Cornel Ungureanu din "Întrebări puse La Punkt, autor: Cristian Pătrăşconiu, Editura Universitatii de Vest, Timisoara 2017

Cornel Ungureanu:

"Eu fac parte dintre pesimiştii care cred că trăim alt timp al culturii - alt timp, care e al imaginii şi nu al scriiturii"

(din "Întrebări puse La Punkt, autor: Cristian Pătrăşconiu)

Petre Stoica - EDITH SODERGRAN (poetă suedeză din Finlanda) (1892-1923)

Născută la Petersburg, ca fiică a unui inginer, suferindă de piept, internată în diverse sanatorii europene, poeta s-a retras la Raivola, în Finlanda, unde şi-a sfârşit zilele. Poezia sa, trecută prin experienţa expresionistă, se desfăşoară în peisajul nordic cu lacuri, păduri, nopţi irizate, poeta înălţând în acest cadru un imn vieţii pe care o trăieşte, cu conştiinţa sfârşitului apropiat. Poezia sa, descoperită în toată amploarea ei abia după moarte, e azi socotită ca o cotitură a liricii nordice spre sensibilitatea modernă a veacului.
În timpul vieţii a publicat o culegere de POEME (1916), urmate de LIRĂ DE SEPTEMBRIE (1918), UMBRA VIITORULUI (1923), iar în 1925 s-a tipărit postum ŢARA CARE NU E, pentru ca în 1949 să apară ediţia OPERELOR COMPLETE.

(Fragment dintr-un inerviu din iunie 2002 acordat lui Sorin Pavel in saptamanalul "Noul Observator")

Petre Stoica:

"Sigur că fiecare scriitor are o anumite viziune asupra receptivităţii sale. Unii bunăoară se gândesc la mase. Acest tip de poezie cu adresabilitate a apărut în socialism, când a avut cu totul şi cu totul altă audienţă. Altul se gândeşte la un cerc mai restrâns. Eu bunăoară când scriu am în gând apropiaţii mei, fanii mei, dacă mă pot exprima aşa. Ei sunt de obicei iubitori de poezie.
Sigur, plec de la ideea că mai pot cuceri pe cineva. Fac o afirmaţie banală: poezia este un instrument foarte sensibil. Perceperea poeziei presupune talent de cititor. Mulţi nu o înţeleg. Asta nu înseamnă că, prin lecturi repetate, omul sensibil nu poate ajunge la descifrarea inefabilului"

Cristian Patrasconiu - Intrebari puse La Punkt, Editura Universitatii de Vest, 2017

O noua aparitie editoriala marca Cristian Patrasconiu, un maestru al interviurilor! Mari personalitati ale Timisoarei i-au raspuns de aceasta data intervievatororului!

O carte aparuta recent (2017) in Editura Universitatii de Vest ce merita citita si care face cinste oricarei biblioteci!

Poezia austriacă modernă, de la rainer maria rilke până în zilele noastre, Ed. Minerva, Colecţia BPT, 1970, Petre Stoica - JULIANE WINDHAGER

JULIANE WINDHAGER

NINGE ÎN CIMITIR

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Ninge în cimitir,
doica îşi întinde peste pat
pătura de lână,
albă şi cenuşie.
Acum, în sfârşit,
colinele seamănă între ele,
se asemuiesc.

Ninge pe prezent,
ninge uşor peste trenurile
care mereu se încrucişează
prin şes.
Ultima staţie
e alb-cenuşie
şi coţofenele
vor veni să te ia.

Au şi-nceput să cadă
panglicile coroanelor
şi-i troienită
lopata groparului.

 JULIANE WINDHAGER

ÎNŢELEGEREA TIMPULUI

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Când am început
să înţeleg timpul,
să îndrăgesc buruiana
şi poate să-i înţeleg pe aceia
care sunt treji, când ceilalţi dorm,
nu mai eram prea tânără.

Altădată timpul se împărţea
în ore şi zile,
dar acum
ceasornicele atârnă anapoda
sau poartă aripi.
Şi ce frumoase au fost!

Frumoase şi asemeni au fost
acolo pe binale
minteuţa şi brădişorul,
molozul uşor faramandu-se pe clină,
o cotiugă plină de mortar,
uitată ieri de zidari.

Iar eu aud o voce spunând:
Dacă toţi sunt în pat...

Dar mereu se găseşte
câte-un drumeag pustiit şi pietros
ducând spre Milet,
pelerinii se recunosc între ei
după tainice semne.

 JULIANE WINDHAGER

LOCUIAM ÎMPREUNĂ

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Locuiam împreună
într-o casă de lemn
pe malul unei ape molcom curgând.
Mi-am atârnat acolo rufele,
dar asta era
cu mult înainte.

Tu nu ţi-ai mai adus aminte,
doar uneori
spre mine te uitai nepăsător
şi în zadar
căutai pe chipul meu
ceea ce pierise de mult.

Şi dintr-o dată ai plecat pentru veci,
asemenea lui Elias.
S-au fărâmat tiparele vechi
despre moarte sau întoarceri.
Ce aş fi putut să întreb?
Rufele noastre din casa de lemn
au fost adunate
acum două veacuri.

Mai târziu, după aceea,
ai început să-mi trimiţi solii:
zboruri de păsări
sau în capsulele
copăceilor de roade culeşi
samburi de aeroliţi.

Înseamnă oare
că vom clădi din nou
pe alte maluri?

JULIANE WINDHAGER

DESPĂRŢIRE

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Despărţirea a şi început
să zbuciume frunzişul nucului,
ierburile-s cenuşii
de umbra rândunelelor.

Gata de despărţire
bucătăriile:
tufişul socului
lipit de fereastră,
cârpe de vase
atârnând neputincioase,
cutia cu sare.

Scările
cu balustrade albe
n-o să le coboare nimeni.
Corabia
se numeşte Passat.
Taina
treptei superioare:
Începând de azi
cele patru catarge
vor pluti într-acolo.

Petre Stoica din "poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre" bpt, editura minerva (1970) - JULIANE WINDHAGER

JULIANE WINDHAGER (1912-1986 a-a născut la Bad Ischl şi a locuit toate viata la Salzburg. A scris o poezie uşor cantabilă, delicată şi naturală, dominată de melancolie. Din păcate, antologiile germane, în general orientate spre moda zilei, o ocolesc cu regularitate. Dintre volumele poetei, cel mai interesant ni se pare STAŢIA DIN VALE, apărut în anul 1967 la editura "Hofmann und Campe" din Hamburg. Juliane Windhager deţine trei distincţii literare: "Premiul Georg Trakl", "Premiul de stat austriac pentru teatru la microfon" şi "Talerul Heine"

Florin Toma:

„Sunt un referent al Frumosului”

Dan. C. Mihăilescu:

 „Nici azi, în regim de libertate dezmățată, vechea tehnică a supraviețuirii prin frumusețe morală nu s-a demodat”

Petre Stoica:

Petre Stoica:

"...Toată viaţa mi-a plăcut, cum spuneam într-un vers, "să trăiesc uitat printre lucruri uitate". Mi s-a spus de aceea că nu scriu o poezie de idei; ce tautologir, ce idioţenie! De parcă poezia în sine nu este ea însăşi o idee. Iată-l pe Saba, el scrie despre obiecte umile şi despre oameni umili. Nimeni nu i-a reproşat vreodată că nu ar avea idei! Cred că cea mai mare contribuţie a expresionismului în acest veac este ridicarea anodinului la rang estetic. Să vezi aura unei linguri sau iradierea lăuntrică a simplităţii omului, iată cuceriri demne de acest veac inventiv pentru poezie. Calea era deschisă de Baudelaire, dar numai veacul nostru a dat lucrurilor liberă trecere în poezie. Cu o singură excepţie: Petrarca, cel ce a cântat piaptanul cu care se despăduchea Laura"...

Petre Stoica (din 59 de poeme - Georg Trakl), traducere, prefaţă şi note!

"Trakl nu a cultivat genul epistolar, atât de obişnuit până nu de mult în lumea artiştilor. Oricum, viaţa să agitată, consumată la temperaturi înalte, nu i-ar fi permis să caligrafieze rânduri îngrijite şi nici să dezbată anumite teme şi idei. Scrisorile sale, după cum ne avertizează Ludwig von Fischer, sunt aşternute în goană, prin cafenele, sau într-o cârciumă, în faţa unui pahar. Rânduri grăbite, aruncate cu creionul pe petice de hârtie găsite la întâmplare, pe plicuri uzate sau pe cărţi poştale ilustrate. Mai totdeauna ele conţin referiri la existenţa lui, ceea ce constituie un material documentar deosebit de preţios pentru cititorii care vor să-i cunoască mai îndeaproape viaţa şi opera.
Simţi printre rânduri o inima împovărată, un suflet deschizându-şi aripa mereu cernită."