Vremea trecea bătînd pas de defilare, de 23 august. Multi cărturari luaseră calea exilului. Altii supravietuiau în închisori… Literatura noastră, cea vizibilă, expusă, oficială, încerca, firav, să scape de încorsetări politizate…
Între tinerii de atunci care cultivau autonomia esteticului, reflexivitatea, plasticitatea nonproletcultizantă (pe cît se putea) se afla si Petre Stoica… Un timp corector al editurii ESPLA si ELU, apoi redactor al revistei „Secolul 20“, poetul se dedica, inspirat, si tălmăcirilor din lirica modernă… Astfel l-am cunoscut si îndrăgit, la începutul anilor '70, în vremea cînd eram elev al Scolii Postliceale de Biblioteconomie din Bucuresti. Am cumpărat si am citit atunci, cu entuziasm fertil, volumul Noul Orfeu, al lui Ivan Goll…
Peste cîtiva ani, în Iasul bisericilor si muzeelor, l-am descoperit si pe Georg Trakl, cu volumul Tînguirea mierlei, apărut în 1981 la Timisoara, în tălmăcirea aceluiasi Petre Stoica. Am scris despre acea carte în revista studentească „Dialog“, la sugestia unuia dintre magistrii mei, poetul si germanistul Mihai Ursachi.
Si a venit luna noiembrie 1982. Fusesem transferat, de circa 1 an de zile, de la Biblioteca Universitătii Tehnice „Gheorghe Asachi“ la Muzeul Literaturii Române din Iasi. Spre a-mi testa eventualele calităti organizatorice de muzeograf literar, diriguitorul institutiei, scriitorul Dumitru Vacariu (fost detinut politic) mi-a dat în grijă manifestările dedicate celor 10 ani de la deschiderea pentru public a Muzeului „Vasile Pogor“, casa în care s-a constituit si a functionat în principal vestita „Junime“.
M-am luat în serios si m-am apucat din timp de treabă (consultări, scrisori, telefoane)… Mă uit acum pe programul tipărit de atunci: seară de poezie cu Ana Blandiana, prelectiune cu Ioan Alexandru, prelectiune cu Alexandru Paleologu, prelectiune cu Ion Vlad (în Copou, la Muzeul „Sadoveanu“)… Pentru sedinta festivă a cenaclului „Junimea“ (coordonat de Daniel Dimitriu, secondat de Constantin Parascan) m-am implicat total. Din varii motive, parte dintre invitati nu a putut, din păcate, ajunge: Cezar Ivănescu, Petru Cretia, Gabriela Negreanu si Traian T. Cosovei. În schimb, au sosit si au onorat acele zile memorabile incomozii, indezirabilii pe atunci Mihai Sora, Petre Stoica, Virgil Mazilescu, Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Dumitrascu… Între 23 si 28 noiembrie urbea a fost în sărbătoare de tip junimist.
Nedespărtit de prietenul si colegul de cameră Virgil Mazilescu (zis si „administratorul“), Petre Stoica fascina prin prezenta sa rafinată, aristocrată, prin spiritul său insurgent, demitologizant, prin boemia sa de tip junimist, relaxată si colocvială, atît în spatii oficiale cît si în cele de „academie liberă“…
Peste ani, tot într-un noiembrie divin (era în 1994), ne regăseam într-o croazieră pe Marea Neagră, proiect datorat în principal Academiei Suedeze si unor generoase fundatii din Grecia. O croazieră cu circa 400 de scriitori din întreaga lume… Întîmplare fericită, aveam să fiu repartizat pe uriasul vapor în cameră cu… Petre Stoica. Am cenaclizat multe ore. Avea chef de vorbă, de trecut timpul pe mare (prefera… uscatul, tărmul, ancora), încît am hălăduit în voie în cîmpurile bibliofiliei, filateliei, cartofiliei, numismaticii. Aveam cîteva pasiuni comune. Eu, bibliotecar si muzeograf, el colectionar erudit. Era decis ca la întoarcere să pornească o fundatie culturală în Banat cu gîndul de a finaliza un muzeu al presei. Lucruri pe care le-a realizat, ca un entuziast pragmatic ce era… Am împlinit si eu promisiunea din largurile mării de a-i trimite o carte de vizită, facsimilată, a ziaristului M.
Eminescu… Azi, după atîtia ani de la incredibila Croazieră a Scriitorilor, mă gîndesc la cei care făceau parte din echipajul nostru si nu mai sunt: Laurentiu Ulici, Mariana Marin, Mircea Ciobanu, Radu G. Teposu, Dan Laurentiu, Iustin Panta, Marius Tupan, Octavian Paler…
Laureatul cu Premiul National de la Botosani, Petre Stoica mă priveste acum, blînd, fratern dintr-o fotografie realizată de poeta Angela Furtună la Zilele „Eminescu“, în ianuarie 2005. Petre Stoica (DON PEDRO, cum îi spuneam – si îi plăcea), înconjurat de parte dintre nenumăratii scriitori care l-au admirat si îndrăgit, eminescianizînd…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu