Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

                                                        dupa risipirea negurei

o negura densa
imbratisa intregul tinut

mesagerii vestilor bune
ratacind au ajuns in alt tinut

dupa risipirea negurei
nu ne-am mai recunoscut

eram cu totii
democrati surdo-muti

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

 Cantec de seara

Seara, cand umblam pe carari intunecate
Ne rasar in fata palidele noastre fapturi

Cand insetam
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilarii.

Raposati, ne odihnim in umbra socului,
Privim pescarusii suri.

Nori de primavara cresc peste orasul sumbru,
Care tainuieste preainaltatele vremi ale calugarilor.

Cand iti prindeam mainile subtiri
Lin deschideai in tacere ochii rotunzi.
E mult de atunci.

Totusi, cand intunecata armonie bantuie sufletul,
Apari tu, alba, in peisajul de toamna al prietenului.

                                        Georg Trakl, in talmacirea lui Petre Stoica
                                        Coperta si ilustratiile: Tudor Jebeleanu                                     

Cum ar arata viata fara fotografie?

Poezia de vineri

                                         
                 ADMINISTRATORUL
                                                                                                                                                                                              Azi noapte mi-a intrat administratorul in casa
tragea si trantea pe jos sertare si sertarase
dezlipea timbre fiscale isi taia unghiile cu forfecuta bunicii
pangarea spatiul dintre substantivele si adjectivele mele
mi-a spart lentilele ochelarilor dar eu
continuam sa urmaresc miscarile sale nerusinate
ma cauta indaratul dulapului indaratul
culorilor din tablouri
gasea numai sapaturile timpului
eu stateam la masa mea de scris
si priveam
cum administratorul fiinta asta
cu burta hidropica si picioruse de musca
se transforma in planta agatatoare

dimineata l-am intalnit pe Virgil Mazilescu
spunea indignat domnule esti un imbecil
de ce nu l-ai ucis era doar administratorul meu
in sfarsit lasa-l dracului si asculta-mi ultimul vers
eu sunt realitatea ba realitatea palpabila

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

                 Vizita pe amurg

Ma viziteaza mama vine
din imperiul seifurilor de tarana
mi-a auzit suspinul

aduce albumul fotofrafiilor din anii
fara boli si lacrimi si fara invazii barbare

ma strange la piept imi pipaie ranile sangerande
de cand le am? incremenite buzele tac

ma priveste cu ochii umeziti
i se pare ca sunt mai batran decat ea

o consoleaza gandul ca m-am mutat
langa ogoarele familiei vai azi despuiate de aura pietrelor de hotar

mancam aluaturi pregatite-n bucataria bunicii
bem apa limpede din fantana curtii invadate de flori de glasuri vesele

ne plimbam prin incaperi plusate
(copil imi placea sa ascult misteriosul sunet din gusa starcului impaiat)

se aude larma strazii anarhizate

mama imi asterne patul ca in zilele cand eram cu toti fericiti
netezeste perna face semnul crucii pe ea

mama pleaca in toiul noptii
ia pe umerii ei firavi
jumatate din suspinul meu jumatate
din ranile mele sangerande
 

Muzica sufletului meu

Poezia de vineri

                 ODA

Degetele tale care curata cartofii
degetele tale care despica scoicile taioase
degetele tale care toaca mararul si ceapa
degetele tale care spala sangele de pe carne

degetele tale care scot petele de cerneala

degetele tale care panseaza o rana adanca

degetele tale care sterg lacrimile

degetele tale pe care le saruta luna cand dormi

degetele tale-zece flacarui


                 STIU

Stiu ca spatiul meu launtric e facut pentru experiente mai dure
mie insa imi place sa privesc
cum norul acela atinge cu genele sale mereu umezite
copacii casele mormintele si urmele
de argint ale oilor seara