marți, 4 octombrie 2016

Poezii de Jakob Haringer in traducerea lui Petre Stoica - din poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970)



MELANCOLIE

JAKOB HARINGER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Sunt un străin, cândva am fost un poet.
Sunt ultimul oaspete din zori al prostituatei obosite.
Sunt peretele care aude totul dar nu spune nimic.
Sunt o lumină care noaptea arde la căpătâiul muribundului.
Sunt matelotul care se întoarce din ţări depărtate şi află că l-a înşelat nevasta.
Sunt zăpada deasupra căreia rugineşte ultima rază a soarelui.
Sunt bătrânul orb care nu poate să moară.
Sunt cartea de rugăciuni a cusătoresei, pătată de lacrimi amare.
Sunt moşneagul care se însoară cu o fată.
Sunt noaptea tuturor disperaţilor şi nemângâiaţilor, condamnaţi la moarte.
Sunt cântecul vesel, trist îngânat în celulă.
Sunt copilul pe care nu-l bucură nimeni cu joaca şi surâs.
Sunt mielul orb, care caută zadarnic tată mamei.
Sunt ultimul orăcăit de broască din stufăriş -
sunt o stâncă visând viorele, muşchi şi grozamă,
nu sunt eu steaua care-şi află cerul -
acum sunt doar ceva mai mult, dar ce, nu ştiu nici eu...








VIENA

(V)

JAKOB HARINGER

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Ei sunt ca muştele care, prinse de clei, încă speră...
Dintr-o dată izbucnesc duhori de miasme.
Mugurii lovesc în fereastra vagonului,
în cafenea un tânăr stă singuratec.
În grajd, servitorul o apucă pe slujnica blondă
în timp ce ploaia picură lin pe acoperiş.
Nu ţi-a dărui ţie viaţă un drum. Când Domnul
te-a zămislit, s-a înfricoşat şi-a murit.
Prin lumina verde străluceşte o ploaie
trudită ca visul care curge prin viaţă.
Roşcat ţi se topeşte părul în soarele sumbru:
unde sunt uşi, e beznă şi, vai, atâta pustiu!
Izul gărilor nu mai aduce vraja blândeţii
asemeni femeilor frumoase pe cari nu le poţi înţelege
Umerii tremură încă de un plâns înăbuşit -
de unde vin, nicio floare nu mai creşte






Jakob Haringer

Autor
Născut: 16 martie 1898, Dresda, Germania
Decedat: 3 aprilie 1948, Zürich, Elveţia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu