Poezii de Alfred Mombert in traducerea lui Petre Stoica

*
  * *
Alfred Mombert

Traducere de Petre Stoica

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Aici este piscul, pe care să adormi.
Aici trec păsări mari în zboruri compacte,
purtând în ciocuri lungi planete aurii.
Ele înoată alungite în curentul aerului,
în ochii lor sălbateci jăruieşte jăratecul
misiunii şi al ţintei.
Când ele zboară deasupra mării,
în adâncul sumbru al valurilor
se oglindeşte o puternică lumină iradiind înaintea-i,
două flăcări se urmăresc şi de jur-împrejur
aripile negre îşi proiectează umbrele.
Când o navă vâsleşte în furtuna nopţii
mai clar luminând
între aceste înălţimi şi adâncimi:
atunci căpitanul se sprijină maiestuos de catarg.
Privirea sa, puternică asemenea universului,
scrutează depărtarea, şi el ancorează în haos.
A veşniciei e spiritul. Şi păsări imense
cu Lumini-Planete în ciocuri
deasupra şi dedesubtul său,
sunt fugare imagini, clătinate
de boarea vântului.
Din adâncul corabiei se înalţă,
îmbrăţişând totul în scântei,
cântecul matrozilor, ospătând,
Imnul de Triumf al Lumii

Aici este piscul pe care noaptea să adormi.
În jurul său unduie veşnicul imn de triumf.
Aici se odihneşte Visătorul-Adormit,
pe vârful unei piramide de aur.

În jurul unghiurilor îndepărtate
planetele se rotesc împovărate de strălucire.
O respiraţie înaltă îţi adie peste mâini.

Aici este piscul pe care să adormi.
Aici auzi cum tobele vuiesc în adânc.
Aici tresare spiritul, căutându-ţi buzele. În vis, mâna îţi creşte prin eter
în univers.

  *
*   *

Alfred Mombert

Traducere de Petre Stoica

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Totul se află aici.
Aici sunt munţi, sunt nori lin-plutitori.
Multe lacuri, largi Câmpii-Roditoare.

Totul se află aici.
Păduri, Păduri-Livezi, sălcii prietenose.
Văile cântecelor de pasăre.

Iar cortul meu e aşezat aici:
Lângă o fântână mică,
cristalin alcătuită din elemente:
din eter şi mare, din lumină;
din spiritul omului

Aici adie vânturile.
Viorelele şi lalele îi smălţează malul.

Noaptea stau înăuntru.
Atunci se odihneşte secera lunii
blând argintată, pe umărul meu.
La mine se află dănţuitoarea cerească.
Timpul e desăvârşit în inima mea.
Afară se aude imnul tuturor cântăreţilor lumii.
 

  *
 * *

Alfred Mombert

Traducere de Petre Stoica

POEZIA GERMANĂ MODERNĂ
De la Stefan George la Enzensberger,
Editura pentru Literatură, Colecţia BPT (1967)

Când m-am trezit, marea respira
şi privea spre lună. În barca mea
stătea o umbră înaltă. Pe creştet,
un coif argintat.
- Îmi întind mâna să-l apuc,
mâna ajunge-n neant. Şi mâna reapare
oglindită în apă, toată muiată în argint.

Vorbeam: Tu eşti atât de rece şi limpede,
sângele îţi curge prin vine de-argint,
prin trupul tău pescăruşul săgetează în voie,
locuieşti pe netezimea oglinzii, aici, în clarul de lună.
Eşti fără nădejdi şi voinţă. Tu stai neclintită.

Vorbea: Tu eşti înfricoşător de zeiesc,
plin de naşteri încrâncenate, iar faţa
ţi-e strivită şi mistuită de lăcomie şi nebunie,
locuieşti în Peisaj Nocturn, acoperit
de Stanca-Fantomă pustie şi de păianjeni imenşi.
Visezi şi te arunci în asalt.Trăieşti.

Şi apoi, umbra se lasă delicată
pe pieptul meu. Simţeam pe creştet răcoarea
coifului argintat.

CIUDATUL MOMBERT Petre Stoica din "Caligrafie şi Culori"(1984)

Alfred Mombert (1872-1942) este unul dintre cei mai ciudaţi şi personali poeţi germani. S-a născut la Karlsruhe, ca fiu de medic. A studiat dreptul în câteva oraşe din Germania, intrând apoi în magistratură, unde timp de şapte ani a practicat funcţia de procuror, cu o blândeţe şi îngăduinţă puţin compatibile cu obligaţiile acestei profesiuni. A practicat şi avocatura, după 1906 renunţă la toate acestea pentru a se consacra exclusiv scrisului. De fapt, Mombert a trăit mai mult izolat, închis printre cărţile adunate de-a lungul vieţii cu o inegalabilă pasiune. Casă sa din Heidelberg era un adevărat muzeu, ticsit cu tipărituri neobişnuite şi rare, cele de astronomie şi astrologie constituind podoaba rafturilor. Din această viaţă de patriarh înţelept l-a smuls neagra furtună nazistă, aruncându-l (în 1940) în lagărul Gurs din sudul Franţei. Colegaul sau Hans Carossa s-a zbătut să-l salveze, dar toate eforturile sale au rămas inutile. L-au salvat peste un an nişte prieteni elveţieni. În ciuda vieţii sale claustrate, poetului îi plăcea să călătorească, muntele şi marea fiind pentru el puncte de permanentă atracţie. Dorinţa lui era ca vântul munţilor elveţieni să-i împrăştie în cele patru zări cenuşa.
Poezia lui Mombert constituie un tot armonios, simfonic (cu momente de respiraţie ivite întotdeauna în clipa potrivită), iar universul ei este circumscris la elementele cosmosului, proiectate pe fundaluri fantastice, de vis. Mombert a descris aceste momente cu un extaz de vizionar, fapt pentru care îl şi considerăm cel mai de seamă precursor al expresionismului. Versurile sale par străbătute de forţe stranii, ceţoase, în care fiinţa umană e aşezată într-un timp şi un spaţiu neprecizat. Apar simboluri bizare, cu tablouri ce se întrepătrund, ca în vis, lipsite de elemente de legătură - ceea ce determină uneori asimilarea lui la suprarealism. Toată opera sa poetică (alcătuită din numeroase volume, care pot fi socotite drept cicluri ale unei singure cărţi) exprimă o mare şi constantă fascinaţie faţă de imensităţile cosmice şi înălţimile de pisc îngheţat şi puritate a eterului. Versul mombertian este liber (cu ritmuri subordonate imaginilor, situaţiilor) de limpezimea cristalului, ideile ţâşnind aidoma săbiilor de apă ale fântânilor arteziene. Dar alături de cele mai bune versuri ale sale, când nici nu te aştepţi, apar hiaturi, cuvinte goale, prozaisme, s.a.m.d.
Poezia lui Mombert dă sentimentul măreţiei, a infinitului, a veşniciei.

1967