GEORG TRAKL (1887-1914) s-a născut la Salzburg, şi provine dintr-o familie bogată; tatăl sau - şvab de origine - era proprietarul unui mare magazin de fierărie, plasat chiar în centrul frumosului oraş baroc. Şcolar destul de puţin sârguincios, tânărul Georg rămâne repetent în clasa a şaptea gimnaziala, fapt care-l determină pe Tobias Trakl, tatăl, să-l plaseze ca practicant la farmacia "La îngerul alb". Mai târziu urrmeaza facultatea de medicină din Viena, obţine diploma de MAGISTER şi profesează ca farmacist militar, cu grad de locotenent; disciplina cazonă îi repugnă însă şi se retrage în rezervă. Fire neliniştită, poetul nu-şi găseşte nicăieri locul ; la Viena, bunăoară, angajat copist la un minister, rămâne în acest post doar câteva zile. Găseşte adăpost la Muhlau (lângă Innsbruck) la prietenul sau Ludwig von Ficker, editorul revistei DER BRENNER, în care, de altfel, apar majoritatea poemelor sale. În 1914 este trimis cu o coloana militară pe frontul din Galiţia. După bătălia de la Grodek - moment care i-a inspirat un poem antologic - disperat că nu poate ajuta singur nouăzeci de mutilaţi, încearcă să se împuşte. Surprins şi dezarmat, poetul este internat în spitalul din Cracovia, şi pus sub observaţie medicală. Aceste zile de izolare, de angoasă şi melancolie neagră, îi apropie sfârşitul. Conform unor păreri autorizate, poetul s-ar fi sinucis conştient, înghiţind o mare doză de cocaină. A trăit numai 27 de ani
În legătură cu personalitatea lui Trakl s-au creat numeroase legende, dintre cele mai bizare. Nimeni nu l-a cunoscut mai bine decât Ludwig von Ficker, de la care ne-au rămas o serie de mărturii, cum ar fi şi aceasta: "El, care fusese un straşnic băutor şi consumator de droguri, nu şi-a pierdut niciodată nobila, neobişnuita ţinută spirituală; nu există om să-l fi văzut în starea sa de beţie măcar clătinându-se ori necuviincios; cu toate că la un pahar de vin băut în orele târzii ale nopţii, din pricina felului de-a se vorbi ambiguu, blândă, legendara să muţenie putea deseori să se descătuşeze şi să se învenineze în mânie aprinsă. Dar atunci suferea mai mult decât aceia care, sub pumnalul sclipitor al cuvântării sale, îşi coborau capetele în tăcere; pentru că în asemenea clipe părea de-o veridicitate care pur şi simplu făcea să-i sângereze inima..."
Într-un răgaz scurt, Trakl a compus o opera poetică - destul de redusă ca proporţie - care constituie una dintre expresiile cele mai elevate ale liricii secolului XX. Georg Trakl este reprezentantul de prim rang al expresionismului, iar creaţia sa "în literatura germană e solitară, nelegată nici de lirica veche, şi nici de cea contemporană" (Josef Leigeb). Cu un limbaj poetic restrâns (asemuindu-se şi în această privinţă cu Bacovia!) dar ale cărui elemente sunt asociate într-o remarcabilă varietate combinatorie, Trakl construieşte tablouri de o frumuseţe magică, în care peisajul Austriei îşi găseşte un inegalabil interpret. În timpul vieţii, poezia sa a avut un ecou limitat, fiind cunoscută şi apreciată numai în cercul câtorva prieteni iniţiaţi şi al unor poeţi (Rilke, Daubler, Else Lasker-Schuler). Expresionistul Albert Ehrenstein, în câteva rânduri (scrise în 1919) exprimă exact această situaţie: "La Viena şi Innsbruck şi Berlin câţiva îl cunoscuseră. Puţini ştiu cine era; puţin cunosc opera lui şi faptul că nimeni în Austria nu a scris vreodată versuri mai frumoase."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu