vineri, 27 mai 2011

Fragmente de jurnal(16-20 ian.)

16 ianuarie

Ger si usoara fulguiala. Posomareala zilei o intregeste din plin difuzorul ragusit. Un conferentiar local evoca satenilor rascoala din 1907, (in acea varianta abject falsificata, de insusi marele Iorga).

"Cu cat ne apropiem mai mult de civilizatia primitiva cu atat suntem mai putin vulnerabili".(Andre Maurois)

17 ianuarie

In sfarsit avem si mult asteptata iarna. A viscolit cat a fost noaptea de lunga. Casa si curtea se leagana printre pulberi albe. Hranesc in graba iepurii si trec la maturatul zapezii strecurate pana sub usa. Catre seara vantul sufla cu o viteza de 60-70 km/ora. Clopoteii mei chinezesti din pridvor sunt intr-o continua agitatie, scot sunete dulci si stranii cateodata.
M-ar ispiti drumuri prin padure, vantul insa doboara. Observ ca pana si betivii notorii(am inceput sa-i cunosc) stau retrasi vaduvind bufetul care ii asteapta intotdeauna cu deosebita dragoste.
Da, domnisoara. Asculta-l pe Jules Michelet...."La un vrajitor, zece mii de vrajitoare"

18 ianuarie

Autobuzele irtei dorm. Viscolul a contenit, ele isi prelungesc insa odihna. Intentionam sa ma abat cu treburi urgentisime pana in Capitala, n-a fost chip. Tot asteptand in statia pustie, ma intrebam ce Dumnezeu se intampla de nu apare nici un autobuz. Noroc cu medicul veterinar, care m-a lamurit. Si el era zorit cu daraveri la Bucuresti. Zice sa pandim o ocazie, aventura nu m-a ispitit.

Seara asez in soba incinsa patrate de dovleac turcesc. Copilaria revine calma si aromata. Aproape ca-mi dau lacrimile.

19 ianuarie

Langa alimentara, cu securile sprijinite de gard, un grup de munteni, dintre cei veniti aici sa taie lemne pentru localnicii mai comozi. Mananca in picioare si beau rom dintr-o sticla de jumatate. Remarc o femeie voinica, darza in priviri, inca frumoasa, prin toate in contrast cu surorile ei ilfovene. Pare coborata din balada si imi place.

...nu exista salvare decat in singuratate.....(Andre Maurois)

....singuratae, numai tu nu m-ai jignit.....(Barres)

20 ianuarie

In coasta bufetului, in intuneric si pe un ger napraznic, o caruta cu saci. Deasupra incarcaturii, o batranica infofolita in postavuri grele. Ma apropii de ea.
-Te-a lasat singurica, maica...
-Singura. Venim de la moara, el a intrat sa se incalzeasca.
-Si dumneata?
-Pai daca n-am bani....M-as fi dus si eu...
-Si cat are de gand sa te lase in frigul asta?
-Stiu eu?............
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu