Ferestre inghetate, vantul
cu paie si pene de vrabie
in dinti. In odaile goale
fotografii(de nunta, de moarte)
inramate
cu paianjeni uscati. Gutui
putrezite. In fiecare prag
urmele pasilor: steme
de-amurg. Cine ma cheama?
Cine geme
si vrea sa desfasur
ghemul anilor?
La capatul
ghemului, stiu,
creste viermele timpului.
E numai fosnetul soarecilor
care rod si rod
insula lui Robinson Crusoe
si ultima padure
din herbarul copilului.
(Arheologie blanda, reeditare, Ed. Dacia XXI, 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu