Mama spala parul copilului,
degetele ei infoaie repede-repede
buclele albe ca viata zapezii, albe
ca spuma crizantemei.
Mama aude cantecul marii.Cu o mana ridica vasul,
apa descrie-n cadere
maretia secundei
Mama aude cantecul marii.
Deretica din primele ore ale zilei,
arunca zapada stransa-n fereastra,
duce la capat treburi ocolite de toti,
si pentru frumoasele noastre sotii
aseaza imortele in glastra
Cautand in sertarul cu andrele si panglici
isi zareste portretul de tanara femeie,
zambeste privindu-l si-si spune
ca si ea a fost asemenea fiilor ei:
zgomotoasa si chiar neglijenta.
Reintorsi dupa-amiaza, ne scoate paltoanele,
alearga cu ele prin camera calda
nespus de emotionata parca
am sosit cu avionul
dupa ani, de la studii.
Cand ne cearta, o privim in ochi
dar gandurile noastre alearga departe-
ea se preface ca nu observa nimic
si repede ne mangaie parul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu