5 decembrie
Apare electricianului fermei. Schimba prizele, verifica sigurantele, reinoada droturile s.a.m.d. Barbat simpatic si binecrescut. terminand, ne asezam la un pahar. Imi vorbeste de nevasta de baietel, de tata si de frati. Se exprima deschis si curgator. a lucrat la gospodaria de partid, unde leafa i se ridica pana la trei mii de lei pe luna, a preferat insa Bucurestiului viata de la tara, ceea ce, sa recunoastem, este un caz rarisim.
Citesc cu nesat Pedagogul lui Clement Alexandrinul. Deocamdata retin duioasa ineptie, legata de "moravurile" iepurilor: "Se zice ca iepurele doreste an de an mai mult placerea impreunarii, asa incat cu fiecare an al vietii de impreunare femela dobandeste un nou organ"
6 decembrie
I. soseste cu autobuzul de seara. Musc dintr-un mar acru care imi strepezeste dintii.
In aerul proaspat al diminetii simt ca ma napadeste o bucurie robusta.
7 decembrie
Ca sa-mi vada curtea inzestrata, C. imi ofera pe 500 lei trei curci si doua gaste! O nimica toata. Ii var imediat in palma jumatatea sumei!
Echipa bufetului a sters-o la Mihailesti, localitate importanta, ce promite larga desfasurare negusoreasca. Au lasat inlocuitori niste rude mai sarace....
ClementAlexandrinul: "Prea multa hrana naste in suflet suferinta si uitarea si slabirea mintii. Se zice ca printr-o hranire saraca se face cresterea frumoasa a trupurilor copiilor, cand ei pornesc sa se inalte. Caci respiratia care ajuta la crestere nu este impiedicata, pe cand hranirea bogata impiedica mersul sanatos al respitatiei". Cum de nu au stiut-o cei din Biafra?
8 decembrie
La Velea(catunul lipit de Bulbucata), porumbul cules sta in ploaie, neacoperit. Ti se rupe inima intalnind asemenea priveliste.(trebuia cules de mult, dar aici nu exista decat ceapisti octogenari).
Campurile sunt presarate cu balti. Cocenii, netaiati, putrezesc in voie. Risipa, prea multa risipa.
Ninsoare, ger, lapovita, ploaie, vijelie. "Pamantul isi cauta o noua orbita", imi spunea deunazi Ion Gh. pe care l-am intalnit in preajma "Casei Scanteii".
9 decembrie
Profit de vremea buna(in contrast total cu aceea de ieri) si ma apuc de lucru in gradina florilor. Tai lujerii crizntemelor nimicite de ger, scot si adaug radacinilor pamant proaspat. Mama este incantata de noua fata a gradinii. De-ar veni si nea Costica sa ma ajute la indepartarea prapaditului de mar de langa fantana.
"De accea laud pe cei cari si-au ales o viata aspra si care doresc apa ca pe un leac al infranarii si fug de vin cat pot mai mult, ca de amenintarea focului.
E bun lucru, deci, ca baietii si fetele sa se fereasca de aceasta bautura cea mai aprinsa adica vinul, tocmai in varsta cea mai clocotitoare, cum ai turna un foc peste altul. Din ele se nasc pofte salbatece, dorinti aprinzatoare si deprinderi alunecatoare. Tinerii incalziti la trup inclina spre pofte, asa ca se arata, si inca prea devreme, pieirea lor, prin nazuintele corpului, deoarece li se coc madularele poftelor mai devreme de cat s-ar cuveni. Si astfel ei se pornesc mai fara rusine cand se incalzesc de vin si le cresc organele poftelor ajungand sa arate, chiar pe chipul lor destrabalarea...de aici se ajunge la mustul tineretii trece peste marginile rusinii".
Binecuvantat fie Clement Alexandrinul!
10 decembrie
Cerul e negru, padurea e neagra, campul e negru-ceva intre Bacovia si Trakl. Si umezeala patrunzatoare. Ma plimb de-a lungul Neajlovului urmarind posomorat apele namoloase, grele de otrava acestui anotimp infam.
La alimentara s-au adus portocale!
11 decembrie
Ploua fara contenire.
Seara in jurul lui sase, imi pun cizmele si ma duc la posta cu intentia de a-i telefona Ilenii. Dau de o functioanara noua, transferata de la Iepuresti. O cheama Oita. Sta ghemuita intr-un spatiu cat sa adapostesti cateva gaini. Te miri de mai au loc si cei doi solicitanti, adica eu si Coana Firica, si ea doritoare de glas de bucurestean. Deasupra capetelor noastre, becul de patruzeci, patat de muste, atarna ca un testicul bolnav. Angajata postei, joviala si serviabila, neputinciosa insa din pricina echipamentului telefonic insuficient si rudimentar, se plange de centralista de la Mihailesti, care ii primeste comenzile aiurea. Astept, astept, si sunt gata sa renunt la convorbire. In rastimp trancanim despre ploaie, despre porumbul ce se prapadeste sub cerul liber. Cocenii au ramas pe camp si putrezesc, "nu i-au dijmuit la timp, vai de lume si pamant, o sa le moara oamenilor vitele, ca la iarna n-au ce le da", se tanguie Coana Firica, pesimista din fire. In sfarit capat legatura, dar ia-o pe Ileana de unde nu-i!
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu