 |
| Zaharia Stancu |
 |
| Dan Haulica |
 |
| A.E.Baconsky |
 |
| Max Demeter Peyfuss |
"Mulţi îl laudă pe Stancu (Zaharia n.a.), eu nu l-am iubit nici înainte, pentru că a fost un mare demagog. (...) într-o dimineaţă, la ora nouă, eu dormeam - lucram noaptea - sunt sunat să vorbesc cu toavarasul preşedinte. "Băi Stoica...", aud. "Bună dimineaţa, cu cine vorbesc?" - l-am luat eu tare. "Cutare şi cutare, ai tăinuit interviul lui Baconsky, care a făcut acum vâlvă, mă pui într-o situaţie proastă şi pe mine, şi pe Uniunea Scriitorilor..."Adevărul este că acest prieten al meu, Peyfuss, care dormea la mine, nu mi-a spus nimic pentru că şi-a dat cuvântul de onoare lui Baconsky. Ăsta l-a avertizat: "Măi, nu-i spune lui Petre Stoica, fiindcă se-mbată şi se laudă la restaurant". În sfârşit, mi se spune "Ai mijlocit acest interviu, fără să îmi spui. Şi uite ce scandal avem acum etc". N-am ştiut ce să spun. Mă rog, anii trec, vreo doi-trei, şi-mi spune Dan Hăulică - acum mă cunoştea - şi a văzut nu numai că lucrez foarte bine, dar i-a plăcut teribil de mult şi cum îmi asumam riscuri. "Hai să fim o familie aici - tu, redactor-şef adjunct. Doar că trebuie să te înscrii în partid", "A, jamais! Niciodată! Când se desfiinţează cenzura, atunci mă înscriu" Am jurat să nu fiu niciodată membru de partid. Încă nu era obligatoriu, dar s-a derobat de ideea că trebuie să fii. Deci puteam să fiu angajat dar Zaharia Stancu s-a opus: "Să fie întâi membru de partid!". N-am vrut şi m-au făcut redactor principal; mi-a săltat leafa cu o mie de lei, eram, altfel spus, un fel de redactor-şef adjunct. Iar la SECOLUL XX, timp de 13 ani, jur că nu mi s-a făcut vreodată un reproş."...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu