Fragmente de jurnal(4 Martie-7 Martie)

4 martie

Procur trei braduti. Doar pe astia i-am gasit in pepiniera Teisorului. Drum lung si anevoios.

C. (care e si responsabilul cooperativei de tesut covoare); "Am luat de la biblioteca poeziile lui Eminescu, Alecsandri si Cosbuc, sa le citesc fetelor in timp ce tes. Sa nu mai aiba timp de vorbit prostii...".

Imi beau ceaiul in tihna si privesc ceasul, asteptand ora noua si jumatate ca sa ascult stirile. mai e putin timp si deschid "Scanteia". Pe cand parcurg titlurile principale, aud zgomote de iad. Am senzatia ca-n imediata mea apropiere s-a prabusit un avion. Vazand cum salta lucrurile in jur, trag concluzia ca nu poate fi decat cutremur de pamant. Navalesc fulgerator in curte. Luminile se sting brusc iar dinspre Capitala tasneste o flacara uriasa. Nucul se leagana si vine catre mine, cladirea de vizavi salta din temelii. Tasnesc in strada clatinandu-ma. N-am timp sa ma gandesc la moarte. De pe acoperisul fostei scoli curg olanele, caramizile cosurilor zboara in stanga si-n dreapta. Caruselul materiei ia cu sine efemerul. Urletele cainilor si cotcodacitul gainilor din sat alcatuiesc corul apocalipsei. Hohotul strafundurilor pamantului are durata vesniciei. Si totusi, se inscauneaza linistea. Vazduhul pute. A ce pute? Intru calm in casa si aprind lampa cu petrol, insfac fanarul. Verific boxele iepurilor, temeliile casei, peretii,. Retin cateva fisuri, boxele etajate s-au deplasat, in camara dau de borcane sparte. treptat, treptat lumea iese buimacita din case, mana spre primarie. Unii apar desculti sau doar in izmene. Palcurile fantomatice se ingroasa. Prima impresie: " A fost mai grozav ca in patruzeci". Intrebare generala: "Ce o fi in Bucuresti?" Dupa aproximativ un ceas rasare o masina. Este oprita prin zeci de maini ridicate. Posesorul masinii: "Toate cartierele noi sunt distruse, n-a mai ramas caramida pe caramida". Gasesc exagerat. Lugubra veste dezlantuie urlete, tipete, comentarii ciudate:
-Of, lume!
-La ce ne-am mai nascut...
-Ai auzit, ma?
-Ce sa aud?
-Ca Bucurestiul e una cu pamantul.
-Nenorocire, vai maica, vai...
-Ce-or face ai nostri?
-S-au prapadit cu totii, presimt.
-Le-am spus sa nu se mute la bloc.
-Mai taca-ti gura.
-De-o saptamana mi s-a zbatut ochiul stang.
-Ca sa vezi...
-Ce ziceti de flacara aia?
-Explozie.
-Cati morti or fi?
-Sute de mii.
Dialogul comic descreteste o clipa fruntea:
-Mai vecine, ia-ti cosul din curte, mi-a strivit closetul.
-Zau, ma?
-Vin' sa vezi!
-Las' pe dimineata, ca mai apare un cutremur...
Se iveste o alta masina. Lumea baricadeaza drumul.
-Ce se aude?
-S-au daramat mai multe cladiri vechi. Dezastrul e in centru.
-Cum e cu blocurile noi?
-Venim din Balta Alba. Acolo nu s-a daramat nici un bloc.
-Tot e bine.
-Sa traiesti taica, multumim pentru vesti.
Ma linistesc cat de cat. Masinile incep sa circule si in sens invers. Profit de ocazie si o iau spre Bucuresti, innebunit la gandul ca s-ar fi putut intampla ceva cu ai mei.

5 martie

Dupa o adevarata odisee, ajung acasa. Ileana cu radu(tocmai sosit in permisie) s-au refugiat in apartamentul vecinilor. I-am gasit la lumina lumanarilor. Atmosfera de priveghi. In apartamentul nostru numai cioburi de sticla si obiecte rasturnate. Toate farfuriile si paharele sunt faramate, ceasurile smulse de pe perete(ce timp sa mai masoare?), televizorul zace in mijlocul sufrageriei. O acuarela de Baconsky a poposit in hol, greu de explicat cum a fost proiectata acolo. Usa bibliotecii este blocata de rafturi dislocate si de carti. Dorm doua ore.

Trecem cu masina prin centrul orasului. Inaintam anevoie, exista putine zone de acces. Cladiri turtite ca niste raclite sub talpa lui Golem, vitrine sparte, pereti desprinsi, ziduri cascate, moloz si iarasi moloz. Hidoase sculpturi suprarealiste. Restrictii de circulatie, echipe de interventie, soldati cu fete galbejite de oboseala. Daca s-ar auzi plansul inimii....

Ileana ma readuce la Bulbucata.

Hranesc in fuga iepurii si plec la primarie, dornic sa pipai pulsul satului. Acolo discutiile converg in jurul singurei teme posibile in aceste momente de groaza: efectele cutremurului.
Primarul intreaba daca miscarile seismice nu pot fi prevazute. Sunt exprimate pareri timide. ma indeamna dracul sa vorbesc despre anumite persoane, extrem de rare, capabile sa vesteasca din timp cutremurele de pamant, ca bunaoara Goethe in trecut. Invoc mediumnitatea, insusire ce o poseda destui oameni, una insa de calitate redusa, cea mai puternica avand-o Iisus Hristos. "Expunerea" mea, insuficient documentata si bazata pe lecturi foarte vechi, este ascultata cu interes, pana intervine unul, barbat tanar, cam afumat:-Il bag in p.... ma-si pe Hristos.
Lumea pleaca, stanjenita, capetele. Profesorul Relu, amicul individului cu injuratura, il apostrofeaza:
-Ce, ma? Asa vorbeste un comunist?

6 martie

Incerc sa reintroduc ordinea in gospodarie. Lucrez fara tragere de inima. Ma urmareste cosmarul celor vazute in Capitala.

Imi imaginez drame, am in fata ochilor numai cadavre.

In sat pagubele sunt relativ mici. Observ ziduri fisurate, puzderie de cosuri desprinse. Se vorbeste de un grajd prabusit si de cai morti. Vizitez ferma, splendida ei cladire principala este zguduita. Directorul ordona masuri de consolidare.

Avem iarasi curent electric.

Dupa ce am scapat cu viata, iata-ne numarand farfuriile sparte.

7 martie

Beau pana in zorii zilei, cot la cot cu D> si cu V> Asa, ca sa uit.
In mintea mea se deruleaza, secunda cu secunda(pentru a cata oara?), filmul cutremurului. reinvie o secventa hazlie, ce o uitasem.Tasnind din curte, era cat pe ce sa iau in picioare un betiv, tolanit sub gardul casei, care mormaia: "Mai, ca am tremurici, nu gluma! nevasta, vin' de ma ia ca am tremurici"

Fiecare jura ca a presimtit cutremurul de pamant. Fiecare a deslusit semne ciudate: la animale, la plante, in vazduh si Dumnezeu mai stie unde.

(va urma)