JULIANE WINDHAGER
NINGE ÎN CIMITIR
poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica
Ninge în cimitir,
doica îşi întinde peste pat
pătura de lână,
albă şi cenuşie.
Acum, în sfârşit,
colinele seamănă între ele,
se asemuiesc.
Ninge pe prezent,
ninge uşor peste trenurile
care mereu se încrucişează
prin şes.
Ultima staţie
e alb-cenuşie
şi coţofenele
vor veni să te ia.
Au şi-nceput să cadă
panglicile coroanelor
şi-i troienită
lopata groparului.
JULIANE WINDHAGER
ÎNŢELEGEREA TIMPULUI
poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica
Când am început
să înţeleg timpul,
să îndrăgesc buruiana
şi poate să-i înţeleg pe aceia
care sunt treji, când ceilalţi dorm,
nu mai eram prea tânără.
Altădată timpul se împărţea
în ore şi zile,
dar acum
ceasornicele atârnă anapoda
sau poartă aripi.
Şi ce frumoase au fost!
Frumoase şi asemeni au fost
acolo pe binale
minteuţa şi brădişorul,
molozul uşor faramandu-se pe clină,
o cotiugă plină de mortar,
uitată ieri de zidari.
Iar eu aud o voce spunând:
Dacă toţi sunt în pat...
Dar mereu se găseşte
câte-un drumeag pustiit şi pietros
ducând spre Milet,
pelerinii se recunosc între ei
după tainice semne.
JULIANE WINDHAGER
LOCUIAM ÎMPREUNĂ
poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica
Locuiam împreună
într-o casă de lemn
pe malul unei ape molcom curgând.
Mi-am atârnat acolo rufele,
dar asta era
cu mult înainte.
Tu nu ţi-ai mai adus aminte,
doar uneori
spre mine te uitai nepăsător
şi în zadar
căutai pe chipul meu
ceea ce pierise de mult.
Şi dintr-o dată ai plecat pentru veci,
asemenea lui Elias.
S-au fărâmat tiparele vechi
despre moarte sau întoarceri.
Ce aş fi putut să întreb?
Rufele noastre din casa de lemn
au fost adunate
acum două veacuri.
Mai târziu, după aceea,
ai început să-mi trimiţi solii:
zboruri de păsări
sau în capsulele
copăceilor de roade culeşi
samburi de aeroliţi.
Înseamnă oare
că vom clădi din nou
pe alte maluri?
JULIANE WINDHAGER
DESPĂRŢIRE
poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica
Despărţirea a şi început
să zbuciume frunzişul nucului,
ierburile-s cenuşii
de umbra rândunelelor.
Gata de despărţire
bucătăriile:
tufişul socului
lipit de fereastră,
cârpe de vase
atârnând neputincioase,
cutia cu sare.
Scările
cu balustrade albe
n-o să le coboare nimeni.
Corabia
se numeşte Passat.
Taina
treptei superioare:
Începând de azi
cele patru catarge
vor pluti într-acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu