duminică, 21 iunie 2015

vizita maestrului de vanatoare, versuri 2002

fapt divers
petre stoica
au pornit să prindă marele peste
vietatea văzută de intreagă obşte

seara bărbaţii s-au întors cu mâinile goale
îmbătrâniţi şi gârbovi
şi cu opţiunile politice schimbate


mesaj de îmbărbătare
petre stoica
dimineaţa au găsit în cutiile poştale
scrisori cu rânduri ilizibile
literele viermuiau se acuplau

oamenii erau nedumeriţi
înţelepţii locului ridicau din umeri
bătrânul cantor obişnuit să vadă
scrisul ascuns sub pete de ceară
tâlcuia înflorirea intempestivă a prunilor
nimeni nu a înţeles
era mesajul de îmbărbătare
trimis de viitorul şchiop de timpul
cu podoaba capilară coborâtă în berna


fapt divers
petre stoica
înaintau pe vreme de arşiţă pe vreme de ploaie răpăitoare
nici crivăţul nu-i înspăimânta

înaintau vitejeşte şi ziua şi noaptea
ajunşi la locul unde li s-a spus
că-i aşteaptă mesajul strămoşilor
au găsit o pălărie roasă de molii


sărbătoare sacră
petre stoica
pe strada principala
apar majorete trimit bezele flutură chiloţei
le urmează călare pe un catâr castrat
retorica zilei înalta şi mândră

rând pe rând se deschid ferestrele aţipite
nedumerirea invadează încăperile
nimeni nu ştie că azi e sărbătoarea
recoltelor analfabete


fapt divers
petre stoica
pe marginea şanţului
fumau şi depănau anecdote obscene
stropite cu rachiu puturos

unul nu a văzut surparea digului
unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate
matură din calea lor recoltele neculese
turme de oi şine de cale ferată
când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri
şi-au amintit că e timpul să plece acasă


după risipirea negurei
petre stoica
o negură densă
îmbrăţişa întregul ţinut

mesagerii veştilor bune
rătăcind au ajuns în alt ţinut
după risipirea negurei
nu ne-am mai recunoscut
eram cu toţii
democraţi surdo-muţi


fapt divers
petre stoica
arheologii au descoperit
noi virtuţi autohtone

vom avea ample mediatizări
simpozioane savante distribuiri
de titluri academice
autorităţile superioare
vor participa la un dineu
cu fructe de mare cu fudulii
de berbec în sos de violete
pe internet vor apare şi alte
partituri cu discursuri răguşite


întrebare inutilă
petre stoica
până când până când întreabă
luptând cu dislocarea muntelui

până când până când întreabă
înotând împotriva curentului
până când până când întreabă
pipăindu-şi oasele pictate cu discursuri
până încetează valsul pământului
în jurul soarelui răspunde
doctorandul în ştiinţele parfumului


localitate ideală
petre stoica
patru sute de oratori ocazionali
patru sute de directori generali
patru sute de poliţişti nervoşi
patru sute de consilieri comunali
patru sute de contabili miopi
patru sute de scorpioni
patru sute ori patru sute
de interdicţii de taxe de amenzi

şi patru sute de contribuabili


Ştiri
petre stoica
Ieri o oaie bearcă a mâncat un lup
un avion s-a izbit de un munte
dar pasagerii au supravieţuit
o actriţă superbă a luat în căsătorie
un bătrân cerşetor jegos
ieri ministrul informaţiilor
a rostit un adevăr



stire banala
petre stoica
pe neasteptate gulliver
a intrat in sala de sedinta a parlamentului

unii au tresarit din somn altii
au incremenit cu ziarul in mana altuia
i-a ramas broasca discursului in gat
altuia i-a plesnit soricul feselor
gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa
a ras in hohote apoi
a plecat insotit de huiduieli
mai tarziu a fost in unanimitate votata
o lege menita sa pedepseasca sever
imixtiunea presei scrise
in viata basicilor cu pantaloni si cravata


cadril
petre stoica
din pricina guturaiului contractat
de maeştrii de vânătoare ai parlamentuluilegea care permite dreptul
de-a admira pantofii mafioţilor
a fost amânată
până la următorul bal mascat



diriguitorii unui nou viitor
petre stoica
păduchii căzuţi din barba lui marx
şi înmulţiţi la subţioara urmaşilor săi
conform sloganului
de la salt cantitativ la salt calitativ
sunt azi:

aristocraţi cu blazon de tinichea aurită
burţi solemne miliardari cu degete boante
în numele democraţiei plastografiate savant
sponsorizează silicoane sfinţesc terenuri de golf
şi ctitoresc biserici dar cred
numai în virtuţile jeep-urilor ultimul model
poporului bolnav împart gratuit diplome
de sănătate şi lecţii de răbdare patriotică
sunt diriguitorii unui nou viitor
încremenit în proiect
nu există niciunde armă nici măcar una biologică
în stare să extermine
cuirasaţii păduchi căzuţi din barba lui marx


crăciun 2001
petre stoica
ninge dens şi viguros
ninge ca în vremi stravechi
când oamenii sorbeau tandreţea divinului
ultimul chefliu părăseşte bodega acră
tapetata cu anacronice afişe electorale

în timp ce maimuţe miliardare
descarcă din maşini cadouri scumpe
infasutate-n staniolul justiţiei republicane
sub fereastra şomerului îngheţată
un câine comunitar roade un os
azvârlit de preotul reconvertit la creştinism
ninge dens şi viguros
din depărtarea viitorului fericit
creşte şi descreşte melodie
Stille Nacht, heilige Nacht

fapt divers
petre stoica
fetiţa cu chibrituri
suflă în punga cu aurolac

ah ce ruşine exclamă limuzina
care goneşte prin zăpadă
spre antilopele bordelului


pastel
petre stoica
luna coboară lin duce cu ea
şoaptele morţilor tăcerile viilor

mişcarea păsărilor în frunziş
imprimă monograma dimineţii
se deschide o uşa se destramă
cămaşa somnului misterul
primii paşi în stradă anunţă timid
ponoseala vidanjările zilei


pastel
petre stoica
blocuri de case ursuze şi afumate
împodobite cu lujeri de viţă uscată

un beţiv rămas într-o rână
murmură rugăciuni cere milă
gunoiului adunat ambiguu

nici o floare nici un fir de iarbă
menite să zâmbească femeilor extenuate
care în balcoane sprijinite-n cârje
atârnă rufe sărăcăcioase
aici eternitatea este vomă de câine melancolie
de sicriu rămas fără nume

viaţă e încă speranţă meditează
rinichiul definitiv bolnav viaţae margine insuportabilă meditează
rinichiul încă sănătos

vizita maestrului de vânătoare
petre stoica
trenul intră graţios în gara împodobită
cu ghirlande împletite din urechi de mistreţ


ave ave tună mulţimea hăitaşilor
ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat

primarul întinde maestrului de vânătoare pâine şi sare
de emoţie primarului i se desprinde barba solemnă

corul fotomodelelor închiriate cu ora
intonează imnul vânătorilor căzuţi la datorie

alaiul se îndreaptă spre locul unde va fi construită
după ultimile canoane ale artei posmoderniste
o vastă crescătorie de vulturi pleşuvi

maestrul de vânătoare îşi potriveşte patriotic cravata

vorbeşte despre abnegaţia vânătorilor simpli
despre impedimentele vânătului pe vreme de viscol
vorbeşte despre braconajul străinilor
înfierează şi cere vigilenţă la locul de pândă

ave ave tună mulţimea hăitaşilor
în timp ce oaspetele maestrul de vânătoare
vizitează căminul de bătrâni
împarte mere aspirine şi sfaturi
iar suferintilor de podagră
da lecţii de vals vienez

ave ave răsună în noapte ovaţiile
multiplicate până dincolo
de fruntariile anotimpului reumatic

privesc şi ascult
petre stoica
fără voia mea privesc şi ascult
vecinii de la masa bufetului plutind în fumăraie democrată


fiecare în parte
este politolog economist astrolog istoric
jurist republican din tată în fiu pomanagiu
tolerant spiritist antisemit şovin ventriloc
şi-n anumite momente de furie supremă
adeptul tragerii subtile în ţeapă

fiecare în parte ştie mai multe
decât celălalt şi decât toţi laolaltă
oricum împărtăşesc egal convingerea fermă
că suntem victima unui complet mondial
care ţine să ne extragă presupusele
diamante depozitate în maţele patriei

privesc şi ascult îmi sorb cafeaua
şi în gând aduc un omagiu pios celor care m-au învăţat
să-mi suflu tandru nasul în batistă
spre a nu tulbura niciodată liturghia prostiei
cădelniţată cu fum de balegă autohtonă

ajunge am obosit

spun politicos noapte bună fumăraiei
şi aştept întâlnirea cu somnul care vindecă


pierderea auzului
petre stoica
azi mă doare ureche stânga
ieri m-a durut urechea dreaptă


prea multe ţipete de orgasm
la împreunarea discursului despre viitor
cu burta obeză a datelor statistice

prea multă muzică
ieşită de sub coada măgarului
adus la ceremonii profane

prea multe bubuituri de tobe
la premierea vinului acru

mâine mă dor amândouă urechile
poimâine îmi pierd iremediabil auzul



insomnie
petre stoica
noapte lungă noapte fără sfârşit
insomnia intră prin gaura cheii de la uşă
intră prin coşul casei lins de lună
intră prin butonul veiozei
intră prin ţesătura draperiei
vulturul evadat din dulap
bea ultima ta picătură de apă
un cal nechează întruna sub fereastră
în pod şobolanii bat darabana
te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi
te-a trădat până şi aroma portocalei
nimeni nu îţi întinde colac de salvare
în această noapte în această fiestă onirică
lungă nesfârşită insomnie
şi deodată bătaia clopotului de dimineaţă
zguduie geamurile patul pereţii
ce se prăbuşesc peste ţine
şi adormi sub molozul orelor




morţii din casă
petre stoica
eternizaţi în rame vag prăfuite
aşteaptă contemplare poate milă
din partea oaspetului găzduit în odaia principală


unul a fost ţăran bogat
căsătorit cu o ţărancă bogată şi ea
altul a lucrat prin birourile oraşului încă
îi luceşte bumbul acului de aur înfipt în cravată
altul şi-a slujit patria în calitate
de călăraş cu schimbul calul
este gata să sară din cadru

iar altul
cumnat al vărului bunicului meu
a colindat şi colindat europa
de unde la adânci bătrâneţi
s-a întors acasă cu un mănunchi de violete



elegie
petre stoica
cine este bărbatul păşind în faţa mea?
are mers clătinat are umerii
străpunşi de săgeţi


vine de la mormântul iubitei?
şi-a pierdut la zaruri
ultima amintire scumpă ultimul
reazim în viaţă?

dă colţul străzii a dispărut

este clipa-n care la biserica româno-catolică
s-a încheiat slujba de duminică
este clipă mântuirii dăruită altora

este clipa-n care eu însumi
sunt bărbatul care a dat colţul străzii



i-am spus
petre stoica
i-am spus nu veni
totuşi mi-a intrat în casă
cu sânii remodelaţi cu dialectica
iubirii eterne pe buze

la numai câteva zile
omizile mi-au devorat grădina



îmbrăţişează poemul

petre stoica

lasă poemul să vină spre tine
pe nesimţite ca paşii pisicii îndreptată
în direcţia pasarei oprită în iarbă

ajuns la poarta inimii tale
îmbrăţişează poemul ferm
ca zborul pasarei care s-a înălţat
simţind apropierea felinei perfide

hrăneşte-l cu febra insomniei tale
întăreşte-l cu mânia cu bucuriile tale
săi lasă-l să plece aşa cum a venit
pe nesimţite tiptil

poate va nimeri o uşa deschisă
poate va fi mireasmă pe o viaţă secetoasă



naşterea poemului

petre stoica

descifrez anevoie încâlcite semne
pe zăpadă proaspătă toate
duc la magazia de lemne

ce vietate caută miresme de pădure

îmi rotesc privirile le ridic
spre acoperişul magaziei
o pasăre cu patru aripi şi creastă de frunze
cloceşte cărbuni în melonul lui magritte

arunc în sus un bulgare de zăpadă
bulgărele se desface-n picături albastre
şi deodată e noapte ştiu
şi mă iluminez



îngerul mărunţel
petre stoica
o vrabie se învolbură pe zăpada îngheţată
ciuguleşte semincioare aruncate de mâna copilului
în jurul ei vibrează pulberi de cristal albastru


speriat de apariţia unei maşini brutale
îngerul mărunţel dispare în oul din care a ieşit

eternitatea ni se oferă drămuită



înserare
petre stoica
pentru k.

vântul iernii intră uşor pe sub uşă
îţi înveleşti picioarele în pled
fulguirile penumbrei îţi apasă pleoapele
degetul rămâne în cartea închisă
ce păsări vin dinspe sud? ce tigri
vin dinspre nord? cineva bate clapele
pianului îmbătrânit în pod visezi şi nu visezi
la captul aleii apare fiinţa care ţi-a fost
logodnică sânii îi sunt lumina de dimineaţă
întinzi mâna spre vălul ei de iasomie
şi vălul se deşiră în negre fire de ani
vântul scutură coşul acoperişului nins intră
uşor pe sub uşa te trezeşte zvâcnetul
din degetul rămas în cartea închisă



până la sfaritul sfârşitului

petre stoica

doar pentru ţine mai culeg trandafiri
doar pentru ţine

vechile mele iubiri sunt azi
iniţiale amestecate într-un osuar părăginit
tu rămâi până la sfârşitul sfârşitului
nobilă mea suferinţă deasemeni rămâi
cheia porţii care da spre locul
unde timpul îmi readuce puterea
de a conjugă credinţă cu dreptatea

din trandafirii culeşi iau firul Gloria Dei
aşezându-l lângă corabia ta de hârtie
sosită în golful solitudinii mele



cadril
petre stoica
între glorie şi nimic
exersează orchestra şoarecilor

oricum iarna mea este suportabilă



notiţă(ianuarie)
petre stoica
iarnă grea geroasă
câteva vrăbii se adună
la uşa îngheţată


împart cu ele
ultimile firimituri ale pensiei


primăvară
petre stoica
strivind gâză între degete
copilul zgârie diamantul universului







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu