luni, 27 august 2018

Despre însemnările doctorului George Ulieru Petre Stoica în revista "Steaua" nr. 9 / 1957


În 1946, revista Fundațiilor (nr. 7-8-9) publică pentru prima dată partea cea mai mare a interesantului jurnal intim alcătuit de medicul George Ulieru. Surprinzatoarea descoperire a ÎNSEMNĂRILOR stârni numeroase comentarii în acea vreme. Mulți și-au pus întrebări în jurul numelui ce - bănuiau - trebuia să ascundă un scriitor talentat. Adevărul este că autorul lor, mort încă în 1944, n-a întrevăzut valoarea lor documentară și artistică, nefiind un scriitor în înțelesul strict al cuvântului.
Însemnările medicului George Ulieru așternute destul de laconic într-un caiet de diagnostice și prospecte Bayer, constituie "o reală revelație", într-un cuvânt "o operă literară de o savoare excepțională" cum pe drept remarca prof. acad. Alex. Rosetti în prefața primei ediții a ÎNSEMNĂRILOR. Fără să-și dea seama, doctorul Ulieru a făcut literatură anti-semănătoristă. Ea se situează la polul opus aceleia ce împrăștie parfum peste un peisaj dezolant în care țăranul cu existența-i mizeră ne este înfățișat în straie de sărbătoare cu frumoase flori de arnici la cămașe, chiuind în horă sau mânând plăvanii injugati la plug.
Cu o precizie care nu da greș, doctorul Ulieru fixează cadrul moral al acestei lumi de la țară, realizând poate unul din cele mai veridice tablouri ale satului nostru din preajma celui de al doilea război mondial. Lupta sa pentru a îndrepta starea de lucruri din mediul rural, adevărată lupta cu morile de vânt, l-a doborât moraliceste. La o vârstă nu tocmai înaintată demisionează din funcția de medic de plasă, lipsit de mijloace și aruncat pe toate drumurile.
De toate acestea ne-am reamintit răsfoind deunăzi o frumoasă ediție a ÎNSEMNĂRILOR traduse în polonă. Cu același prilej am căutat printre rafturi ultima ediție apărută la noi - una modestă în 1949. Atât. Am consultat de asemenea Proiectul de plan al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă (1957), dar am încercat dezamăgirea de a vedea că la rubrica de reeditări valoroasa carte a fost și de data asta omisă. Cititorii - mult mai numeroși în ultimii ani - continuă să fie păgubiți de o carte plină de tâlcuri și interesantă literatură.
Dacă E.S.P.L.A. și-ar propune să retipărească vreodată ÎNSEMNĂRILE UNUI MEDIC DE PLASĂ, n-ar strică să între în posesia jurnalului manuscris dând, în sfârșit, la lumină documentul integral.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu