duminică, 16 iulie 2017

RICHARD VON SCHAUKAL poezia austriacă modernă de la rainer maria rilke până în zilele noastre bpt, editura minerva (1970) traduceri de petre stoica



CASTELE VECHI

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Dragi îmi sunt castelele vechi cu steme cizelate, deasupra portalului,
cu afumate tablouri de străbuni viguroşi, în săli mohorâte,
vechi castele, prin ruinate ferestre cu bolţi
din înalt crenelat scrutînd spre valea împădurită.
Deasupra se caţără iederă, sprâncene smulse cu forţă...
Liniştea curţii, unde paşii răsună pe piatră.
În parcul răvăşit cad frunze de toamnă,
largile scări
încă visează melodioase înclinări
de veşminte mătăsoase
ale căror parfumuri le tăinuiesc mai departe,
palpaietoarele plecări sărbătoreşti
în lumile de basme şi măşti...
În coroanele copacilor încărunţind
cuiburi îşi fac mari păsări
care zboară îndoliat şi greoi
aici şi acolo în jurul
sulitatelor turnuri...






COPIII

RICHARD VON SCHAUKAL




poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

Acum dorm, bălaie capete
au sprijinit domol pe mâinile subţiri.
Încet le potrivesc învelitoarea şi tăcut îmi trec alintul
peste frunţile pure îndărătul cărora
se ascund miracole, ce m-au uitat de mult pe mine.







PHEBUS APOLON

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica



Sub copitele armăsarului solar
aş vrea să sfârşesc,
învâlvorat de rostogolitoarele roţi ale focului,
orbit de ochii strălucitori
ai lui Phebus Apolon,
care avăntă biciul de trăsnete
mare şi rece,
lins de flăcări,
peste coamele roşii.







PERSEPOLIS

RICHARD VON SCHAUKAL

poezia austriacă modernă
de la rainer maria rilke până în zilele noastre
bpt, editura minerva (1970)
traduceri de petre stoica

În lumina albastră a lunii
se scaldă suple scări albe.
Umbre de coloane amuţite pe marmoreenele trepte.
Lacom adulmecând,
cu labe de catifea
leii se furişează
pe scări în sus.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu