Închis prin odaite adînci si suferinde,
Îmbratisam - spre ziua - pe cîte-un pat îngust,
Femei adolescente, dar màture la bust,
Privat de-ale iubirii repere si merinde.
Statea un aer jilav, si rar, si fara gust,
Tragînd brumate pleoape de abur pe oglinde:
Si ceas de ceas, un cinic destin parea ca vinde
La un mezat de sila un inedit din Proust.
Întepeniti în cripta urîtei necropòle
- Un habitaclu umed, cu doua seci busole -
N-aveam macar, de paza, o spada între noi
Spre-a interzice puntea pe care n-o poti trece.
...Si ne priveam cu ochii deschisi, rotunzi si goi,
Simtind cum ne-mpietreste, treptat, o ura rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu