GEORG TRAKL Else Lasker-Schuler (traducere: Petre Stoica)

Ochii lui priveau în depărtări,
Copil, mai fusese odată în cer.

De aceea cuvintele îi răsăreau
Pe nori albaştri şi albi.

Ne certăm asupra religiei
Dar întotdeuna ca doi tovarăşi de joacă,

Şi-l zămisleam pe Dumnezeu, din vorbă în vorbă.
La început a fost cuvântul.

Inima poetului, o cetate puternică,
Poemele sale: teze cântate.

Într-adevăr, el fusese Martin Luther.

Sufletul şi-l purta în palmă,
Când a purces la războiul sacru.

- Ştiusem atunci, era mort -

De neînţeles îi zăbovea umbra
Peste seara odăii mele.

GEORG TRAKL Albert Ehrenstein (traducere: Petre Stoica)

În copacul pribegind în sus
clopotul, seara coboară
până în adâncurile albastre ale umbrei
care sufletul vorbeşte în cânt.

În tine se întunecă focul,
trupul bănuie călătorie luminoasă,
suspinând se leagănă peste ape
dincolo de lăcaşul vieţii, pierit.

Ţie-ţi apare noua sfinţire,
aripi duc spre dansuri pototolite,
sus, mai presus de toate-ntrebarile
De ce şi Cum şi Unde şi Când

O SĂRBĂTOARE CONTINUĂ Petre Stoica din Caligrafie şi culori(1984)

Cum spuneam şi cu alte prilejuri, Trakl, marele descendent din familia spirituală a lui Holderlin a murit aproape necunoscut. Anonimatul care l-a însoţit de-a lungul unei vieţi încununate cu spini, s-a vrut acelaşi până şi la coborârea tânărului său trup în pământ: era o inmoramntare săvârşită în chip de simplă formalitate cazonă, în prezenţa unui singur om, credincioasa ordonanţă a poetului în uniformă de locotenent... La puţină vreme după aceea, lumea a început să manifeste interes pentru destinul său, intristandu-se de-o absenţă pe care n-o mai putea concepe! De fapt, asupra acestei tragice dispariţii atât de timpurii au atras atenţia cei câţiva prieteni vechi ai poetului, care de la primele lecturi din neobişnuitele sale versuri au realizat prezenţa unui miracol. Era un cerc literar patronat de Ludwig von Ficker, adevărat SPIRITUS RECTOR al vieţii culturale austriece de odinioară. Şi nu trebuie uitaţi acei poeţi, care au avut darul să salute capodopera înaintea criticii nu o dată obtuză şi imbecilă prin conformismul ei. Entuziasmul lor pentru opera lui Trakl era atât de neobişnuit, încât unii dintre ei i-au închinat poeme dintre cel mai emoţionante. Era prologul sărbătoririi cântăreţului sumbrelor şi pustiitoarelor amurguri. De atunci, ea continuă, spontană, pornind din simplul imbold al inimii, şi, fără excepţii, din spirit de solidarizare cu o existenţă sinonimă cu suferinţa.
Printre primii care l-au omagiat pe Trakl (în anul 1917) se numără Else Lasker-Schuler, această Sapho modernă a literaturii germane, prietenă ea însăşi a poetului salzburghez. Poemul Elsei lasker-Schuler, de vibrantă forţă evocatoare, fixează substanţa unei opere şi-ţi aduce în faţa ochilor o silueta inefabilă. Cam la aceeaşi dată a fost compus şi poemul lui Albert Ehrenstein, unul dintre cei mai întunecaţi lirici ai generaţiei expresioniste. Acestor poeme li s-au adăugat şi altele,
ieşite de sub condeie mai firave, azi menţionate doar prin bibliografii. În orişice caz, ele au avut în acel moment meritul de a fi creat, alături de câteva articole evocatoare, climatul necesar cunoaşterii unei personalităţi poetice care a şocat multă lume prin insolitul ei. Paralel cu vertiginoasa creştere a exegezei trakliene, au sporit şi aceste caligrafii omagiale, înscriindu-se într-o sărbătorire continuă. Dintre paginile beletristice închinate lui Trakl (existenţa sa cu laturi inexplicabile şi fapte stranii a hrănit numeroase fabulaţii!) Imi place să amintesc o nuvela excelentă, clasică azi în literatura austriacă, a poetului de fin talent şi remarcabilă erudiţie, Werner Riemerschmied, mort cu puin timp în urmă.
Cum creaţia lui Trakl în cultura noastră constituie o prezenţa reală, mulţi dintre talentaţii cititori de poezie fiind familiarizaţi cu ea, cred că un mănunchi de asemenea poeme îşi justifică traducerea. Ele perpetuează astfel sărbătorirea şi pe plan românesc şi contribuie totodată la o mai intimă apropiere de cifrul traklian. Sau, ca să întrebuinţez o metaforă, sunt şi ele câteva din posibilele ferestre deschise spre un univers poetic fără precedent în secolul nostru.

Petre Stoica

Arhiva literara personala "Petre Stoica" - Matei Calinescu

Matei Călinescu (n. 15 iunie 1934, București – d. 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA) a fost un critic și teoretician literar român, profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington. A fost declarat profesor emerit al acestei universități, unde a condus și un centru de Studii Românești, singurul din Statele Unite[necesită citare] și a primit foarte mulți doctoranzi din țara natală, care au devenit ulterior profesori la mai multe catedre de Literatură Comparată din Statele Unite ale Americii.

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967 Traduceri de Petre Stoica - August Stramm

PLIMBARE DE SEARĂ

August Stramm

 Traducere de Petre Stoica

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Prin noaptea încovoiată
Zgomotul pasului nostru piere treptat
Mâinile pălesc în faţa groazei paralizante
Lumina ne împunge în umbră capul
Din umbră
Pe noi!
Înalt licăre steaua
Plopul atârnă suspendat
Şi
Trage după el pământul
Pământul aţipit îmbrăţişează cerul nud
Te priveşti şi te înfiori
Buzele tale se evaporă
Cerul sărută
Şi
Pe noi ne naşte sărutul

 PATRULA

August Stramm

 Traducere de Petre Stoica
POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Pietrele duşmănesc
Fereastra rânjeşte trădarea
Crengile strangulează
Tufişurile montane fâsâie uşor
Tiuind
Moartea

GROAPĂ COMUNĂ

August Stramm

 Traducere de Petre Stoica

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Ştefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Tulpini răstignite imploră braţe
Inscripţia ezită în faţa palidului necunoscut
Flori nepăsătoare sfidează pulberea
Licărirea
Lăcrimează
Sticlind
Uitarea

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ De la Stefan George la Enzensberger Editura pentru Literatură - Colecţia BPT, 1967 - August Stramm

AUGUST STRAMM (1874-1915) s-a născut la Munster (Westfalia). După studii secundare la Eupen şi Aachen, la insistenţele ambiţioase ale tatălui sau, intră în slujba poştei, devenind director. Între timp studiază filozofia şi obţine la Halle titlul de doctor. Stramm este o descoperire a lui Herwarth Walden, care l-a protejat şi l-a găzduit în coloanele lui DER STURM, făcându-l purtătorul de cuvânt al expresionismului. Poemele acestuia sunt cu totul neobişnuite pentru momentul în care fuseseră scrise; au intrat curând într-un con de umbră, iar astăzi sunt redescoperite şi frecvent menţionate şi comentate, ca piese ce prefigurează abstractul şi "concretul" limbajului poetic
Mobilizat în război cu gradul de căpitan, Stramm a murit pe frontul din Rusia, după ce participase la numeroase bătălii. Mormântul lui se află în cimitirul din Horodet.

Arhiva literara personala "Petre Stoica" - Aurora Cornu

Aurora Cornu (n. 6 decembrie 1931, Proviţa de Jos, jud. Prahova) este o poetă, prozatoare, critică literară şi actriţă româncă. A fost soţia lui Marin Preda timp de patru ani. În anii '60 s-a mutat la Paris.

Opere

* Studentă. Poem, Editura Tineretului, Bucureşti, 1954
* Distanţe. Versuri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1962
* La déesse au sourcil blanc‎, 1984
* Romanian Fugue in C Sharp. A Novel and Nine Stories, 2003
* Fugă spre centru, Editura Albatros, Bucureşti, 2005 (traducere de Radu Paraschivescu)

S-a nascut in comuna Provita de Jos, judetul Prahova, intr-o familie de agricultori. Este o persoana care iradiaza o rara noblete. Are un aer suveran, fiind, in acelasi timp, o doamna foarte generoasa. Raspandeste siguranta omului incercat, care si-a dominat destinul, lasandu-l totusi sa isi faca mendrele. A trait o viata palpitanta, iesita din comun, din care a iesit invingatoare prin credinta si literatura. Apartine generatiei lui Nicolae Labis, cu care a fost colega la Scoala de Literatura. A fost prima sotie a lui Marin Preda, caruia i-a stat alaturi intre anii 1954 si 1959. Scrisorile lui Marin Preda catre Aurora Cornu au fost publicate la Editura Albatros.


In 1965 a fost invitata la Bienala Internationala de Poezie, de la Knokk-le Zoote, de unde nu s-a mai intors in Romania, stabilindu-se la Paris. Intre anii 1967 si 1978, a colaborat la emisiunea literara a Monicai Lovinescu, de la Europa Libera. In 1970, unul dintre marii regizori francezi, Eric Rohmer, o distribuie in rolul principal din filmul Genunchiul Clarei (Le genou de Claire). Aurora Cornu a facut un film de autor, Bilocation, produs in An glia si premiat la Psyhic Film Festival New-York - Montreal. A fost casatorita cu Aurel Cornea, inginer de sunet la Jurnalul televizat francez. Fostul sau sot a fost luat ostatic in Liban, in 1968, impreuna cu echipa de la Antenne 2.

Cornel Ungureanu despre Petre Stoica

Cornel Ungureanu:

"...Petre Stoica a făcut din poezie o formă de viaţă. Şi-a trăit poemele, cărţile, s-a dedicat fără rest poeziei"

Fragment dintr-un interviu luat de Adrian Paunescu lui Petre Stoica, rev. Tribuna 1969

"M-am nascut pe vremea cand tata asculta radioul cu galena la urechi. Probabil ca, tocmai atunci cineva scria un vers pe care eu nu-l voi putea scrie niciodata.mama imi spunea ca atunci cand m-am nascut era foarte frig. In timp ce eu ma nasteam, tata juca biliard!"