Petre Stoica:
..."Bănăţenii, chibzuiţi din fire, aveau obiceiul să păstreze obiectele care - vezi Doamne - într-o zi le-ar putea folosi. Cam toate podurile caselor aveau orânduite cufere, sticle cu etichete haioase, obiecte casnice ieşite din uz, lămpi înlocuite cu altele moderne şi mai practice etc.
Atras de mister, îmi plăcea întotdeauna să prospectez locuri unde mi se părea mie că există universuri care nu apar chiar la lumina zilei şi nu se arată oricui. Podul casei pe care îl frecventam adesea era locul în care fie mă ascundeam de o pedeapsă a părinţilor, fie îmi plăcea să scotocesc în cufere, unde găseam cutii, cutiuţe şi obiecte al căror scop îmi rămânea necunoscut sau îmi sugera viziuni enigmatice. Toate acestea m-au obsedat de-a lungul vieţii, după ce istoria a reuşit să le pulverizeze. Ele au apărut în poezia mea ca o dulce obsesie. Încercăm să le dau viaţă; criticii literari cataloghează acest tip de poezie că animistă. Rar azi în Banat se mai găsesc asemnea universuri, atât de frumoase şi pline de nostalgie, ele s-au spulberat definitiv în 1990, odată cu plecarea şvabilor bănăţeni în Germania. Podurile au fost golite de mâini hapsâne şi lucrurile au fost spulberate în patru vânturi."...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu