Trupul tau curge printre mainile mele,
se revarsa ca un dulce rau de seminte.
Si trupul tau ma inunda
cu sange si soare, si ziua mea
iese din intuneric de iarna
si sparge piatra, inflorind-o.
Si toate radacinile vietii mele
te beau prin guri in continua nastere
pana cand pamantul mi-e plin
si-un anotimp
ma
vesteste.
SCRISOARE
Eu nu voi mai veni niciodata.
Stinge deci focul din vatra:
E greu sa afli semne ceresti
in jarul pe care trebuie
mereu sa-l pazesti.
Toarna vinul indarat
si lasa floarea-soarelui
sa cada maine-n zapada-
pasarile cui sa le culeaga
semintele?
Pasarile noastre
s-au oprit pe hotare straine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu