vineri, 29 iulie 2011
FACHIRUL CU SEPCUTA DE APAS
(1981)
Din vol. Caligrafie si culori, Ed.Cartea Romaneasca, 1984
Fragmente de jurnal(4 Martie-7 Martie)
Procur trei braduti. Doar pe astia i-am gasit in pepiniera Teisorului. Drum lung si anevoios.
C. (care e si responsabilul cooperativei de tesut covoare); "Am luat de la biblioteca poeziile lui Eminescu, Alecsandri si Cosbuc, sa le citesc fetelor in timp ce tes. Sa nu mai aiba timp de vorbit prostii...".
Imi beau ceaiul in tihna si privesc ceasul, asteptand ora noua si jumatate ca sa ascult stirile. mai e putin timp si deschid "Scanteia". Pe cand parcurg titlurile principale, aud zgomote de iad. Am senzatia ca-n imediata mea apropiere s-a prabusit un avion. Vazand cum salta lucrurile in jur, trag concluzia ca nu poate fi decat cutremur de pamant. Navalesc fulgerator in curte. Luminile se sting brusc iar dinspre Capitala tasneste o flacara uriasa. Nucul se leagana si vine catre mine, cladirea de vizavi salta din temelii. Tasnesc in strada clatinandu-ma. N-am timp sa ma gandesc la moarte. De pe acoperisul fostei scoli curg olanele, caramizile cosurilor zboara in stanga si-n dreapta. Caruselul materiei ia cu sine efemerul. Urletele cainilor si cotcodacitul gainilor din sat alcatuiesc corul apocalipsei. Hohotul strafundurilor pamantului are durata vesniciei. Si totusi, se inscauneaza linistea. Vazduhul pute. A ce pute? Intru calm in casa si aprind lampa cu petrol, insfac fanarul. Verific boxele iepurilor, temeliile casei, peretii,. Retin cateva fisuri, boxele etajate s-au deplasat, in camara dau de borcane sparte. treptat, treptat lumea iese buimacita din case, mana spre primarie. Unii apar desculti sau doar in izmene. Palcurile fantomatice se ingroasa. Prima impresie: " A fost mai grozav ca in patruzeci". Intrebare generala: "Ce o fi in Bucuresti?" Dupa aproximativ un ceas rasare o masina. Este oprita prin zeci de maini ridicate. Posesorul masinii: "Toate cartierele noi sunt distruse, n-a mai ramas caramida pe caramida". Gasesc exagerat. Lugubra veste dezlantuie urlete, tipete, comentarii ciudate:
-Of, lume!
-La ce ne-am mai nascut...
-Ai auzit, ma?
-Ce sa aud?
-Ca Bucurestiul e una cu pamantul.
-Nenorocire, vai maica, vai...
-Ce-or face ai nostri?
-S-au prapadit cu totii, presimt.
-Le-am spus sa nu se mute la bloc.
-Mai taca-ti gura.
-De-o saptamana mi s-a zbatut ochiul stang.
-Ca sa vezi...
-Ce ziceti de flacara aia?
-Explozie.
-Cati morti or fi?
-Sute de mii.
Dialogul comic descreteste o clipa fruntea:
-Mai vecine, ia-ti cosul din curte, mi-a strivit closetul.
-Zau, ma?
-Vin' sa vezi!
-Las' pe dimineata, ca mai apare un cutremur...
Se iveste o alta masina. Lumea baricadeaza drumul.
-Ce se aude?
-S-au daramat mai multe cladiri vechi. Dezastrul e in centru.
-Cum e cu blocurile noi?
-Venim din Balta Alba. Acolo nu s-a daramat nici un bloc.
-Tot e bine.
-Sa traiesti taica, multumim pentru vesti.
Ma linistesc cat de cat. Masinile incep sa circule si in sens invers. Profit de ocazie si o iau spre Bucuresti, innebunit la gandul ca s-ar fi putut intampla ceva cu ai mei.
5 martie
Dupa o adevarata odisee, ajung acasa. Ileana cu radu(tocmai sosit in permisie) s-au refugiat in apartamentul vecinilor. I-am gasit la lumina lumanarilor. Atmosfera de priveghi. In apartamentul nostru numai cioburi de sticla si obiecte rasturnate. Toate farfuriile si paharele sunt faramate, ceasurile smulse de pe perete(ce timp sa mai masoare?), televizorul zace in mijlocul sufrageriei. O acuarela de Baconsky a poposit in hol, greu de explicat cum a fost proiectata acolo. Usa bibliotecii este blocata de rafturi dislocate si de carti. Dorm doua ore.
Trecem cu masina prin centrul orasului. Inaintam anevoie, exista putine zone de acces. Cladiri turtite ca niste raclite sub talpa lui Golem, vitrine sparte, pereti desprinsi, ziduri cascate, moloz si iarasi moloz. Hidoase sculpturi suprarealiste. Restrictii de circulatie, echipe de interventie, soldati cu fete galbejite de oboseala. Daca s-ar auzi plansul inimii....
Ileana ma readuce la Bulbucata.
Hranesc in fuga iepurii si plec la primarie, dornic sa pipai pulsul satului. Acolo discutiile converg in jurul singurei teme posibile in aceste momente de groaza: efectele cutremurului.
Primarul intreaba daca miscarile seismice nu pot fi prevazute. Sunt exprimate pareri timide. ma indeamna dracul sa vorbesc despre anumite persoane, extrem de rare, capabile sa vesteasca din timp cutremurele de pamant, ca bunaoara Goethe in trecut. Invoc mediumnitatea, insusire ce o poseda destui oameni, una insa de calitate redusa, cea mai puternica avand-o Iisus Hristos. "Expunerea" mea, insuficient documentata si bazata pe lecturi foarte vechi, este ascultata cu interes, pana intervine unul, barbat tanar, cam afumat:-Il bag in p.... ma-si pe Hristos.
Lumea pleaca, stanjenita, capetele. Profesorul Relu, amicul individului cu injuratura, il apostrofeaza:
-Ce, ma? Asa vorbeste un comunist?
6 martie
Incerc sa reintroduc ordinea in gospodarie. Lucrez fara tragere de inima. Ma urmareste cosmarul celor vazute in Capitala.
Imi imaginez drame, am in fata ochilor numai cadavre.
In sat pagubele sunt relativ mici. Observ ziduri fisurate, puzderie de cosuri desprinse. Se vorbeste de un grajd prabusit si de cai morti. Vizitez ferma, splendida ei cladire principala este zguduita. Directorul ordona masuri de consolidare.
Avem iarasi curent electric.
Dupa ce am scapat cu viata, iata-ne numarand farfuriile sparte.
7 martie
Beau pana in zorii zilei, cot la cot cu D> si cu V> Asa, ca sa uit.
In mintea mea se deruleaza, secunda cu secunda(pentru a cata oara?), filmul cutremurului. reinvie o secventa hazlie, ce o uitasem.Tasnind din curte, era cat pe ce sa iau in picioare un betiv, tolanit sub gardul casei, care mormaia: "Mai, ca am tremurici, nu gluma! nevasta, vin' de ma ia ca am tremurici"
Fiecare jura ca a presimtit cutremurul de pamant. Fiecare a deslusit semne ciudate: la animale, la plante, in vazduh si Dumnezeu mai stie unde.
(va urma)
duminică, 24 iulie 2011
Mircea Cărtărescu: Astăzi l-am lăsa pe Eminescu să moară de foame
“Nimeni nu mai ştie azi un nume de autor în viaţă, şi nici nu-i mai pasă de ei. Copiii nu mai citesc, nici noi nu mai citim, înnebuniţi de greutatea vieţii de zi cu zi. În orice caz nu mai citim poezie, artă care a fost dintotdeauna miezul de aur al culturii româneşti. Nu avem în mijlocul vieţii naţionale vreun multi-miliardar sau vreo starletă, ci un poet, pe Eminescu. Ţipăm ca din gură de şarpe de câte ori ni se pare că se atinge cineva de el, dar azi l-am lăsa cu cinism să moară de foame, cum îi lăsăm pe poeţii de-acum......."
sâmbătă, 23 iulie 2011
Vizita maestrului de vanatoare-Ed. Vinea, 2002(2)
pe neasteptate gulliver
a intrat in sala de sedinta a parlamentului
unii au tresarit din somn altii
au incremenit cu ziarul in mana altuia
i-a ramas broasca discursului in gat
altuia i-a plesnit soricul feselor
gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa
a ras in hohote apoi
a plecat insotit de huiduieli
mai tarziu a fost in unanimitate votata
o lege menita sa pedepseasca sever
imixtiunea presei scrise
in viata basicilor cu pantaloni si cravata
PRIVESC SI ASCULT
sa-mi suflu tandru nasul in batista
spre a nu tulbura niciodata liturghia prostiei
cadelnita cu fum de balega autohtona
ajunge am obosit
spun politicos noapte buna fumaraiei
si astept intalnirea cu somnul care vindeca
PRIMAVARA
strivind gaza intre degete
copilul zgarie diamantul universului
Vizita maestrului de vanatoare-Ed. Vinea, 2002(1)
au pornit sa prinda marele peste
vietatea vazuta de intreaga obste
seara barbatii s-au intors cu mainile goale
imbatraniti si garbovi
si cu optiunile politice schimbate
DUPA RISIPIREA NEGUREI
o negura densa
imbratisa intregul tinut
mesagerii vestilor bune
ratacind au ajuns in alt tinut
dupa risipirea negurei
nu ne-am mai recunoscut
eram cu totii
democrati surdo-muti
LOCALITATE IDEALA
patru sute de oratori ocazionali
patru sute de directori generali
patru sute de politisti nervosi
patru sute de consilieri comunali
patru sute de contabili miopi
patru sute de scorpioni
patru sute ori patru sute
de interdictii de taxe de amenzi
si patru sute de contribuabili
vineri, 22 iulie 2011
Fragmente de jurnal(27 feb.-3 martie)
Stancutele, dragele, cum se mai bat intre ele pentru coaja de paine descoperita in spatele magaziei! aidoma noua oamenilor....
Pornit in cautarea lui Vergila pomiculorul 9mi-a fagaduit doua carti de specialitate), poposesc la Mitu. In casa lui, amaraciune. netrebnicul lui de vecin ii injura nevasta, o cuipa, o blestema. Nitelus inainte de popasul meu holodrontul o facuse pe nevasta-sa albie de porci. Nici mitu nu-i iertat. Ura oarba pornita de la "conflictul" unor copilasi de 4-5 ani, mai precis, intre nepotelul lor si fetita vecinului. Incerc sa-i calmez asigurandu-le ajutorul. De indata ce ma despart de ei, plec la postul de militie unde iau legatura cu sergentul-major Botezatu. Ii descriu cazul. Botezatu noteaza date si ma asigura ca preia problema.
Desi ar trebui sa ma ocrotesc(temperatura mea oscileaza, junghiurile cedeaza greu), apuc foarfecele si ferastraul si ies la coafatul pomilor. Vremea s-a stricat, totusi, merge. Coroanele merilor saditi la descalecatul meu in Bulbucata au luat-o razna (se cereau disciplinati anul trecut, taman cand ma gaseam la Berlin), asa ca acum intampin greutati cu fasonatul lor. Nici caisii nu se prezinta prea stralucit, unii au cate doua sau trei tulpini. Din pacate, imi lipseste o scara de gradina, ajung anevoie la varfurile pomilor batrani.
28 februarie
S-a asezat pe fulguiala. Maine sunt Babele.
Vizavi de cladirea fostei scoli primare, azi adapostind cooperativa de covoare, e un loc viran cu trecut "istoric". In urma luptelor din 1916, purtate cu darzenie pe aceste meleaguri ale tarisoarei noastre, in preajma satului cazusera numerosi soldati germani. In valtoarea luptelor sase dintre acestia fusesera abandonati in groapa cu gunoi de pe terenul amintit si dezhumati prin anii 1919, 1920 spre a fi ingrijiti crestineste in cimitirul eroilor din Balaria. Mare surpriza cu prilejul acelei lucrari de dezhumare: invelisul de gunoi ii pastrase perfect intacti, de credeai ca statusera intr-un frigorifer!
Chestionar. Doamna Georgescu: " Cum s-au purtat nemtii in timpul primului razboi mondial?" Coana Firica: " Rau, dom' Stoica", Sora-sa, Coana Leana: " Bine, cel mai bine turcii, rau de tot(bulgarii). Era un turc, unu' batran, m-a luat in brate si mi-a aratat pe degete ca are sase copii. M-a invatat sa numar turceste, stiu si azi pana la o suta optzeci si sase( In casa unde-i magazinul alimentar erau raniti, treceau peste ei sobolani flamanzi ca rusii".)
29 februarie
Baba Dochia. Ziua babei celei rautacioase, pedepsita de Dumnezeu ca si-a persecutat nora cerand sa-i aduca fragi taman in luna lui faurar. Mai strasnica mi se pare mizeria aratata nurorii expediind-o la apa, lana alba s-o faca neagra, pe cea neagra, alba. Prin Moldova se spune ca Baba Dochia a fost fiica lui Decebal!!!
1 martie
In unele curti de crengile ciresilor atarna panglicute rosii. Frumos obiceiul, conservat prin nu stiu ce minune.
Pe alocuri gospodinele golesc casa, chitesc odaile. Batranii carpesc gardurile, cotele porcilor. Unii, mai zelosi, consolideaza santul din fata casei.
2 martie
Smuls dintr-un vis minunat (preacurveam cu printesa Soraya....) imi inaugurez ziua sub semnul ghinionului. In cusca Bubulinei descopar un pui inghetat, apoi constat o pana de curent electric. Ma consolez repede si plec la cantonul silvic din Teisor, unde am intalnire cu Mitus a lu' Basina. In sfarsit, imi zic, voi avea moliftul. Sunt intampinat de un dulau feroce si de o nevasta ingalata. Mitus a sters-o la Bucuresti...Om de cuvant si asta!
Cu nea Costica elimin cei doi meri inutili dinspre fatada casei, stramutam totodata visinul aflat in calea viitoarei magazii. In rastimp ii expediez lui Mitu materialele pentru injghebarea custilor.
Langa ghereta cu paine se instalaza o caruta cu pasari. Vanzatorul striga cat il tin bojocii: " Ia gaini, vanzare potolita, vanzare potolita!" Ce-o fi insemnand "vanzare potolit"?
3 martie
Cearta la paine. Aud un satean: " Ia te uita, cica am fost legionar...Eu, legionar?"
Vizita lui Mariete, dulgherul colectivei. Urmeaza sa-mi alcatuiasca "oborul" pasarilor. Deocamdata masoara si promite.
Coana Firica:
-A venit preotul cu botezul...Poate ar fi trebuit sa treaca si pe la dumneavoastra.
-De ce nu i-ati spus?
-Pai credeam ca dormiti
-Ma scol in jurul lui sapte...
-Pacat, vad ca aveti si calendar bisericesc de parete...
-Cat i-ati pus parintelui in caldarusa?
-Patru lei.
Zgarcita: patru lei!
(va urma)
Poezia de vineri(XIII)-La scufundarea vasului Titanic(antologie)
lui Mircea Ivanescu
praful intra in camera papusilor de ceara
buna-seara marchiza in crinolina voioasa
papusa face un pas de menuet si face altul
se dezlantuie cutia muzicala tiling tiling
din urechea lunii ies fluturi de noapte
incaperea se umple cu mii de miracole
si saxofonul modern ramane departe, departe
chiar si in clipa cand radioul anunta
aparitia unei farfurii zburatoare tiling
pana dimineata cand toate in preajma
se lasa patrunse de-o mare ploaie banala
SLOW-FOX
Strugurii atarnau
ca liliecii de grinda.
Fluturii cautau disperati
paradisul din preajma
lampilor mari "Petromax"
Transpirati, dansatorii
se scufundau in fluviul de jungla
al melodiilor. "Domnisoara,
inima mea va apartine."
Serpi-boa de hartie viu colorata
incolaceau regina balului
delicata ca o petala de mac.
de-a lungul peretilor
mamele grijulii
pareau pinguini pe banchiza.
Intr-un colt, cu pusca mannlicher
stransa bine intre genunchi
tanarul jandarm
visa cum umbla prin padure
dupa flori si ciuperci.
Aplauze, tipete:- o tombola
cu bucurii de carton sub nori de odecolon
(Era o sala-acvariu cu apa de fum,
pluteau in ea
siluete fara contur,
era ceva
intre toamna si iarna. Amin.)
IN CURTE
Pe fundalul alb si albastru-deschis
fanarele prinse de grinda
sunt inconjurate cu cercuri de vis;
zorile se strecoara tiptil prin gradina-
asemenea demonilor umbrele fug
subtiate-n lumina.
Calatorii, in drum spre oras,
privesc la falnicele coloane de fum
ce cresc dedesubtul cazanului
salutand inceputul de zi.
Pe masa adusa-n sopron
se afla sare, cimbru, cutite fierbinti;
vantul isi opreste motoarele
si ninsoarea creste monoton, monoton
pe degete, pe scurtele noi de molton.
Pretutindeni in curte sunt urme de pasi
indreptati spre fantan, spre usi
iar sangele scurs pe zapada
este o flacara tintuita deodata
in cuie de gheata.
Tata e-un zeu
cu barba lucind de grasime
Cuibarite sub stresini
vrabiile viseaza gamalii de mohor.
Usor
din orele bucuriei picura miere
si ochii contempla-n tacere
carnea roza a porcului atarnat
de doua carlige sub dud.
In mijlocul zilei
cand alte zgomote se aud
soarele despica norii molatici
risipind peste curte
fainisuri de aur......
joi, 21 iulie 2011
A murit Mircea Ivanescu! Dumnezeu sa-l odihneasca!
Poetul s-a născut pe 26 martie 1931 şi a ajuns să contribuie esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor '60 şi din anii '70.
Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.
Ivănescu este cunoscut ca scriitor, eseist şi traducător. Printre volumele publicate de el se numără "Poeme nouă" (Cartea Românească, 1983), "Alte poeme nouă" (Cartea Românească, 1986), "Versuri vechi, nouă" (Eminescu, 1988), "Poeme alese" (1966-1989), "Poeme vechi, nouă" (Cartea Românească, 1989), "Versuri" (Eminescu, 1996).
Miercuri, Mircea Ivănescu a fost nominalizat la premiile Prometheus pentru Opera Omnia pe 2011, la secţiunea Literatură.
De la volumul de debut din 1968 şi până la versurile recente, incluse în selecţia „din periodice şi inedite” a antologiei de autor Poesii vechi şi nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.
Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est. Este recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici traducători români. A tradus romane ca Ulysse al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română, la care se adaugă traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder sau F. Scott Fitzgerald. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.
A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70. A tradus masiv din poezia americană (Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace Stevens, T. S. Eliot, Sylvia Plath etc.), cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.
Unii critici români sunt de părere că Ivănescu ar putea fi un prim laureat român al Premiului Nobel pentru Literatură, problema majoră fiind însă lipsa traducerilor suficiente din opera sa în alte limbi de circulaţie mondială.luni, 18 iulie 2011
Parca-i prea mult
Adrian Suciu
blogul unui scriitor
vineri, 15 iulie 2011
Poezia de vineri(XII)-Ultimul spectacol
Inutil sa ma convingeti ca n-a fost asa
domnisoarele cultivau placerile sportului
inca din timpul lui Richard Coeur de Balancoire
instalat in donjonul Academiei de Litere
eu insumi arbitrasem o partida de tenis
ce lent ce lent se deplasau paunitele
in malacoavele lor maturand fara jena ciupercile
si mingea trecea de la racheta la racheta
cu gratia unui salut adresat in gradinile publice
toamna spre amurg, dupa fiecare meci ofeream
cate-o cupa umpluta cu dulceata de coacaze
seara pe terasa domnisoarele primeau complimente
din partea barbisoanelor cu decoratii si ordine
pierdute sau castigate la Waterloo pacat
ca nu ati asistat la discutie
SI NU UITA SI NU UITA
Stam intinsi pe tarmul marii noi baritonii
veacului cu aripi de nailon desigur cu totii iubim
nisipul si soarele dintre valuri apar sirenele cu sex
otravit visam avem nostalgia gramofonului cu palnie
de pe vremea cand doamnele volanase domnisoarele
polka
se-nbaiau in costume metafizice poftim o bomboana cu menta
sa uiti trecutul sa accepti staniolul autentic poftim
o barca sa pleci fara busola sa pleci fara nimb
s-a aflat cu precizie ca ultima iluzie s-a dizolvat
luna e numai o piatra ponce un disc oarecare
poleit cu cenusa lasa computerul si intra in mare
si nu uita niciodata destinul planctonului
din vol. "Ultimul spactacol", Ed.Academiei Romane, 2007
vineri, 8 iulie 2011
Fragmente de jurnal(24-26 feb)
In statia Irtei, la ora pustie a pranzului: o femeie grasa tinand sub brat o vioara, o bicicleta parasita de ghidonul careia atarna doua sacose cu mai multe paini, un mosneag in opinci traditionale, trei curci si un caine amusinand hartiile bufetului, aduse de vant.(Imagini amintind fotografiile din raiul bolsevic, publicate candva in Signal)
Disraeli: "Exista trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni sfruntate si statistici".
25 februarie
Gugustiucii s-au reinstalat in plopul crescut din malul Neajlovului, dinspre partea mea. Canta intruna. Par ametiti de clarul cerului. Le urez bun-venit, fac si ei parte din lumea mea.
O pereche de porumbei dau tarcoale intrarii taiata-n podul mic al casei. Cauta adapostul celor patruzeci si trei de porumbei, pieriti intr-o zi din pricina chimicalelor imprastiate pe camp! Uit greu duminica in care, ajutat de Modest, i-am ingropat pe undeva, in fundul gradinii.
26 februarie
Il intreb pe Vergila, pomicultorul fermei, daca stie cumva de unde se pot procura brazi. Sugereaza sa iau legatura cu padurarul Mitus a lu' Basina.
Constat ca lucerna iepurilor e pe sponci, si hai la primarie. Aflu ca primaria nu mai detine nutreturi, calul ei trecand in inventarul ceapeului. Mai marele satului decide sa-mi dea din rezervele personale. Intrucat intre noi s-au statornicit oarecari apropieri, discutam lejer pe tema vietii satesti. Formulez o seama de observatii critice, le gaseste intemeiate. Ceva mai incolo am prilejul sa-i trec in revista gospodaria. Domneste pretutindeni ordinea imbinata cu alcatuirea inteligenta. O gospodarie model. Posibil sa fi fost pusa la punct gratie unor privilegii, dar la ce ajuta ele daca lipseste mana harnica si priceputa? Pentru pastrarea ei in bune conditiuni primarul se scoala cu nevasta-sa dimineata la cinci. Barbat destoinic pe care il pizmuiesc cei din tagma risipitorilor si a lenesilor.
(va urma)
Poezia de vineri(XI)
POEM IDILIC
Este o seara identica serii de ieri
identica tuturor serilor din oraselul
care ziua danseaza ca o balerina cu un singur picior
este o seara cu iz de untura ranceda
indaratul perdelelor indaratul cuvintelor
idealurile se contopesc cu fluidul televizorului
visele au culoare incerta aspiratiile
incap intr-un singur intestin dimineata
golit cu fervoare
este preludiul noptii identic noptii de ieri
vii sunt numai pasarile nocturne se incruciseaza
starnind pudra de harfa
peste geografia oraselului ignobila
vii sunt numai viitori sinucigasi singurii
ce stiu sa-si pretuiasca destinul
viu in aceasta noapte este preotul
chemat sa rosteasca indemnuri carpite
la capataiul muribundului surd
o noapte asimetrica o noapte refuzata gloriei
o noapte in care trecutul si viitorul meu
dialogheaza incoerent ca doi betivi
cu proteza dentara pierduta-n pahare
(din vol. Pipa lui Magritte, Ed. Brumar, 2005)
duminică, 3 iulie 2011
Insomniile batranului, Ed. Cartea Romaneasca, 2000
Cu ritmuri de polca
Dupa atatea zile vlaguite la poarta mea
soneria cheama cu ritmuri de polca
ies sa intampin fericirea
o fetita intreaba din strada:
domnule dumneavoastra sunteti
seful pompelor funebre?
Poem robust, I
Ghemuit langa soba palpaind mediocru
fac scaderi si adunari mereu
adunari si scaderi
sunt contabilul senectutii mele
dupa stingerea focului din soba
molfai o pruna afumata si privesc bilantul:
tuse magareasca datorii neachitate iubiri
plecate in neguri definitive
spre dimineata adorm si visez
un crocodil care imi aduce cadou de Craciun
o diploma de merit pentru arta
de a spune vietii: destul
Poem robust, II
Cand m-am trezit din somn
am crezut ca azi este luni
de fapt era vineri
am crezut ca azi imi vor sosi
drepturile de autor de fapt
era ziua facturilor scadente
o clipa am crezut ca sunt impreunat
cu trup de tanara femeie de fapt
strangeam la piept o perna tare
era chiar vineri
zi in piele de magar
batut cu bate noduroase
Poem robust, III
Dimineata am deschis televizorul
si-mi ascult gramaticalul horoscop
am aflat ca azi voi deveni miliardar
mai mult: ca voi intalni femeia ideala
(pare-se ca ea exista undeva pe planeta)
mi-am pus unicul meu costum elegant
si am luat-o spre centrul urbei
sa intampin istoricul eveniment al vietii mele
in intervale neregulate au defilat prin fata mea
un convoi funebru(inmormantau o catolica nonagenara)
un cersetor cunoscut pe cuprinsul intregului judet
(in contul bogatiei anuntate mi-am golit buzunarele)
apoi a aparut un magar calarit de un crainic
(vestea deschiderea sezonului electoral)
au mai trecut un betiv un politist un smenar
am asteptat pana dincolo de miezul noptii
revenit acasa am cercetat enciclopedia enciclopediilor
(zece mii de pagini)
si-am descoperit ca prostia constituie
singura formula geometrica niciodata rezolvabila
Fila de cronica
In localitatea mea de adoptie
eram considerat vagabond adunat de pe drumuri
(faceau exceptie de la regula
doamnele instruite functionari cu lefuri mici
si inevitabili companioni de pahar)
eram tratat mizerabil tocmai eu care cunosc mistere greu penetrabile
care am prevazut nesfarsite catastrofe nationale
eu prietenul lui Wolfgang Amadeus Mozart
in celebra mea palarie descifrau sfidare
la adresa sepcii de activist al vorbelor goale
barbii mele savant pieptanata
i se gaseau nenumarabile cusururi stupide
la lumina zilei republicanul inrait
ma arata cu degetul de-abia desprins de anus
si-n graba sters de peretele virgin
o langusta intelectuala afirma ca as fi
greseala de tipar strecurata in cartea sa obscura
unii jurau ca sunt piatra de moara
atarnata de gatul urbei(care oricum se scufunda)
slava Domnului toate au trecut
au trecut ca intepaturile clorului maturat de vant
Alta fila de cronica
am trecut pe la biblioteca
sa pipai somnul din cartile Sandrei Brown
m-am oprit la farmacia lui Mircea Romanu
unde am fumat o tigara
l-am salutat in trecere pe Nehti parasitul de viata
cateva clipe am trancanit cu gazetarul Remus Boca
despre privightorile tranzitiei
azi 6 ianuarie 1998
nu am facut nimic
azi am fost in consens cu alesii natiunii
Marturisire
Am cautat adevarul si nu l-am gasit
am cautat dreptatea si nu am gasit-o
am cautat moralitatea si am gasit-o
molfaita in gura parlamentarilor
la varsta la ora mea inaintata
stiu ca adevarul dreptatea moralitatea
exista numai in opere beletristice dar operele
beletristice sunt plasmuire fictiune pura
stiu ca marturisirea mea va sperie
pe mine ma sperie talk-show-urile
dirijate de maimute chioare
exmatriculate din gradina zoologica
Singuratatea mea
Singuratatea mea
fidela si ziua si noaptea
fidela pe furtuna fidela
pana si-n tumultul momentelor aniversare
fidela in fata hartiei
fidela oricand si oriunde
singuratatea armura mea nepenetrabila
Jimbolia, iarna lui 1998 si decembrie 1999
vineri, 1 iulie 2011
Poezia de vineri(X)
Arsita topeste piatra, zavoarele,
plantele gradinii
se despletesc in fasii de pergament.
Chemati de un vaiet prelung
iesim din camere ce au in ferestre
crengi cu frunze de nuc,
tace si masina de cusut.
In mijlocul diurnului
apare convoiul funebru:
A murit un om destul de batran;
se spune ca a avut tuberculoza,
patru barbati il poarta pe nasalie,
nepotii leagana o cununa cu panglica roz;
si el a fost un truditor al pamantului,
ploaia il gasea intotdeauna pe camp;
uneori dansa la botezuri si nunti
si-n fata paharului, spunea tuturor
ca a facut armata la Viena
si ca in Prater
umbla ca-n ograda la el
inca de copil
a muncit pentru banutul din palma
sa poata plati
la vamile vazduhului
Convoiul lasa in urma
miros de ceara, de busuioc, de tamaie
sub otetarii cu frunze groase
femeile stau cu pumnul la gura,
si-n momentul in care
ma intreb daca si eu voi muri
masina Singer de cusut
incepe iarasi sa cante.
CALENDARUL INGALBENIT
Previziunea timpului:
ploaie soare lapovita,
apicultura, programul
vantului: prepelite, iepuri-vulpea
tot anul,
Lindbergh(zborul peste ocean),
zilele postului mare,
istorioare de consumat la gura sobei
si pilde ambalate in celofan
-per aspera ad astra-
si iarasi previziunea timpului
si totusi, bunica a murit
(din vol. Arheologie blanda, editia a II-a, Ed. DACIA XXI, 2011