Arheologie blanda este cea mai ampla dedicatie de dragoste pe care poezia romaneasca a inchinat-o obiectelor. Nu insa obiectului profan, obisnuit, decorativ, somnolent, ci obiectului “uitat, prafuit, singular, ce arareori isi gaseste perechea“. Aceluia care, odata privit de ochiul cinematografic, in sepia, al poetului, reinvie o lume, da sens, stralumineaza prezentul in lumina difuza a unui Altadata mirabil. E atata candoare, delicatete, duiosie, tandrete in versurile poeziei lui Petre Stoica incat trecutul isi pierde tristetea, lumea se face mai buna, iar Viata, ei bine, Viata se uita la noi zambind, prin lumina unui proiector mut din Cinematograful Satesc.(Marcel Tolcea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu