NIKOLAUS BERWANGER - Trăiesc printre rânduri, Editura Cartea Românească, 1981 Traducere, cuvânt înainte și note de PETRE STOICA

NIKOLAUS BERWANGER - Trăiesc printre rânduri, Editura Cartea Românească, 1981

Traducere, cuvânt înainte și note de PETRE STOICA

Cu puțini ani în urmă, o fericită împrejurare mi-a adus în cale un scriitor din Banat, locul obârșiei mele: Nickolaus Berwanger. bărbatul, mai degrabă scund decât înalt, îndesat ca un truditor al pământului și cu ochelari masivi pe nas, m-a cucerit pe dată: prin inteligență, franchețea și umorul său bonom. Virtuți pe care în copilărie le descopeream adesea, în felurite variante, la șvabii de o seamă cu mine. Dar, impresiile, fie bune, fie defavorabile, făcute în jurul paharelor (când l-am cunoscut, Berwanger, prietenul de azi, era încă un fericit adept al lui Bachus) se destramă ușor a doua zi. Ceea ce nu s-a întâmplat în cazul său, nobilele-i trăsături de caracter, relevându-mi-se accentuat la fiecare întâlnire survenită între noi. Bucuria spontanei împrieteniri a sporit după ce mi-a pus în mâna cărțile sale. Fără îndemnul nimănui, ascultat doar de propria-mi inimă, m-am apucat să-l traduc pentru publicațiile noastre literare, imitând un gest pe care îl făcuseră și alți confrați, printre aceștia numărându-se întâi și întâi Anton Palfi, dibaci mânuitor al verbului românesc.

În Timișoara zvăpaiatei mele adolescențe, Nikolaus Berwanger conduce un cotidian, Neue Banater Zeitung, publicație vie, interesantă, cu multiple fațete arătând strădania ieșirii din anonimatul în care vegetează destule publicații ale provinciei. Ziarist înascut, cu o îndelungată și rodnică experiență, el este în căutarea adevărului ("pretutindeni și mereu") și trăiește lumea cu nespusă curiozitate, mai mult, o supune riguroasei examinări utilizând o tainică lupă, spre a nu-i scăpa nimic din detalii, care sunt și ele deseori spectaculoase. Rezultatul observațiilor înregistrate răzbat puternic (putea fi oare altfel?) în textele-i lirice. Și cu această remarcă am și emis una din caracteristicile de bază ale cărților ce-i poartă semnătura...



în căutare

Nikolaus Berwanger din vol. Trăiesc printre rânduri, Editura Cartea Românească, 1981

în românește de Petre Stoica

caut
și caut
adevărul
nu oriunde
în cosmos
îl caut
azi și aici
îl caut
peste tot și mereu
îl caut
atâta timp
cât pot sta
pe picioarele mele
atâta timp
cât pot
gândi limpede
îl caut
atâta timp
cât pot iubi o ființă
îl caut
atâta timp
cât mă pot
cinstit dărui
îl caut și îl caut
cine știe
s-ar putea
să-l găsesc cu-adevărat
și de nu va fi așa
căutați-l voi
sau voi
găsește
numai cel care caută

pierdut

Nikolaus Berwanger din vol. Trăiesc printre rânduri, Editura Cartea Românească, 1981

în românește de Petre Stoica

vrem
să trăim liniștit
la lumina zilei
într-o prietenie loială
cu toți
și cu toate
cu soarele însuși
cu vântul
cu ploaia
nu ne pierdem
oare
într-un vis
fără suspine
și fără consecințe

Georg Trakl - Tânguirea mierlei, 1981 Editura Facla

AVERTISMENT

Petre Stoica

Prezenta culegere antologică din opera marelui poet austriac urmează volumului Georg Trakl, 59 poeme, apărut în traducerea noastră la "Editura pentru Literatură Universală". De atunci s-au scurs cinsprezece ani... Epuizată chiar din ziua când a văzut lumina tiparului, cartea s-a bucurat de un neașteptat succes, atât în rândul cititorilor, cât și al germaniștilor. Succes care ne-a îndemnat să alcătuim o nouă culegere antologică, substanțial îmbogățită. Adaosul noilor traduceri (poeme și scrisori) însoțite de notele necesare, are acum menirea să ofere iubitorilor de poezie de la noi o imagine mai elocventă a unei opere ce nu-și găsește egalul în lirica secolului XX. Este un gest editorial de importanță majoră, pe care și l-a asumat editura "Facla". Prefaței i-am adus câteva îmbunătățiri, insistând asupra corelației Trakl-Dostoievski.
Dispunerea poemelor din antologia TÂNGUIREA MIERLEI (titlu sugerat nouă de un vers traklian), a urmărit într-o măsură destul de lejeră succesiunea lor din ediția lui Karl Rock (tipărită în anul 1919), până de curând considerată sacrosantă. După publicarea monumentalei ediții critic-istorice datorată lui Walther Killy și Hans Szklenar (Dichtungen und Briefe, I-II din 1969), s-ar fi cuvenit poate să respectăm principiul strict stabilit de cei doi germaniști, care s-au străduit să stabilească o cronologie trakliană științifică. Operație azi obligatorie pentru culegerile complete și critice, nu însă pentru o antologie cum este cea de față. Am preferat o înșiruire a poemelor (fără a viola nicidecum scara evoluției stilistice), care să ofere o carte unitară, un singur lung poem parcă, așa cum se înfățișează deseori creația poetului modern.
Am împărțit poemele în două secțiuni, cea din urmă rezervând-o celor ce ne-au fost aduse la lumină (cu excepția piesei LUI NOVALIS) de ediția Killy-Szklenar. Sunt versuri de o valoare excepțională, mereu subliniată de cunoscătorii poetului din Salzburg.
Notele finale își propun explicarea unor nume proprii ce apar sub formă de titlu sau sunt prezente în țesătura versurilor. Altele se referă la dedicații. Din motive de estetică grafică, cuvintele vizate (în cazul poemelor) nu au fost marcate cu cifre, cititorul găsindu-le transcrise înaintea sumarului în ordine alfabetică.


Rondel

Georg Trakl - Tânguirea mierlei, 1981

în românește de Petre Stoica.

Risipit este aurul zilelor
A serii albastră și brună culoare:
Suavul flaut al păstorului moare,
A serii albastră și brună culoare,
Risipit este aurul zilelor



Într-un vechi album

Georg Trakl - Tânguirea mierlei, 1981

în românește de Petre Stoica,

Mereu și mereu revii, tu, melancolie,
O, blândețe a sufletului singuratec.
Se pornește stingerea unei zile de aur.

Greu de umilință, durerii se apleacă cel care rabdă
De priitoare melodie și fragedă demență răsunând.
Privește! a și-nceput amurgul.

Din nou se întoarce noaptea și Muribundul se tânguie
Și altul mai jelește laolaltă cu el.

Plin de fiori, sub stele tomnatice
An de an capul se înclină mai adânc.