O femeie cu privirea blândă şi inteligentă, cu vocea caldă şi melodioasă, dezvăluind o mare dragoste pentru lumea cu fiinţele şi lucrurile aflate în alcatuiri armonioase şi fireşti... Astfel mi s-a înfăţişat portretul viu al Christinei Busta, într-o după-amiază de iarnă la Viena, stând în jurul ceştilor de ceai şi cafea. Aproape la fel mi-am imaginat-o în urmă cu ani, citindu-i versurile ajunse la mine prin intermediul prestigioasei reviste literare "Wort în der Zeit", care îi găzduieşte sporadic numele. Parcurgându-i azi întreagă opera poetică, nu-mi pot transcrie concluziile decât prin aceste epitete care traduc înalta emoţie. Poezia sa, oscilând între simplitate spontană şi elaborare, se caracterizează în primul rând prin sinceritate. Ea poartă unda unei tristeţi, când evidentă, când voalată, a cărei origine se găseşte într-o viaţă cu trecut greu, însoţite şi de momente îndoliate, gândindu-ne că soţul poetei, un muzicant umil, a murit în război. Cine scrie asemenea versuri:
Nu întotdeauna se afla o pâine pe masa mea.
Cumpăratul pâinii era adevărată sărbătoare.
Copilă, pâine neagră, lângă inima
o purtăm ca pe un soare.
cunoaşte bine lecţia durerii şi are pentru viaţă înţelegeri cu semnificaţii care scapă omului cu o copilărie sau tinereţe mai senine.
Christine Busta se află departe de tot ce constituie viaţa literară zgomotoasă (reclamă, cafenea etc.) - oxigen necesar nu numai la Paris, ci şi la Viena. Ea trăieşte retras şi modest, perpetuînd o existenţa anonimă, cu toate că volumele ei de versuri aureolate fiecare în parte de numeroase premii austrice şi germane i-ar da dreptul să-şi afişeze pretutindeni blazonul lirei! În ciuda acestei izolari (pe care i-o întrece numai colega ei Christine Lavant, tricotează undeva într-o localitate obscură din Austria) Christine Busta s-a impus azi pe un vast teritoriu literar german. Nu o dată am auzit rostindu-se: Da, mare poetă!
În scrisul ei atât de elevat se simte un fir incandescent, care îşi are punctul de plecare în poezia lui Rilke, trecând prin cea a nefericitei boeme Paula Ludwig. În aceeaşi măsură o poţi considera drept sora a poetei finlandeze de renume european Katri Vala, pentru că există în creaţiile amândurora o lumină iradiată de acelaşi foc alimentat de o neţărmuită dragoste pentru om, şi totodată de nostalgia după o lume ferită de spectrele mizeriei cotidiene sau ale războiului. Se mai simte în persoana Christinei Busta prezenţa uneia dintre cel mai de seamă poete de limba germană din anii de după 1945. În orişice caz, intensitatea lirismului ei, frumuseţea şi puritatea de cristal a limbii care îi compune portativul versului, sau bogăţia de idei şi varietatea universului ei poetic, dau oricui dreptul s-o situeze în imediata apropiere a lui Ingeborg Bachmann,
1964
Christine Busta
Născută: 23 aprilie 1915, Viena, Austria
Decedată: 3 decembrie 1987, Viena, Austria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu