duminică, 19 martie 2017

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica



MOBILE DE CALDER

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Alb metal
în aer
susţinut de negură
alb
o mişcare
noi îi dăm aripi

Gura ta
s-a deschis ca o roză
la tâmpla ta
se despoaie frunziş.





 PROUST

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Lumină.
Întoarce-te,
lumină, pe păr: o privelişte,
drumuri cu meri,
şi cerul, o frunză albă
neclintită în vânt, trasată cu linii,
subţire, o listă de nume
lungi. Sunetele clopoţeilor
de argint şi aramă.

Întoarce-te,
lumină, pe păr:
o privelişte, departe,
marea. Gura închisă.
Un tânăr trandafir
aşezat pe o tâmplă.





 ROSA LUXEMBURG

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Chinul

cânta ca o pasăre.
Zid, văzduhuri, sonorităţi
deasupra spaimei.

Gura cine ţi-o închide,
ciocârlie? Zbori
din orăşelul pajiştilor
în pustiire, alături
turnuri, gâfâind, acolo:

Ciocârlie, cântă poporului tău,
cântă puterea
tâmplelor. Aud un bătrân
vorbind despre ani mohorâţi.
Tandreţea, o lacrimă,
îţi spune numele.





 PESCAR DE NOAPTE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

În frumosul frunziş
tăcerea
nelecuita de durere.
Lumină
cu mâinile
dincolo de un zid.
Nisipul se smulge din rădăcini.
Nisipule, dispari
în apă, roşcat,
ia-o pe urma glasului,
ia-o prin beznă,
prada deşart-o dimineaţa.
Cântă vocile cu palori argintii,
du-le
spre adăpost,
urechile du-le în frunzişul frumos,
vocile cântă:
moartea e moarte.





 ZIUA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Acela s-a îndepărtat
acela cântă cu mâinile
văzduhurile se deschid
şi răspund
cu guri de aur

E-o linişte frumoasă
vom coborî
şi vom spune peştilor
porniţi
nu asteptati noaptea.





 CU VOCEA TA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu vocea ta
până în noapte
vorbeşte salcia, în jurul ei
zboară lumini.
Înalt, o floare de apă
trece prin beznă.
Cu vietăţile sale
respiră răul.

În trestia aromitoare
îmi port casa
împletită. Melcul
pe neauzite
îmi trece pe acoperiş.
Îţi descopăr faţa
desenată
în podul palmei mele.








SFÂRŞITUL NOPŢII DE VARA

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Capul scaietului
caută după lumini
deasupra apei. O pasăre
scrisese semne
în frunzişul frasinului. În jurul
rădăcinilor de stuf şi trestie
peştele îşi arată purpura aripioarelor.

Se răzvrătise
împotriva slavei
praful.
El, din columnele negurei
păşeşte în câmpie, peste
râuri, întunecat
stârneşte focul.






 TRESTIE AROMITOARE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu vela ploii zboară
împrejur, un vaier nesfârşit,
vântul apei.
Un porumbel albastru
şi-a lărgit aripile
deasupra pădurii.
În gheaţa fărâmată
a ferigilor
lumina trece frumos
cu capul unui fazan.

Răsuflet,
te-alung,
găseşte-ţi un acoperiş,
treci printr-o, priveşte-te
în oglinda albă,
răsuceşte-te mută,
o spadă verde.



 CÂNTEC DE NOAPTE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Pasăre, vino,
pasăre verde,
din înalta constelaţie vino,
sub arcada mea de frunziş, pasăre,
să vorbim împreună

despre malurile fluviilor
respirând, drspre pământul negru
în ţinutul păduros,
despre casa zeilor,

unde începe omul,
unde deasupra lui întâlneşte lumina,
o găseşte un alt
ochi: astfel învaţă să cânte.

Pasăre,
pasăre verde,
sub bolta de frunziş
să vorbim despre asta.



SEPTEMBRIE

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Acum e-o beznă,
largă,
coborând în adiere, deasupra
orei. Nu vrei să pleci.
Trandafirii palizi şi mărgăritele
urcând
pe gard,
albastru şi plăsmuirea
amurgului.

Şi ne vom iubi,
şi în fiecare dimineaţă
o să ne punem paşii alături,
albele cântece le vom chema din zăpadă,
puternic
şi pieptul
plin de vară,
sărutări pe ceafă, tărăgănatul
cântec al greierilor în păr.



DANSATORUL

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Iată:
torentul ce nu poate fi numit
_ unde mai sunt ţărmuri? -
pântec şi şolduri, se înalţă
din mădulare făptură.

Săltare, în răsuflet vieţuieşte
trandafirul, înspumat, al sângelui.
Sfârşeşte îmbrăţişarea!
Umbrele cresc în lumină.

CON AMORE! - totul.
Numai o dată ni se înfăţişează
Eros în pas de dans.
Gerul îţi străbate părul,
orb, orb
n-o să mai vezi.



 VULTURUL

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cu aripi larg desfăcute
deasupra râului,
deasupra pădurii mlăştinoase,
stă vulturul - sub arcada furtunii, gheare,
un semn cu margini ondulate,
ţintuit în lemnul uşii mele - mă voi
trezi, clătinându-mă, pe colina pădurii
mă voi trezi, cu ochi rătăcitori
răsărind din tufişuri.

Cu aripi desfăcute,
am ţintuit în cuie vulturul,
de casa mea, de coama ei - voi dormi,
voi călători în somn, un semn de cenuşă
deasupra pădurilor.



CÂMPIA LÂNGĂ SHMANY

Johannes Bobrowski, din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Cer pustiu. Dar
a venit o lumină
şi trece pe câmpuri. Gura ta
vorbeşte despre roşeaţă - ea trece,
o făptură, pe nisip,
umbrele ei
deasupră-i, în văzduh.



 1943


Johannes Bobrowski

 din POEME (1974) Traducere, antologie, prefaţă şi note de Petre Stoica

Vedeai
elanul pe întinderea
joasă a ţărmului, din ceaţă
se ridică în primăvară,
pe coarnele
răsunând de ploaie
purta noaptea

Şi auzeai bufniţele
şi auzeai porumbeii
aproape, deasupra pădurii, vara
răsună deasupra mlastinei,

când am păşit
în scurtul răgaz al despărţirii,
sub văzduh - o zburătăceală de aripi,
când am strigat
peste rău. Te ţineam de umeri.

Mai târziu
revin

Uit întunecimea.
În săruturi, odată mi-au
încercuit fruntea:
fum de grădini, nuiele,
răsufletul uşor-amărui.




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu