PETRE STOICA - Poeme(1956)

Închin această plachetă tuturor prietenilor din copilărie, uitaţi sau rămaşi în memorie. Cu ei am colindat pădurile, ascultând cântecele păsărilor, murmurul frunzelor, cu ei treceam vara printre lanuri rupând spice galbene, macul roşu în drum răsărit. Tot împreună cu ei, într-o toamnă după pârguirea holdelor, am întâlnit marile drame ale războiului. 



FLOAREA - SOARELUI ŞI CURCUBEUL



FLOAREA-SOARELUI

din PETRE STOICA -Poeme(1956)

Cu basmaua galbenă pe cap
fata răsare la marginea drumului.
Cosaşul îndepărtat
o zăreşte cu spatele la soare
şi se minunează
de floarea-soarelui
care şi-a schimbat
privirea veşnic îndreptată spre soare



VÂNTUL

din PETRE STOICA -Poeme(1956)

Vântul, flăcău viclean
coboară uşor lângă garduri,
ridică fustele fetelor
mângâindu-le genunchii bronzaţi,
le sărută pe frunte şi ochi
apoi
vesel intră în noapte
valsând printre arbori, pe holde
şi stelelor, suspinând
spune vorbe de dragoste.



PLOUĂ

din PETRE STOICA -Poeme(1956)

Plouă,
plouă după zile de arşiţa şi năduf
şi o fată scoate pe fereastră
palmele albe
ca porumbeii ce-şi iau zborul spre văzduh.

Trec lângă ziduri cu plete de iederă,
trec tăcut.

Plouă şi aş vrea
fruntea să-mi stea
sub palmele ei ca un scut.



CURCUBEUL

din PETRE STOICA -Poeme(1956)

Curcubeul,
Făt-Frumos veşnic tânăr,
veşnic îmbujorat
cu picioarele opintite-n munţi
se pleacă peste ape,
peste codrii cărunţi
şi bea înebunit de sete
după lupta dusă
împotriva negrilor nori

şi-nghite Dunărea toată...