Muzica sufletului meu

Poezia de vineri...din volumul de poezii "Iepuri si anotimpuri"(1976)

IN CIUDA FAPTULUI

Atata eleganta funerara in acest anotimp
in care iepurii incep sa intreprinda ceva
in ciuda faptului ca tufele de macies
si-au luat adio de la orisice speranta
mai raman sa exprime silabe datatoare de viata
limbile lungi ale sfeclei de zahar
si chiar si petecul acesta de ziar parasit
deasupra caruia numele tau anonim
infloreste ca o dragoste dulce de tara


PREGATINDU-MA SA ASCULT

Atata timp cat lumina mai staruie
pe acoperisul acesta de basm
cu arome de turta dulce
continua si munca mea in gradina
ma tem insa ca strigatul tau de entuziasm
o sa ajunga curand pana aici
si toate vor primi dintrodata
aspectul desavarsitei destinderi
dar eu ma voi retrage in casa
pregatindu-ma sa ascult dialogul
soarecilor cu boabele umilintei
pregatindu-ma totodata sa fiu punctual
la intalnirea visului cu iarna


CALM

Mustata ta naparleste intr-o parte
in ciuda faptului ca iarna e blanda
si ca iepurii adulmeca urmele ingerilor
hai asadar sa scoatem apa din put
e nevoie de-o apa limpede
pentru spalatul funinginei de pe ciocul porumbeilor calatori
pentru respectarea acestei desavarsite apropieri
e nevoie de-o apa limpede


STIU

Stiu ca spatiul meu launtric e facut
pentru experiente mai dure
mie insa imi place sa privesc
cum norul acela atinge cu genele sale mereu umezite
copacii casele mormintele si urmele
de argint ale oilor seara

"Unsprezece adnotari lirice la covoarele Serbanei"(2013), Petre Stoica

Cuvant inainte

Marcel Tolcea

Cine oare mai credea/spera ca vom putea citi un volum inedit de Petre Stoica?

Cu siguranta, nimeni!

Si totusi, cartea de fata, cuprinzand adnotari lirice la tapiseriile artistei plastice Serbana Dragoescu(plus alte texte ce nu par a avea o legatura directa cu tema), este o aparitie inedita si, fara indoiala, neasteptata, surprinzatoare.

Neasteptata, fiindca Petre Stoica a fost unul dintre cei mai laboriosi poeti ai literaturii romane, publicand-cu o regularitate de orologiu suav-, cate un volum nou cel putin o data la trei ani. Aste, numai intre 1966 si 1985. Ceea ce a insemnat, alaturi de volumele antologice, peste 40 de volume.

Surprinzatoare, mai intai, prin caracterul ei de circumstanta, ceea ce, la un poet ireventios cu poncifele, iconoclast, demitizant e aproape de neimaginat. Si totusi, e o poezie circumstantiala in sensul goethan al cuvantului, caci Goethe credea ca poezia de circumstanta, legata de un eveniment din imediat, aparent fara miza, inradacineaza poezia in contemporaneitate. Surprinzatoare, apoi, prin tonul elegic, profund, prin nelinistea si cutremurarea in in fata trecerii timpului, prefigurand, prin tonalitate solemna, singurul sau volum din 1977, O nunta de cenusa, scris, in contrast cu celelalte volume ale sale, intr-un registru complet diferit.

Asemenea oricarei surprize, si cartea de fata are o istorie ce pune in evidenta deplina adecvare cu tema textelor poetice: daca ele, textele, abordeaza in cheie lirica tema unor covoare ale artistei Serbana Dragoescu, firul destinului ce a condus la descoperirea, editarea si apatitia acestui volum este inca si mai tulburator.

Asadar, intalnirea cu protagonista poemelor.

Pe la mijlocul lui 2009, Doamna Profesor Alexandra Titu mi-a propus o lansare de carte aparte la Muzeul de Arta din Timisoara: un pictor roman nascut la Paris, cu studii la celebra scoala Julian, redutabil problemist in sah. Cartea, jumatate in franceza, jumatate in romana, ii apartinea lui Radu Dragoescu, un nume despre care nu auzisem. Familiar imi era numele fiicei autorului, Doamna Serbana Dragoescu, cu care am convenit o intalnire pentru a stabili detaliile de rigoare. Inainte de plecare, Doamna Dragoescu m-a intrebat cine e barbatul ale carui fotografii se derulau pe monitorul computerului meu. I-am raspuns ca si cum le-as fi facut cunostinta: Petre Stoica. Apoi am adaugat: "A plecat anul asta, in 21 martie". A tresarit, s-a reasezat si, vizibil tulburata, mi-a spus ca l-a cunoscut cu multi ani in urma, ca inca nu stie daca l-a iertat si ca el, Petre, i-a dedicat un ciclu de poeme. De mult!

Mi-a promis ca imi va trimite originalul. Asa a fost. Mi-a adaugat un CD cu o inregistrare de la un vernisaj la Muzeul de Arta al Romaniei din ianuarie 1981, cand expozitia sa, Spirale, a fost vernisata de Ioan Grigorescu, Radu Ionescu si Gaston Cosma, iar Ovidiu Iuliu Moldovan a recitat chiar poeziile scrise, in 1975, de catre Petre Stoica pentru tapiseriile Serbanei.

Intalnirea noastra a fost acum patru ani si, de atunci, lucrurile au intrat pe un fagas mai precis.

Fundatia Pax 21 a instituit Premiul Petre Stoica decernat, in parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Romania, Filiala Timisoara, anual, unei personalitati culturale de prestigiu. Prima editie a consemnat numele lui Serban Foarta, editia a doua l-a omagiat pe Dorin Tudoran, iar anul acesta este sarbatorit profesorul universitar, criticul si poetul clujean Ion Pop.

Dar sirul coincidentelor din trama si urzeala tapiseriei subtile nu s-a sfarsit atunci cand Doamna Serbana Dragoescu l-a redescoperit, in efigia imaginii, pe Poetul despre care nu mai stia aproape nimic. In vara aceasta, cand l-am sunat pe Radu Stoica-fiul lui Petre Stoica-pentru a-i cere permisiunea editarii manuscrisului, i-am vorbit si despre destinara poemelor. Nu o cunoscuse! Vorbeam cu el pentru prima oara despre volumul inedit, despre ce contine si, amandoi, ne bucuram ca va fi o surpriza!

A doua zi, Radu m-a sunat pentru a-mi spune doar atat:

"Serbana Dragoescu a murit ieri seara! Chiar in ziua in care am vorbit despre tata, despre carte si ea!"

P.S. si, un gest absolut emotionant!

Poezia de vineri

IARNA-I DEPARTE

Pe toate cuirasatele lumii gloria danseaza desantata
anotimpul e imbaiat in benzina in parfumuri de tei
iarna-i departe paltoanele sunt pline de somn ehei
invatatii croiesc proiecte si mai grozave
si totusi lord Byron se plange de frig


OMUL O FLOARE MICA

Pasarea Holderlin strivita sub rotile masinii
cine desfasoara mosoarele acestui timp?
de la un continent la altul bazaie musca in vid
pe gura teroristului numai bube si iasca
atatia filozofi cu testicole de hiena
omul o floare mica dar plina de miere
de-ar ingheta odata armele


CONSTATARE BANALA

Proverbele raman aceleasi
simturile raman aceleasi
pietrele raman aceleasi

forma si precizia tunurilor
se modifica zilnic


POEM NEVINOVAT

Iubirea   adevarul   speranta
inscrise pe aripile fluturelui oprit in poiana
de ce dezinfectarea locului

Petre Stoica: Unsprezece adnotări lirice la covoarele Şerbanei

La editura Brumar a apărut, recent, o carte-surpriză ce poartă semnătura unuia dintre cei mai importanţi poeţi contemporani ai României, Petre Stoica: „Unsprezece adnotări lirice la covoarele Şerbanei”. Cartea, îngrijită şi prefaţată de poetul Marcel Tolcea, şi publicată cu sprijinul Fundaţiei Pax 21, reproduce întocmai dactilograma volumului de poezie al poetului care şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în Banatul natal, la Jimbolia. Iată ce scrie, în prefaţă, Marcel Tolcea:
„Cine oare mai credea/spera că vom putea citi un volum inedit de Petre Stoica?
Cu siguranță, nimeni!
Și totuși, cartea de față, cuprinzând 11 adnotări lirice la tapiseriile artistei plastice Șerbana Drăgoescu (plus alte texte ce nu par a avea o legătură directă cu tema), este o apariție inedită și, fără îndoială, neașteptată, surprinzătoare.
Neașteptată, fiindcă Petre Stoica a fost unul dintre cei mai laborioși poeți ai literaturii române, publicând — cu o regularitate de orologiu suav —, câte un volum nou cel puțin o dată la trei ani. Asta, numai între 1966 și 1985. Ceea ce a însemnat, alături de volumele antologice, peste 40 de volume!
Surprinzătoare, mai întâi, prin caracterul ei de circumstanță, ceea ce, la un poet ireverențios cu poncifele, iconoclast, demitizant e aproape de neimaginat. Și totuși, e o poezie circumstanțială în sensul goethean al cuvântului, căci Goethe credea că poezia de circumstanță, legată de un eveniment din imediat, aparent fără miză, înrădăcinează poezía în contemporaneitate. Surprinzătoare, apoi, prin tonul elegiac, profund, prin neliniștea și cutremurarea în fața trecerii timpului, prefigurând, prin tonalitatea solemnă, singularul său volum din 1977, O nuntă de cenușă, scris, în contrast cu celelalte volume ale sale, într-un registru complet diferit.
Asemenea oricărei surprize, și cartea de față are o istorie ce pune în evidență deplina adecvare cu tema textelor poetice: dacă ele, textele, abordează în cheie lirică tema unor covoare ale artistei Șerbana Drăgoescu, firul destinului ce a condus la descoperirea, editarea și apariția acestui volum este încă și mai tulburător. (…)”.

 Ora de Timis la 15 Octombrie 2013

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

Spre rozmarinul din basm

 

Suntem iarăşi la ţară

îţi aduc în casă lemne apă dovleci

câinele vrea să-şi împartă visul cu noi

dar aţipeşte lângă focul de peşteră sfântă

aprind lumina şi o clipă eşti zâna din icoană

şi fiindcă e toamnă miroase a petrol lampant

iar merele de pe scrin au gust de veşnicie

până târziu citim din calendare vechi

totul e galben sau cafeniu şi nespus de uitat

noi înşine suntem litere în sicriele păgânilor

dar nu te speria – curînd nechează caii

înhămaţi la sania din fotografia de sus

şi ne vor duce prin câmpul alb

spre rozmarinul din basm

 

 

 

Plutim pe adâncul mov

 

Ce linişte pe strada păsărarului galbenă

e plină guşa pisicii de cântecele scatiului

să vedem ce faceţi cu indigoul să vedem

dacă nu deveniţi cumva dublu exemplar

voi cultivatorilor de mărar voi filozofilor

strada păsărarului dispare în ceaţa mării

supravieţuitori ai dezastrului doi câte doi

plutim pe adâncul mov şi căutăm răbdători

corabia adevărului Isuse Christoase cum

de nu am ştiut

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

ÎN DONJONUL ACADEMIEI DE LITERE

Inutil să mă convingeţi că n-a fost aşa
domnişoarele cultivau plăcerile sportului
încă din timpul lui Richard Coeur de Balancoire
instalat în donjonul
eu însumi arbitrasem o
ce lent ce lent se deplasau păuniţele
în malacoavele lor măturând fără jenă ciupercile
şi mingea trecea de la
cu graţia unui salut adresat în grădinile publice
toamna spre amurg, după fiecare meci ofeream
câte-o cupă umplută cu dulceaţă de coacăze
seara pe terasă domnişoarele primeau complimente
din partea barbişoanelor cu decoraţii şi ordine
pierdute sau câştigate la Waterloo păcat
că nu aţi asistat la discuţie
partidă de tenis
rachetă la rachetă
Academiei de Litere



TIMP STRĂVECHI ŞI AER DULCE

Crengile sălciilor împreunate ca nişte rime elastice
o pisică moartă paie şi haine vechi plutesc pe apă
timp străvechi încremenit în scorburi inundaţiile
de altădată nisipul lustruieşte oasele înecaţilor
cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă ruginită
aerul e dulce răsucesc uşor între degete ismă şi spun
e bine că pe aici va trece curând şi factorul poştal
vom descifra împreună adresele peştilor şi toată
semnificaţia liniştei