu toate că va trebui să renunţ la dreptul de a alege şi a fi ales în forurile USR, la călătorii în străinătate plătite şi lecturi cu onorariu, la sufertaş, pensie şi ajutor de înmormântare, la prestigiul de scriitor cu legitimaţie (că oricum cărţile nu contează), mă autosuspend din calitatea de membru USR (sperând totuşi, ca rumânul prost, la vremuri mai bune)”, a scris O.Nimigean pe blogul lui Radu Vancu.

Premiile USR din acest an au fost atacate chiar de juriul de premiere (Alexandru Dobrescu – preşedinte, Mircea Bârsilă, Paul Cernat, Gellu Dorian şi Andrei Terian), care a dat publicităţii următorul comunicat: „Luni, 23 mai a.c., a avut loc prima întâlnire a juriului de acordare a premiilor USR pentru anul 2010. Examinând, cu această ocazie, lista de nominalizări, juriul a constatat că ea cuprinde unele titluri mai puţin convingătoare sub raport literar, fiind omise, în schimb, volume a căror valoare a fost deja recunoscută prin cronici favorabile şi premii. Cum nu se poate pronunţa înaintea datei de 8 iunie asupra calităţii îndoielnice a unor titluri incluse în lista de nominalizări, juriul îşi rezervă, totuşi, dreptul de a face publice câteva exemple de volume care, în opinia sa unanimă, ar fi meritat cu prisosinţă să figureze în respectiva listă:Poezie: Traian T. Coşovei, Aerostate plângând; Radu Vancu, Sebastian în vis; Proză: O. Nimigean, Rădăcina de bucsau; Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii!; Debut: M. Duţescu, şi toată bucuria acelor ani trişti; val chimic, umilirea animalelor. Conform prevederilor statutare, cele două jurii ale USR sunt independente, iar opţiunile membrilor juriului de premiere nu pot modifica lista stabilită de către juriul de nominalizări. Respectând acest principiu, nu vom putea lua în calcul pentru premiere niciunul dintre titlurile menţionate mai sus. Sperăm, totuşi, că intervenţia noastră va putea conduce în viitor la o selecţie mai riguroasă a titlurilor nominalizate”.

Horia Gârbea cere excluderea din USR a lui Liviu Ioan Stoiciu

Liviu Ioan Stoiciu a scris pe blogul lui următoarele: „În a doua parte a Consiliului USR s-a discutat de eşecul nominalizării Premiilor USR în acest an, juriul nominalizărilor făcându-se de râs (promovându-şi apropiaţii). Voi relua altădată povestea premiilor acordate de către USR, deşi nu-mi face nici o plăcere. Mi-e ruşine să mai arăt cu degetul membri ai juriului plini de umori, care fac jocurile lor, acordând lauri nu cărţii, ci autorului-prieten”. Această opinie a lui Liviu Ioan Stoiciu a stârnit o reacţie disproporţionată a lui Horia Gârbea prin care cere, printr-o scrisoare adresată preşedintelui Nicolae Manolescu, nici mai mult, nici mai puţin, excluderea din USR a lui LIS:

“Domnule Preşedinte,

Subsemnatul Gîrbea Horia, membru al USR din anul 1994 la secţia dramaturgie a filialei Bucureşti, membru al juriului de nominalizări al USR în anul 2011 pentru volume apărute în 2010, vă rog să luaţi act de calomnia proferată public la adresa (şi a) mea de către domnul Liviu Ioan Stoiciu, membru al USR, secţia poezie, filiala Bucureşti, angajat al USR în calitate de redactor la revista Viaţa Românească (citez anexat fragmentul publicat de domnul Liviu Ioan Stoiciu, pe blogul său la data de 12 iunie 2011).

Faţă de fapta incalificabilă a colegului meu, pe care l-am susţinut în repetate rînduri şi din întîmplare chiar şi la şedinţele juriului de nominalizare unde însă nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării pe lista nominalizărilor

Faţă de faptul josnic de a prezuma reaua-credinţă a unui juriu care a lucrat în deplină independenţă pe baza opţiunilor estetice proprii

Faţă de faptul că niciunul dintre autorii votaţi de mine sau nominalizaţi la final nu se numără printre „apropiaţii mei” (formulă de altfel voit ambiguă)

Faţă de faptul că la Consiliul evocat de domnul Liviu Ioan Stoiciu, nu s-a pronunţat formula „eşec al nominalizării” fiind vorba oricum de o liberă exprimare a opţiunilor

Vă solicit respectuos următoarele:

Convocarea unei şedinţe a Comisiei USR responsabilă cu apărarea demnităţii şi onoarei membrilor USR pentru a discuta ceea ce au consider o abatere gravă de la regulile minimale de comportare între numiţii membri USR. Solicit să fiu convocat la acestă comisie pentru a propune excluderea domnului Liviu Ioan Stoiciu din Uniunea Scriitorilor avînd în vedere şi antecedente pe care le pot evoca şi dovedi.

Suspendarea domnului Liviu Ioan Stoiciu din Consiliul USR şi din funcţia retribuită de USR pînă la soluţionarea litigiului avînd în vedere gravitatea faptei sale.

Suspendarea indemnizaţiei de merit plătită de statul român dlui Liviu Ioan Stoiciu, pe temeiul că ideea de „merit” este incompatibilă cu comportarea domniei-sale.

Acordarea de asistenţă juridică, în conformitate cu statutul USR care o stipulează explicit pentru a deschide acţiune în justiţie împotriva domnului Liviu Ioan Stoiciu pentru calomnia proferată explicit şi public şi obţinerea de la acesta a unor sume reparatorii proporţionale cu prejudiciul creat. Am în vedere şi statutul meu de persoană publică şi care îmi datorez veniturile şi prestigiului personal, grav lezat în speţă.

În cazul în care nu veţi da curs cererii mele, mă voi adresa oricum justiţiei, dar mi se pare cu totul firesc să consideraţi că prezenţa mea în Uniunea Scriitorilor este, într-o asemenea situaţie, neîntemeiată şi vă rog să mă consideraţi demisionat din USR.

Cu deosebită consideraţie

Horia Gîrbea

membru USR din anul 1994, secţia dramaturgie a ASB”

Cazul Adrian Suciu vs. Ioan Radu Văcărescu

O altă excludere din USR e cerută de preşedinte filialei Sibiu a USR, Ioan Radu Văcărescu, în urma unui text critic, “Fariseul Manolescu şi sfertoautorii”, scris de poetul Adrian Suciu, proaspătul laureat al filialei Sibiu pentru cartea sa “Viaţa fără urmări”, Editura Brumar, 2010, şi căruia, înainte de a începe acest scandal al excluderii, i-am luat un interviu pentru AgenţiadeCarte.ro . Adrian Suciu şi-a exercitat un drept constituţional şi unul prevăzut chiar de articolul nr.2 al Statutului USR: libertatea de opinie şi de expresie! Apropo de Statutul USR şi de transparenţa organizaţională: acesta nu există pe pagina web a USR şi nici nu e de găsit la filiale!

Nu poţi să dai pe cineva afară pentru că are o opinie negativă! Art.11, litera b, din Statutul USR, spune clar că un membru stagiar sau titular poate fi exclus pentru “prejudicii materiale sau morale grave”. Când Nicolae Manolescu m-a calomniat folosind sintagma “dobitoc agitat”, nici Horia Gârbea şi nici Ioan Radu Văcărescu nu au sesizat Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. Să spui ceea ce gândeşti, chiar şi că “Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani”, nu reprezintă în faţa oricărei instanţe un prejudiciu moral grav! În faţa acestei reacţii incredibile a unui ales al scriitorilor din Sibiu, Ioan Radu Văcărscu, în numele cărora vorbeşte cu prea mare uşurinţă, i-am aprobat lui Adrian Suciu cererea de transfer la secţia de Poezie, unde ar putea avea o bună comunicare cu un alt critic al conducerii USR, Liviu Ioan Stoiciu. Mi-e tare teamă că dacă scriitorii din USR ar scrie cu toţii ceea ce gândesc despre felul cum e gestionată astăzi organizaţia lor, Nicolae Manolesc ar rămâne doar cu fidelii săi Irina Horea, Gabriela Chifu, Horia Gârbea şi Gelu Vlaşin!

Problema Timbrului literar

Un apărător al conducerii USR, Horia Gârbea, pe blogul său, e tranşant: „Nicolae Manolescu este CEL MAI BUN administrator pe care l-a avut USR în 21 de ani. USR nu a pierdut nimic cu Manolescu, dimpotrivă a cîştigat enorm, inclusiv Legea timbrului votată azi (vineri, 17 iunie 2011 – n.n.) în Senat şi cele 11 miliarde lei vechi pentru reviste”.

Legea timbrului literar nu este o victorie a lui Nicolae Manolescu. Nici nu avea cum să fie de vreme ce ea există din 1994 (Legea nr 35 din 6 iunie 1994), fiind republicată în Monitorul Oficial în 2008, iar Ministerul Culturii a invitat de câţiva ani toate uniunile de creaţie să lucreze la un acord comun pentru „modificarea şi completarea Legii nr. 35 din 6 iunie 1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment“.

USR, dacă a luat cineva în seamă din conducerea USR Raportul Comisiei de Cenzori, are câteva probleme legate de aplicarea legală a Timbrului Literar. Am cerut de mai multe ori execuţia bugetară a Timbrului Literar în ultimii 6 ani şi iarăşi am fost tratat cu refuz! Oricum, noile norme ale Timbrului literar vor obliga USR să comunice ce şi cum face cu aceşti bani.

Cum a cumpărat Boc tăcerea câtorva scriitori

Când anul trecut am iniţiat Greva fiscală împotriva suprataxării drepturilor de autor, preşedintele Nicolae Manolescu a tăcut mâlc. Fiind reprezentantul Guvernului Boc, Nicolae Manolescu era legat de mâini şi de picioare în a avea o opinie critică. Speriat de căderea în sondaje şi de criticile deţinătorilor drepturilor de autor, Emil Boc l-a chemat pe subordonatul său Nicolae Manolescu pentru a găsi o soluţie de contracarare a grevei fiscale: bani pentru revistele literare ale USR. Banii aceştia n-ar fi venit dacă Nicolae Manolescu n-ar fi sacrificat interesele deţinătorilor drepturilor de autor care sunt acum suprataxaţi. Astfel, a cumpărat Boc tăcerea câtorva scriitori! Să te lauzi cu această victorie a unor bani primiţi, fără licitaţie!, de la Boc, e indecendent.

Dan Mircea CIPARIU

P.S. După o corespondenţă electronică purtată sâmbătă, 18 iunie 2011, cu preşedintele Congresului Naţional de Poezie, Gellu Dorian, o corespondenţă ce privea calitatea mea de purtător de cuvânt al Congresului Naţional de Poezie (CNP), aşa cum a fost votată la Suceava, şi în urma unor discuţii legate de această calitate, vă comunic decizia mea irevocabilă de a mă retrage din conducerea CNP. Voi încerca prin proiecte personale să realizez câteva dintre dezideratele CNP, cu sau fără sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Institutului Cultural Român, Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi al Uniunii Scriitorilor din România.